Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există, desigur, în crama publicitarilor, şi spoturi isteţe, însă scopul nostru nu e să promovăm calitatea. Tipic românesc, nu-i aşa? Cele mai multe reclame la vin aruncă însă-n derizoriu telespectatorii, produsul şi personajele istorice...
Paharnicul Ulea toarnă vină în pocal unui domnitor incert. Consumatorului îi place şi se interesează. „Ce loc este acesta?” „Urlaţi, măria ta!” Vocea din off confirmă: „Urlaţi!”. Urlăm, ce să facem, dacă ne uităm la televizor în loc să citim o carte!
Ne întoarcem la Cotnari, băutura promovată la cabinetul de oenologie. Altă reclamă, altă abordare, aceeaşi mahmureală. De data aceasta, viziunea e una serioasă, din adâncurile istoriei venind. De la Ştefan cel Mare, care-a fugit din cronici în advertisingul unui popor neruşinat. „Mărită doamnă”, zice un străjer unor actriţe care cos goblenuri, „am învins!”. „Şi Ştefan?”, e curioasă „mărita doamnă”, prea tânără totuşi ca s-o joace pe mama lui Ştefan cel Mare. „E bine, sănătos”, răspunde mesajerul, uitând să adauge şi „galben de gras”. „Atunci, să sărbătorim întoarcere vitejilor”, zice doamna, cu o licărire stranie în ochi. „Scoateţi din ultima hrubă vinul cel ales!” Şi se duce unul, cu făclia-n mână printre butoaie, până hăt, departe, în viitor, producţia 2008, de unde scoate-o sticlă, pe care o deşartă într-o carafă de unde-i toarnă şi lu’ Ştefan într-un pocal. Urmează toastul. Actorul care-l joacă pe domnitorul Moldovei e supt în obraji, are şi barnişon, nici Ştefan cel Mare nu mai e ce-a fost... „Acest vin nobil ne va aduce aminte de această victorie, iar hrisovul nostru le va aminti de noi urmaşilor noştri!” Vine vocea din off: „Participă la promoţia Cotnari şi câştigi unul dintre cele 500 de butoaie cu vin. Cotnari. Nobleţea vinului”. Ce nobleţe, stimabililor, dacă faceţi caterincă de domnitorii din istorie?
Şi pe fundal sonor serios de buciume, dar şi pe acorduri îmburicate, de manea. L-aţi auzit pe Guţă cântând „Bea Cotnari şi te simţi bine”?! Nu?! N-aţi pierdut nimic, sublinierea din refren – „hup, ţupa-ţupa” poate provoca debutul unei psihoze incurabile. Mai grav e, băi advărtaizingilor, care acceptaţi orice destrăbălare pentru bani, că în acest clip publicitar Guţă mimează că ar fi un fel de os domnesc, aşa, un soi de „os sacru” al unui boier scăpătat. Filmează videoclipul tolănit într-un jilţ, îmbrăcat în caftan şi cu tabloul lui Ştefan cel Mare în spatele cefei lui late de manelist. Nu-i aşa că urlaţi, măria ta?
Dăm deoparte paharul oţeţit cu Guţă şi citim în Muscatel. Ştiţi spotul, e imposibil să nu-l ştiţi, ne agresează la tv, în RATB şi-n somn! E ăla în care sună soneria şi deschide unu’ îmbrăcat în bluză de pijama. E seară, e criză, e România. „Cornele, ce-ai păţit?” Cornel e un pricăjit, cu faţă de câine de gară lângă naveştii care mănâncă mici. „Să trăieşti, bre, nea Aurele. Uite, iar m-a lăsat aştia pă beznă.” Fan Mircea Radu şi poet Cornel, n-a zis „n-am curent”, ci „m-a lăsat ăştia pă beznă”. E? „Mie-mi intră nişte bani peste vreo două zile”, continuă cu intro informativ Cornel, „da’ te rog io, dacă vorbeşti mata cu ei mai devreme, poate mă rezolvi şi pe mine cu necazul ăsta... Hm, ce zici? Hai, că nu degeaba. Hă? Te cinstesc!”, bagă el final ungător şi scoate de la spate un pet de vin. „Bine, mă, să văd ce pot să fac”, zice Aurel. Apoi vine imaginea cu el, vorbind la telefonul fix. Are buldoaca de vin pe masă, şi sifonul lângă. „Auzi, mă, îl ştii pă Cornel ăla de la doi? Da, mă, ăla fără curent. Taie-i mă şi apa două zile!” Şi râde, à la motanul Silvester. Urmează sloganul: „Muscatel. Un vin pe cinste”. Şi gata, ne-a tăiat curentul la sinapse. Cine-i Aurel şi cu ce se ocupă el? De ce-i aşa de prost Cornel şi dacă-i rudă cu Dorel? Cine-i ăla cu care vorbeşte Aurel la telefon, ăla mic şi negru, dă respiră greu? Şi cât de rangă trebuie să fii să achiesezi la reclama asta? Data viitoare vorbim despre biblioteci zaharisite.
