Ursul-vraci

Cand te lua durerea de spate, aveai probleme de respiratie sau iti batea reumatismul la usa, chemai ursul si pe "stapanul lui". Vietatea te calca in picioare si durerea iti trecea.

Ursii vraci au disparut din Romania. Acum, dansul ursului a fost inlocuit cu dansul omului. Costumat intr-o blana de urs impodobita cu ciucuri si clopotei, omul incearca sa spuna o poveste, una dureroasa, pentru om, dar mai ales pentru urs. Candva, medicina traditionala a romanilor acorda un loc de onoare "Mesterului Urs". Acum totul este poveste. "Nu mai gasesti ursi prin sate. Veneau odata tiganii cu ei, dar sunt ani multi de atunci. Acum ursarii s-au dus prin Florica, in Fundulea, in Calareti, ba chiar si la Chiroi si Dragoiesti", spune Floarea Ichim, o femeie care a apucat sa vada ursii-vraci prin satele din Ialomita. In Fundulea si Calareti, sate din judetul Calarasi, oamenii nu mai stiu sa existe ursari printre ei. In Florica insa, il gasesti pe Nea Baban Ursaru’. Omul este trecut de 80 de ani. Este bolnav si se simte singur fara urs. Doar sotia sa, ursareasa si ea, si un nepot ii sunt aproape.

VREMURILE URSULUI. "Cand mergeam cu ursul, tare bine mai era!", afirma Baban Ursaru’. In familia lui mai toti au fost ursari, si femei, si barbati. In viziunea batranului, "sa mergi cu ursul era o arta!". Baban si-a petrecut jumatate din viata alaturi de ursi. "Luam ursii de mici, de cand erau pui, niste mogaldete. Ii luam, ii cresteam si mergeam prin tara cu ei", isi aminteste el. Odata luat de la sanul ursoaicei, puiul de urs depindea numai de noii stapani, de ursari. Puiul era dresat pentru "cariera" prin diferite metode, unele presupuneau vorba buna, altele carbuni incinsi si belciuge in nas. "Noi tineam ursii dupa noi oriunde mergeam, erau ca si copiii nostri, maica", spune sotia lui Baban. Cand sunt intrebati despre modul prin care un pui de urs ajungea dansator si vraci, cei doi batrani ursari nu spun decat despre vorba buna si blandete, ba chiar si rabdare.

VIATA PE DRUMURI. Dupa ce ursul devenea apt de munca, vraji si calatorii, Nea Baban pleca cu el prin tara. In toata tara. A mers Ursarul peste tot, in Baragan, in munti, la olteni, la moldoveni, "peste tot taica, asa sa scrii!", completeaza Baban. In satele unde poposeau, lumea ii primea cu caldura sau injuraturi, dupa inima oamenilor. Se strangea lumea… "ca la urs!". Din poarta in poarta sau chiar in casa, ursarii mergeau ca aducatori de noroc, vindecatori, scamatori. Uneori erau chemati si la nunti, "sa joace ursu’, sa distreze lumea!", explica batranul. Baban tanjeste dupa vremurile ursului. Traia bine, primea mancare, malai, faina, bautura, ba chiar si cate o pupatura aducatoare de noroc de la conite, era ceva cu care femeile se mandreau.

Dupa ce distractia inceta si ursul nu-si mai spunea povestea in ritmul tobelor, apareau bolnavii. Cine cotiza cu ceva mai multi galbeni primea par de pe spinarea ursului bun de afumat; grasime de urs la cutiuta sau avea marele privilegiu de a fi calcat pe spate de "vraciul" ce cantarea pana la cateva sute de kilograme.

"Ca sa faci ursul sa joace, vorbeai cu el, ii ziceai: joaca bine, ursule, joaca bine tot asa! Era problema cand lasam animalul de se urca pe stalpii de telegraf… se urcau si nu voiau sa se mai dea jos. Ii amenintam ca tai stalpu’, luam toporul si dadeam in stalp, da’ cu partea de nu taia. Ursu’ nu stia si cobora singur! Baban Ursarul

AFUMATURI, CREME, IDEI Diferite parti din corpul ursului erau considerate leacuri. Ursarii detineau secretul fiecarui leac. Parul de urs afumat, dat pe la nas si urechi, ajuta omul sa respire mai usor. Tot parul de urs tinut ascuns aproape de corp iti putea aduce noroc, era considerat ca fiind puternic ca o amuleta. Grasimea de urs intinsa bine, bine, de cateva ori, direct pe piele te ajuta sa scapi de reumatism. Acest tratament era des folosit in lumea rurala. Daca te calca ursul pe spate, puteai scapa de durerile de "sale". CUM FACEAI URSUL SA JOACE Animalele nu "dansau" de buna voie, decat foarte rar, dar atunci aveau mintile pierdute. Cele mai uzitate metode pentru a face un urs sa danseze era asezarea lui pe o tabla incinsa cu carbuni. O alta varianta, in aparenta "pasnica", era introducerea unui belciug in nasul animalului. Ursarul il controla cu ajutorul unui lant prins de belciug. Aceste metode aveau urmari grave asupra psihicului si fizicului ursului. Animalele ce nu mai puteau fi controlate ajungeau hrana pentru ursari, iar grasimea lor devenea leac pentru reumatism! UNDE SE RETRAG DANSATORII In Bulgaria, asociatiile pentru protectia animalelor au infiintat un parc natural, pe o suprafata de 30 de acri, la 110 mile la sud de Sofia, in Muntii Rila, pentru ursii dansatori. Aici, asociatiile vor sa aduca 10 ursi luati de la stapanii lor. Parcul este cel mai mare de acest gen din Europa si este condus de Fundatia "Four Paws", cu ajutorul financiar oferit de Fundatia de protectie a animalelor condusa de Brigitte Bardot.