"Urechea" ilegală

Marea lovitură a DNA în dosarul Zambaccian a fost înregistrarea unei discuţii dintre Adrian Năstase cu Octavian Creţu (foto), un apropiat al fostului premier. Creţu a intrat la Năstase burduşit cu tehnica de ascultare ambientală. Probele pe care se sprijină rechizitoriul procurorilor au devenit nule de două ori: o dată prin decizia Înaltei Curţi şi a doua oară pentru că "ascultările" nu au avut acoperire legală.

ASCULTĂRILE LUI CREŢU DEVIN NULE ÎN DOSARUL ZAMBACCIAN
Marea lovitură a DNA în dosarul Zambaccian a fost înregistrarea unei discuţii dintre Adrian Năstase cu Octavian Creţu (foto), un apropiat al fostului premier. Creţu a intrat la Năstase burduşit cu tehnica de ascultare ambientală. Probele pe care se sprijină rechizitoriul procurorilor au devenit nule de două ori: o dată prin decizia Înaltei Curţi şi a doua oară pentru că "ascultările" nu au avut acoperire legală.

Faimosul "Dosar Zambaccian" rămîne fără una din piesele de bază – înregistrările ambientale – realizate direct de Octavian Creţu, preşedintele companiei Romaqua. Aceste probe "cu cîntec" pe care se sprijină eşafodul rechizitoriului DNA sînt nule prin decizia Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Parlamentul va decide dacă Adrian Năstase va fi urmărit penal în Dosarul Zambaccian. Vîlva care s-a creat în jurul acestui subiect a fost uriaşă, avînd maximum de intensitate la sfîrşitul anului 2005 şi în următoarele luni. Prezentat drept marele dosar de corupţie instrumentat de DNA, "Zambaccian" se dovedeşte, din punct de vedere juridic, cu numeroase vicii de procedură, avînd nevoie de interpretări ale Curţii Constituţionale. Procesul a fost întrerupt în martie 2007 şi Curtea Constituţională a decis că foştii miniştri au nevoie de aviz pentru începerea urmăririi penale. Ca atare, la Camera Deputaţilor – investită să analizeze cererea DNA – va ajunge dosarul respectiv. Surse din Parchet ne-au informat despre nesiguranţă şi confuzie în interiorul DNA în ceea ce priveşte legalitatea unor probe ale acuzării.


ŞUBRED. Care este veriga slabă a rechizitoriului? Dacă în urmă cu doi ani procurorul Irinel Păun credea că a dat marea lovitură cu înregistrările ambientale realizate cu sprijinul unui apropiat al "ţintei" Adrian Năstase, acum tocmai acestea pot duce în derizoriu acuzaţiile. Cum s-a ajuns aici? La sfîrşitul anului 2005, în căutarea pieselor şi persoanelor pentru realizarea dosarului Zambaccian, apare pe post de pion Ioan Păun, fostul consul general al României în Hong Kong, între timp mutat la Shanghai pe funcţia de consilier economic. El putea să fie făcut să susţină, prin declaraţii, că importurile de materiale şi obiecte din China pentru construirea vilei din Zambaccian din perioada 2002-2004 erau frauduloase şi în folosul familiei Năstase.


CALENDAR. Păun era, potrivit unor opinii larg răspîndite în presă, un ofiţer SIE sub acoperire diplomatică, subordonat formal Ministerului Economiei şi Comerţului. La 26 ianuarie 2006, Ioan Păun îşi informează şefii că a primit citaţie de la DNA ca martor în dosarul 231/8/2004. Şi-a luat concediu şi la 16 februarie 2006 anunţă conducerea MEC că i s-a schimbat încadrarea, din martor devenind învinuit pentru fals în înscrisuri şi falsificare de documente. Ministerul îl suspendă din funcţie şi la 2 martie devine vizibilă audierea lui la DNA în calitate de învinuit.


COMPETENŢE. Procurorii intră într-un cerc vicios: Păun, ca ofiţer acoperit, nu poate fi deconspirat, iar ca învinuit trebuia anchetat de Parchetul Militar. Or, declaraţiile lui nu-l incriminau pe Adrian Năstase, aşa că trebuia găsită o ieşire pentru frăţia SIE. Soluţia o găsesc "oamenii de bază" din fosta Securitate. Adrian Vilău, şi el cu "certificat" de colaborator, ales ca nou avocat, îşi convinge clientul să-şi schimbe declaraţiile. Evident, în sensul dorit de procurori şi ale unor indicaţii din "centrală". Nu era destul, ele trebuiau să aibă şi "voci".


