Un român la Curtea Regelui Tenis ● VIDEO

A plecat să cucerească lumea la 17 ani cu o rachetă de tenis, trei mingi cu puful neatins şi cu 200 de dolari în buzunar. După zece ani de realizări remarcabile, dar şi in­suc­cese, jucătorul de Cupa Davis a României Gabriel Trifu şi-a văzut împlinit visul din juniorat. Acum şi-a întemeiat una dintre cele mai invidiate familii din Florida şi face parte din selectul club al antrenorilor de tenis de la Academia Bollettieri, perla învăţământului sportiv privat din întreaga lume.

Antrenează la Bollettieri, cea mai mare academie de sport din lume
A plecat să cucerească lumea la 17 ani cu o rachetă de tenis, trei mingi cu puful neatins şi 200 de dolari în buzunar. După câţiva ani de realizări remarcabile, dar şi insuccese, de culmi sportive, dar şi de accidentări, Davis Cup man-ul Gabriel Trifu şi-a văzut împlinit visul din juniorat. Acum face parte din celebrul şi selectul club al antrenorilor de tenis de la Academia Bollettieri. Perla învăţământului sportiv privat din Florida. Şi din întreaga lume.

Dacă ar fi să-l caracterizezi în doar câteva cuvinte, trei ar fi acestea. Împlinit, tânăr şi  liniştit. De puţine ori mi-a fost dat să văd pe cineva care să inspire atâta calm pe pământ american, acolo unde iureşul vieţii de zi cu zi este de multe ori un malaxor care nu uită şi nici nu iartă. Gabriel Trifu este un uriaş cu suflet de copil, sau cel puţin aşa l-am cunoscut şi eu, aidoma prietenilor, colegilor şi elevilor săi. Întocmai ca în tenis, şi în viaţa de toate zilele are comportamentul sportivului care ştie că o să urmeze la serviciu. Şi poate acesta este principalul secret pe care-l împărtăşeşte elevilor săi, pe care de multe ori îi pregăteşte nu numai pentru înfruntările din dreptunghiul de zgură, dar şi pentru lupta continuă pe care cei mai mulţi dintre noi o numim "viaţă".

L-am văzut jucând pe Gabriel Trifu în meciurile României de Cupa Davis. Ba chiar un timp ne-am învârtit în aceleaşi cercuri de amici. Dar l-am cunoscut abia atunci când îi făcea curte realizatoarei de televi­ziune Catrinel Sandu. Simplu, fără fiţe, discret, hotărât şi serios în acelaşi timp. Ca în jocul său de pe teren. Vorbeşte puţin despre viaţa sa privată. Spune doar că a simţit că şi-a întâlnit, pentru prima oară în viaţă, sufletul-pereche şi că a meritat să aştepte atât.

De la distanţă, Catrinel şi Gabi par cuplul perfect. De aproape… mai mult decât atât! În cei doi ani de când şi-au unit destinele "oficial şi pentru toată viaţa", şi-au ridicat o casă de vis în Bradenton Sarasota, o localitate la Golful Mexic, în însorita Floridă. Îl au pe King, cel mai ascultător câine din lume. Şi foarte multe vise. El vrea să-şi deschidă propria academie de tenis (şi e la un pas să reuşească, întocmai ca şi Bollettieri), ea vrea o şcoală de balet. Şi amândoi vor cel puţin un copil în viitorul apropiat. Deocamdată fac doar antrenamente pentru asta, Catrinel învăţând să fie o gospodină cât mai bună şi Gabriel modi­ficând de zor, după standardele unui nou-născut, dulăpioarele din camerele de la etaj.        

Că de n-ar fi, nu s-ar povesti

Închipuiţi-vă cum ar fi să vă treziţi în fiecare dimineaţă cu soarele strălucind la orizont, deasupra Atlanticului. Să mângâiaţi câinele, să vă sărutaţi nevasta, să vă suiţi în 4x4 şi să plecaţi spre serviciu, unde ajungeţi după patru minute de mers de-a lungul oceanului. Împinşi parcă de briza răcoroasă ca pe o placă de surf. Odată ajunşi aici, să simţiţi că faceţi ceea ce vă place şi respectul celor care vă înconjoară. Să ai sentimentul că ceeea ce faci este mai presus decât cecul  pe care-l "cash-uieşti" o dată pe săptămână. Că ceea ce faci poate schimba definitiv destinul unui copil. Că din "plastilina" cu care pare că te joci la fiecare antrenament va ieşi mâine-poimâine un campion. Întocmai ca tine.

