Urmărire penală - Tabla lui Traian Băsescu

Patru demnitari la mâna Parlamentului

Cererea preşedintelui Băsescu privind începerea urmăririi penale a unor miniştri pentru faptele săvârşite în exerciţiul mandatului trebuie înaintată Parlamentului dacă ministrul are şi calitatea de deputat sau senator. În această situaţie se află deputaţii Adrian Năstase, Miron Mitrea şi senatorii Paul Păcuraru şi Codruţ Şereş.


Prin comunicatul de presă de la 16 ianuarie 2008, Preşedinţia României, Departamentul Comunicării Publice, a făcut cunoscut că, urmare a solicitărilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, preşedintele României, Traian Băsescu, a adresat ministrului interimar al Justiţiei, Teodor Viorel Meleşcanu, cererile privind declanşarea procedurilor legale pentru urmărirea penală a unor foşti şi actuali membri ai Guvernului. În conformitate cu procedurile legale, pentru parlamentarii Adrian Năstase, Miron Mitrea, Nicolae Paul Anton Păcuraru şi Ioan Codruţ Sereş, ministrul interimar al Justiţiei urmează să înainteze Camerei Deputaţilor şi Senatului, după caz, solicitările pentru declanşarea procedurilor de adoptare a cererilor de începere a urmăririi penale.

ACUZAŢII. Actualul ministru al Muncii, Paul Păcuraru, este acuzat că ar fi intervenit la companii de stat pentru a favoriza o firmă a fiului său

NORME JURIDICE APLICABILE. Răspunderea membrilor Guvernului a fost introdusă în Constituţia României adoptată în anul 1991, când, prin dispoziţiile din art. 108, alin. (2), s-a prevăzut că "numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor...". Dispoziţiile au fost reluate în anul 2003, cu ocazia revizuirii Constituţiei României. Astfel, în art. 109 alin. (2) se prevede: "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. (...)".  La 30 iunie 1993, prin Hotărârea Senatului nr. 16 a fost adoptat Regulamentul Senatului care, în art. 121 – 124, a prevăzut procedura privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului. În art. 123 s-a statuat că, "dacă Senatul hotărăşte să ceară punerea sub urmărire penală, preşedintele Senatului va adresa ministrului Justiţiei o cerere pentru începerea urmăririi penale potrivit legii. De asemenea, va înştiinţa Preşedintele României pentru eventuala suspendare din funcţie a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută". La 25 februarie 1994, Camera Deputaţilor a adoptat Hotărârea nr. 8 de modificare a Regulamentului Camerei Deputaţilor, la capitolul II, secţiunea 7, fiind prevăzută procedura de punere sub urmărire penală a membrilor Guvernului. În art. 139 se analizează situaţia în care ministrul are şi calitatea de deputat, condiţie obligatorie fiind "cererea se trimite spre examinare comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care va elabora un raport pe care îl înaintează Camerei". După adoptarea de Parlament la data de 1 iunie 1999 a Legii privind responsabilitatea ministerială, a fost înaintată la Curtea Constituţională o sesizare de neconstituţionalitate care a fost soluţionată prin Decizia nr. 93/16.06.1999 publicată în MO nr. 300/28.06.1999. Prevederile articolelor privind dreptul Parlamentului de a se pronunţa asupra cererii de începere a urmăririi penale împotriva miniştrilor care au şi calitatea de parlamentari nu au fost niciodată considerate neconstituţionale.

LA REPETIŢIE. Fost ministru al Economiei, Codruţ Şereş, ar urma să fie cercetat în dosarele "Spionaj şi trădare" şi "Hidroelectrica"

DECIZIE. La 27 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 1133/27.11.2007 prin care a statuat că:

În acelaşi timp, Decizia nr. 1133/27.11.2007 a Curţii Constituţionale a reţinut că textul art. 109 alin. (2), teza 1, din Constituţie instituie necondiţionat dreptul Camerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedintelui României de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiilor lor, "în consecinţă atât cele două Camere ale Parlamentului, cât şi Preşedintele României au libertatea de a stabili, fără altă reglementare exterioară, aplicând direct Constituţia, modul de executare a acestui drept. Autorităţilor prevăzute la art. 109 alin. (2) nu li se poate impune fără să li se încalce principiul separaţiei puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, obligaţia de a efectua cercetări proprii sau de a încredinţa unor structuri extrajudiciare verificarea faptelor penale cu care sunt sesizate... Cerând urmărirea penală a unor membri ai Guvernului sau refuzând să dea curs unei sesizări în acest sens, Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României îşi asumă răspunderea politică pentru temeinicia deciziei lor".