PRIETENUL PRIETENULUI. La DNA se prezintă de bunăvoie Octavian Creţu, prosper om de afaceri, preşedinte de firmă de ape minerale şi... cu uşă deschisă la Adrian Năstase. Creţu era şi el angajat pe linie de servicii în subordinea lui Constantin Rotaru, general colonel, fost şef adjunct al SIE, şi care trebuia să-l scoată din necaz pe Păun. Octavian Creţu colaborase direct cu Păun pe piaţa Chinei, aşa că obligaţiile erau şi de natură economică. În fine, Păun îl "rezolvase" de diabet, Creţu revenind de la Marele Zid şi căsătorit cu o chinezoaică terapeută.


VOLUNTAR IDEAL. La 10 martie, Octavian Creţu solicită în scris DNA că doreşte să participe la "recoltarea" de probe împotriva lui Năstase. Procurorii de caz înregistrează solicitarea în Dosarul de urmărire penală nr. 8/P/2006 la 13.03.2006 şi admit efectuarea unei înregistrări în mediul ambiental pentru data de 13.03.2006 şi pentru data de 14.03.2006. Adrian Năstase nu-şi dă seama că Octavian Creţu venise la 13 martie în biroul lui de la Camera Deputaţilor blindat cu microfoane. Îşi aminteşte de o discuţie confuză pe care a iniţiat-o Creţu, care l-a anunţat că Păun şi-a schimbat declaraţiile. Comentarii firesc nervoase şi în care este pomenit numele consulului.

La DNA, Creţu îşi prezintă "opera" comentată în scris: "O persoană încolţită, hăituită" (A.N.), dar puternică în acelaşi timp şi care are la dispoziţie mijloace subtile pentru a pune în practică ameninţările proferate la adresa lui Păun Ioan".

Acum Adrian Năstase ne spune: "Este adevărat că fostul meu amic, domnul Octavian Creţu, a avut aparatura de înregistrare pe el pentru a mă turna procurorilor DNA. Probabil că la unii trădarea este ceva genetic!".


PROBA ILEGALĂ. Ioan Păun şi Octavian Creţu – denunţătorul şi turnătorul fostului premier – nu pot avea satisfacţia misiunii îndeplinite. Surprinzător pentru neştiinţa procurorilor de caz, ei au dat o aprobare explicită pentru înregistrări ambientale, deşi acestea nu erau reglementate la data realizării lor.

Codul de Procedură Penală, republicat în Monitorul Ofical nr. 78/30.04.1997, a prevăzut în Secţiunea V "înregistrările audio sau video", aşa cum au fost adoptate prin Legea nr. 141/1996. În nici un paragraf nu există termenul "înregistrări ambientale". Simţind că sînt descoperiţi la acoperirea legală, procurorii au înaintat Ministerului Justiţiei propuneri de modificare printr-o Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Codului de Procedură Penală, precum şi pentru modificarea altor legi. Astfel, abia în august prin Legea 356/2006 publicată în MO 677/7.08.2006 au fost modificate condiţiile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori orice mijloc electronic de comunicare în sensul introducerii interceptărilor şi înregistrării convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare şi s-au introdus înregistrarea în mediul ambiental, localizarea sau urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.


NUL. Aşadar, cererea lui Octavian Creţu de la 10 martie 2006 şi efectuarea înregistrării ambientale propriu-zise de la 13 şi 14 martie 2006 datează anterior reglementării legale. Din interpretarea textelor din Codul de Procedură Penală în vigoare la data aprobării înregistrării ambientale rezultă că, fără a exista un text legal, procurorii au efectuat o probă, pe care au folosit-o apoi în motivarea rechizitoriului de trimitere în judecată.

Prin sentinţa penală nr. 611/din 18.10.2007, Secţia penală a ÎCCJ a dispus restituirea cauzei ce a format obiectul Rechizitoriului DNA nr. 8/P/2006 la PICCJ – DNA în vederea refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare al instanţei, respectiv ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse în cauză. Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte a avut în vedere dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 665/2007, reţinînd că numai autorităţile prevăzute în art. 109 alin. (2) din Constituţie au dreptul de a cere începerea urmăririi penale a membrilor sau foştilor membri ai Guvernului pentru fapte săvîrşite în exerciţiul funcţiei lor, lipsa unei astfel de cereri ducînd la aplicarea prevederilor art. 10 lit. f din Codul de Procedură Penală, cu referire la art. 221 alin. (2) Cod de Procedură Penală (lipsa unei învestiri legale).

Printre actele de procedură efectuate de organul de urmărire penală constatate nule de Înalta Curte se numără: începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, percheziţiile, înregistrările ambientale, constatările tehnice, declaraţiile martorilor, trimiterea în judecată etc.


HAPPY END. Ioan Păun a fost complet scos din dosarul Zambaccian. Instanţa a hotărît că nu poate fi citat şi ca atare figura consulului denunţător va rămîne în continuare o enigmă. Probele culese de Octavian Creţu rămîn doar o notă bună la purtare faţă de DNA, care are în lucru un dosar ce îl implică pe directorul general de la Romaqua pentru cumpărarea frauduloasă a unui teren la Sebeş.