Ca şi cum ar fi fost plătit să întruchipeze visul american, Gabriel chiar a cucerit Pământul Făgăduinţei cu o rachetă de tenis, bocceluţa-n băţ şi 200 de dolari în buzunar. A ajuns în Florida în 1991, fără antrenor şi fără o boabă de engleză în bagajul de cunoştinţe. Doar o rachetă de tenis şi trei mingi nou-nouţe, să-i poarte noroc. Prima surpriză a fost aceea că nu se afla pe tabloul principal la turneul de juniori şi a trebuit să urce Golgota calificărilor drămuindu-şi banii cât să-i ajungă de hotel, de-un baton de ciocolată şi-un suc pe zi!  

A fost un moment dificil pentru Gabriel, căldura ucigătoare din Florida şi… inaniţia aducându-l efectiv în pragul leşinului, chiar şi în timpul meciurilor! Cu toate acestea, a furnizat surpriza turneului, spulberându-l într-un timp-record pe numărul 1 de atunci la juniori, chiar în primul tur. Figura frumoasă făcută la Orange Bowl, campionatul mondial al juniorilor, i-a întărit încrederea în sine, astfel că următorul turneu, de data aceasta în New York şi cu mai mulţi bani în buzunar, a însemnat şi primul triumf pe pământ american.

După această reuşită, evenimentele au căpătat o viteză ametiţoare. "Vânătorii de talente" de la mai multe şcoli de tenis i-au făcut oferte tentante de antrenament, management sportiv şi burse de studiu. Dintre toate, câştig de cauză a avut Academia Bollettieri, poate şi pentru faima fondatorului ei.

Bollettieri: "Ţi-ai adus mafia cu tine?"

Întâlnirea cu legenda tenisului mondial a avut ceva unic, astfel că în momentul în care omul pentru care traversasem Oceanul mi-a fost prezentat simplu: "Hey, guys, this is Nick", pur şi simplu nu mi-a venit să cred că mă aflam în faţa celebrului Nicholas James Bollettieri. Eram pe terasa unui restaurant italienesc împreună cu familia Trifu şi cu încă un prieten, român şi el, stabilit în Florida. Deodată, din mijlocul unui "cârd" de fete adunate ciorchine în faţa recepţiei şi îmbujorate de prezenţa lui, şi-a făcut loc un tip trecut de mult de prima tinereţe, dar extrem de agil şi cu o sclipire ştrengărească în ochi. Întocmai ca un bunicuţ care nu s-ar da în lături de la o escapadă înainte de apariţia soţiei, copiilor sau nepoţilor. Şi ca dovadă că nu am greşit prea mult, mai târziu aveam să aflu că este
deja la al optulea mariaj şi că nimeni nu poate băga mâna în foc că se va opri aici…

A trecut ca o vijelie pe la masa noastră, doar cât să fie prezentat pe numele mic şi să arunce o poantă. Evident, după ce ne-a "scanat" din cap şi până la picioare, ca pe nişte străini ce eram. "Ţi-ai adus mafia cu tine?", l-a întrebat aproape serios pe Gabriel şi în secunda aceea am crezut că s-a ales praful de interviul promis. "Aşa e el, glumeţ", încerca Gabriel să mă liniştească. A doua zi aveam să constat că "glumeţul" din seara precedentă e tăios ca o lamă de oţel şi că în cele 16 ore pe care le dedică pe zi muncii nimeni nu se poate lăuda că l-a văzut zâmbind. Poate doar atunci când povesteşte că prima sa includere într-o echipă de tenis nu s-a datorat aptitudinilor sale, ci absenţei nemotivate şi de ultimul moment a celui de-al şaselea jucător!

E timpul ca Ţiriac să mai dea şi înapoi

Pete Sampras, Boris Becker, Andre Agassi, Petr Korda, Tommy Haas, Venus şi Serena Williams, Anna Kourni­ko­va şi Taylor Dent sunt numai câteva nume care au do­mi­nat autoritar tenisul mondial şi care au ieşit pe ban­da rulantă a fabricii de compioni Bollettieri. "Mi-am îm­plinit visul de a strânge laolaltă copii talentaţi şi dornici de afirmare, pe care să-i duc pe cele mai înalte culmi ale performanţei. Nouă jucători formaţi în Academie au fost, pe rând, numărul 1 în clasamentul ATP. Toa­te ma­rile universităţi americane au antrenori de tenis for­maţi aici şi nu a existat elev de-al nostru care să nu fie admis, pe baza calităţilor sportive, în unitatea de în­vă­ţământ superior pe care şi-a ales-o. Oricare ar fi aceea". Lui Nick, formula reuşitei i se pare atât de naturală şi la îndemână oricui, încât s-a hotărât să facă performanţă "no matter what", încât chiar o descrie cu lux de amănunte într-o carte ce va apărea peste câteva luni.