DOSARUL ZAMBACCIAN. Fostul premier, deputatul PSD Adrian Năstase, este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită

Art. 1 alin. (4) din Constituţia României a instituit principiul separaţiei puterilor în stat şi al echilibrului puterilor. Aceasta presupune pe de o parte că nici una din cele trei puteri, legislativă, executivă şi judecătorească, nu poate interveni în activitatea celeilalte puteri, dar presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte. Preşedintele României are un drept constituţional de a cere urmărirea penală împotriva membrilor Guvernului. Acest drept este respectat, preşedintele putând înainta o cerere de începere a urmăririi penale în condiţiile în care, indiferent în ce modalitate, consideră că faptele săvârşite de un membru al Guvernului ar putea fi considerate ca infracţiuni. Această solicitare însă nu poate să eludeze dreptul constituţional al Camerelor Parlamentului de a dispune asupra cererii de urmărire penală formulată de preşedintele României. Este firesc, în aceste condiţii, ca respectând principiul separaţiei puterilor în stat, atunci când membrul Guvernului nu este parlamentar, din punct de vedere procedural cererea de începere a procedurilor de urmărire penală să se înainteze prin intermediul ministrului Justiţiei, sub a cărui autoritate se află Ministerul Public, iar atunci când ministrul are şi calitatea de parlamentar cererea să se înainteze Camerei din care acesta face parte.


PROCEDURI LEGALE. Cererea preşedintelui României privind începerea urmăririi penale a miniştrilor pentru faptele săvârşite în exerciţiul mandatului trebuie înaintată Parlamentului dacă ministrul are şi calitatea de deputat sau senator, având în vedere următoarele prevederi:

Citește pe Antena3.ro

Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști

Dreptul Parlamentului nu poate fi eludat

Cu toate că judecătorii Curţii Constituţionale au motivat doar neconstituţionalitatea alineatelor 1-3 din art.16, în dispozitivul Deciziei nr.1133/2007 s-a considerat că întregul articol 16 al Legii răspunderii ministeriale este neconstituţional. Aparent procedura privind cererea de începere a urmăririi penale a unui membru al Guvernului s-ar afla  doar la dispoziţia Preşedintelui României care, la solicitarea Procurorului şef al DNA sau Procurorului General hotărăşte fără să se adreseze Parlamentului. În acest fel se manifestă un conflict între drepturile pe care le are Preşedintele României, parte a puterii executive şi drepturile puterii legislative care sunt prevăzute în Constituţie şi în Regulamentele de organizare ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.  În aceste condiţii având în vedere prevederile:

Cererea privind începerea urmăririi penale a miniştrilor pentru faptele săvârşite în exerciţiul mandatului trebuie înaintată Parlamentului dacă ministrul are şi calitatea de deputat sau senator.

Art. 1, alin(4) din Constituţia României a instituit principiul separaţiei puterilor în stat şi al echilibrului puterilor. Aceasta presupune pe de o parte că nici una dintre cele trei puteri (legislativă, executivă şi judecătorească) nu pot interveni în activitatea celeilalte puteri, dar presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte.

Preşedintele României are un drept constituţional de a cere urmărirea penală împotriva membrilor guvernului. Acest drept este respectat, preşedintele putând înainta o cerere de începere a urmăririi penale, în condiţiile în care, indiferent în ce modalitate, consideră că faptele săvârşite de un membru al guvernului ar putea fi considerate infracţiuni. Această solicitare, însă, nu poate să eludeze dreptul constituţional al Camerelor Parlamentului de a dispune asupra cererii de urmărire penală formulată de Preşedintele României. Este firesc, în aceste condiţii, ca respectând principiul separaţiei puterilor în stat, atunci când membrul guvernului nu este parlamentar, din punct de vedere procedural, cererea de începere a procedurilor de urmărire penală să se înainteze prin intermediul ministrului justiţiei, sub a cărui autoritate se află Ministerul Public, iar atunci când ministrul guvernului are şi calitatea de parlamentar, cererea să se înainteze Camerei din care acesta face parte.