"Secretul este lucrul cu copii de la vârste fragede, de 6-9, ani asistat obligatoriu şi de părinţi. Dacă toţi cei implicaţi vor contribui la construirea unei fundaţii solide, succesul nu va întârzia să apară. Gabriel a venit aici pe când era doar un puşti. A muncit din greu, a fost  disciplinat, şi-a reprezentat cu cinste ţara şi a ajuns sus în ierarhie. Apoi antrenor la Academie. De astfel de oameni aveţi nevoie pentru şcoli de profil în România! Cunosc toţi marii campioni români. Ţiriac a fost cel mai deştept dintre toţi. A ştiut când să se retragă din sport ca jucător şi să intre în afaceri legate de sport. Cred că a câştigat mai mulţi bani decât toţi campionii din tenis la un loc! De aceea cred că a sosit momentul să şi dea ceva înapoi României, organizând astfel de şcoli şi acolo. Personal, aş fi fericit dacă şi la dumneavoastră acasă s-ar derula programe ca cele de aici."

Privind maşinile de lux care intră una după alta pe poarta Academiei, dotările "high level", standardul părinţilor şi chiar al însoţitorilor elevilor admişi aici, mi-am dat seama de adevărul spuselor unui om care şi-a dedicat aproape toată viaţa sportului. Acela că rezultate fără bani nu există decât în basmele de adormit copii. De la juniori în sus se schimbă lucrurile şi cine nu stăpâneşte o cifră cu cel puţin cinci zerouri îşi poate lua adio de la performanţă.

Omul-bulevard

Privindu-l pe Bollettieri, prima senzaţie este şocul de a te afla în compania unei legende vii. Despre care ai citit, poate chiar l-ai studiat la şcoală, dar nu ai crezut niciodată că există cu adevărat. Apoi vine întrebarea firească: "Cum de a reuşit atâtea performanţe în viaţă? Simplu! Omul ăsta chiar munceşte şi iubeşte ceea ce face. De-adevăratelea!

Mi s-a spus că secretul vivacităţii de invidiat chiar şi pentru un tânăr constă în programul de lucru care începe, în multe zile, o dată cu răsăritul soarelui, la ora patru. Cel de-al doilea atu este seriozitatea cu care şi-a făcut meseria, ale cărei faţete – de la căratul găleţii cu var şi până la ridicarea cupei mondiale deasupra capului – le cunoaşte pe dinafară şi cărora le acordă egal respect.

Altfel, Academia în care peste 12.000 de actuali sau viitori sportivi profesionişti din 75 de ţări îşi leagă speranţele de tenis, golf, fotbal, înot, baseball, fitness sau baschet ar fi rămas la stadiul de vis. Probabil tot american.

Căutând locul unde se găseşte Academia (acum IMG Academies), am crezut că imaginaţia şi diferenţa de fus orar îmi joacă o festă. Oprisem exact sub indicatorul rutier pe care scria clar, alb pe verde, "BOLLETTIERI BLVD".

Din această perspectivă, faptul că Nick Bollettieri a devenit "omul-bulevard" prin botezarea cu numele lui a unei străzi principale din Bradenton-Sarasota nu trebuie să mire pe nimeni. Pentru oameni ca Nick, recunoaşterea chiar nu are nevoie de sintagma "post-mortem".

Legenda vie

Nume: Nicholas James BOLLETTIERI; Născut la New York în 1931; înfiinţează "Nick Bollettieri Tennis Aca­demy" în Florida în 1978; Principii de viaţă: disciplină, responsabilitate şi muncă. Le aplică fără discriminare şi asupra lui, şi asupra celor cu care lucrează; principala arma cu care şi-a "dotat" elevii: încrederea în sine, pre­gă­tirea psihologică fiind elementul discriminator faţă de alte şcoli de tenis; Câteva dintre "invenţiile" Bollettieri: Maria Sharapova, Andre Agassi, Monica Seles, Anna Kournikova, Jim Courier, Tommy Haas, surorile Williams; Are la activ şapte divorţuri, opt căsătorii, cinci copii şi trei nepoţi. Anul acesta a sărbătorit "double seven" (77 de ani) şi trei decenii de la inaugurarea Academiei.