Vadu mustelor

Tulnici si Vadu Rosca. Comune vrancene cotropite de inundatii. Luate in stapanire de un intreg popor de muste grase. Muste de gunoi. Nu se construieste nici o casa. Autoritatile nu-s in stare sa stranga nici gunoiul. Si nici sinistratii nu pun mana pe lopata. Se apropie iarna, iar casele nu cresc singure din pamant. La Tulnici si Vadu Rosca se anunta de pe acum o iarna de cosmar.

La Tulnici, in satul Coza, casele n-au fost inundate, ci pur si simplu rase de pe fata pamantului. Primejdia nu a trecut, pentru ca sinistratii sunt in pericol sa fie inghititi de dealurile care aluneca la vale.

Dintre toate satele comunei vrancene Tulnici, satul Coza, intins pe malul paraului cu acelasi nume, a avut cel mai mult de suferit. Viceprimarul comunei, Ion Butur, explica: "Solul s-a suprasaturat, s-au format pe versantii muntilor torenti. Zona noastra are o suprafata mare de captare a apelor pluviale. In aval s-au format viituri nemaiintalnite. Satul Coza are in jur de 900 de locuitori. Viitura a erodat malul si in total au fost distruse noua locuinte. Cu anexe, avem in jur de 30 de gospodarii afectate". Victime umane? "A fost un singur cetatean, de fapt nu este din comuna de la noi, dormea la o odaie din asta, la munte, si a avut loc o alunecare de teren si a plecat si odaia, deci de la alunecarea de teren, nu de la inundatii", spune viceprimarul.

PROIECTUL. "Pana acum, am inceput lucrarile la drumul de acces. Sambata am avut o sedinta la Prefectura si vor fi ajutati cu materiale de constructii. Chiar cu un proiect care, zic eu, este destul de bun: o casa formata din doua camere, un hol, un vestibul si o bucatarie. Se lucreaza si la proiect si la devizul lucrarilor. Proiectul l-am primit de la Prefectura. Probabil ca e facut de un specialist, pentru ca e bine compartimentat. Deocamdata, nu stim cat s-a alocat de la Guvern", afirma Butur.

Acum, pamantul aluneca la vale. "Oamenii stau pe la rude, au unde sta si spera sa-si faca alte case. E un cetatean care si-a achizitionat singur terenul. Restul asteapta sa le dam noi. Nici ei nu s-au hotarat ce sa faca. I-am intrebat: Ce faceti, o sa plecati din sat, nu plecati? Pentru ca acolo nu mai autorizam. In afara de faptul ca este pericol de inundatii, casele sunt asezate pe versanti si au inceput sa se produca si alunecari de teren. Case in pericol ar mai fi: cam 30% din case, dupa parerea mea, ca nespecialist", concluzioneaza vicele.

Paraul Coza este acum un firicel timid de apa. In urma cu o luna, a curs pe o latime de 100 de metri, maturand orice in cale. Un batran ne intampina la intrarea in sat. Petre Lazar il cheama si priveste nemultumit la un buldozer care se chinuie sa sape singur o albie provizorie. "Merge greu, ca e numai cu un singur buldozer", spune omul. In dreptul utilajului, o casa se mai sprijina pe cateva barne. Viitura sau "malitura", cum se mai spune aici, a sapat malul. "Uite, aici a fost cazanul de tuica", arata omul o bucata de pamant ars. "A fost crasma aici", mai spune el, adaugand ca la cativa metri distanta locuieste un mosneag de peste 100 de ani, care poate depune marturie ca in ultimul veac nu s-a mai pomenit asa dezastru.

Casele care au scapat de viitura stau acum pe maluri abrupte. Satenii coboara in drum pe niste scari din lemn, iar peste Coza au pus tot felul de trunchiuri de brad si scanduri. Ca sa inaintezi, trebuie sa mergi in zig-zag, traversand des albia paraului. Un alt batran ne povesteste despre ravagiile pe care le-a facut in urma cu o luna viitura. La un cot al albiei, paraul a lovit trei case. Doua au disparut cu totul fara urma, a treia mai sta sprijinita de stalpi. Va fi demolata de proprietar, in speranta ca va mai putea folosi cateva materiale de constructie. Familiile sinistrate s-au retras acum pe la rude. Un alt batran ne conduce.

LACRIMI. Anastasia Joian tocmai plangea cand i-am batut in poarta. Face asta zilnic, de cand casa fiului ei, Gheorghita, a pierit ca si cum niciodata n-ar fi fost. "Baiatul meu implineste in octombrie 30 de ani. N-are teren. Sa vedem unde s-o da. Trebuieste bani. Am avut stranse lemne. Am avut piatra. S-au dus. Gardul l-am avut jos. Cand am vazut viitura ca vine, am inceput a tarabani, l-am tras, l-am urcat mai sus. Era gradina aicea (arata spre albia paraului - n.red.)", povesteste batrana, cu lacrimi in ochi.

In spatele casei Anastasiei locuieste Nica Dobre. Ginerele lui, Tudorel Stoica, a fost vecin cu Gheorghita Joian, isi construise casa, dar inca nu apucase sa se mute in ea. "Casa era gata, numai soba trebuia facuta. A ramas pe drumuri, ase, si doi copchii", spune Nica, aratand spre ginere. Insa Tudorel nu a ramas pe drumuri, Nica Dobre ii adaposteste familia.

ALUNECARE DE TEREN. Dealul de langa casa nu are astampar. "Ce-am muncit 40 de ani, tot mi-a luat. Locuiesc toti la mine. Sunt 12 oameni care stau la mine-n casa. Mi-e frica acum, ca s-a rupt o bucata de pamant si vine peste noi, ne omoara. Primaria a zis ca peste doua zile se rezolva sa ne deie teren. Vine iarna, ne prinde pe drumuri. Lemne nu, bani nu, cu ce sa faci? De la foc ramane temelia si gradina, poti sa construiesti alta. De la apa a ramas exact miriste, prund gol", spune Nica Dobre.

Cand a ajuns viitura in Coza, Dobre a incercat sa ia cate ceva din casa. A vrut sa scoata macar usile si ferestrele. "Si cand am pus mana, a plecat, a plecat cu totul, din mana mea, ca o cutie, cum ai da-o pe vale. Ma uitam cum pleaca cu totul, dom’le! Valul la apa era mai mare ca casa", spune el, inca mirat de ce a vazut. Cum a reusit el sa scape cu viata, numai Dumnezeu stie! Isi aduce aminte apoi si de alunecarea de teren care-i ameninta casa: "Acuma, daca vine pamantul, nu se vede nici o casa pe aicea. Eu, cand ploua, trebuie sa stau pe afara, sa ma uit daca vine pamantul. N-a venit nimeni sa vada, decat vicele. De la Focsani, nimeni!". De la Primarie s-au dat, in urma cu o saptamana, 8 milioane de lei pentru fiecare gospodarie distrusa. "Nici cuie nu poti sa iei cu 8 milioane!", se revolta oamenii.

Din casa cu sase camere a lui Gheorghita Joian n-a mai ramas decat WC-ul. N-a putut sa salveze decat hainele care erau afara, pe sarma, la uscat. "Gospodarie ca aceea, inca 40 de ani daca mai traieste baietul meu, nu reuseste sa faca", plange Anastasia. Casa lui Gheorghita era departe de apa. Nimeni nu s-a gandit ca paraul se poate umfla atat de tare, incat sa ajunga pana la ea. "Nu mi-a lasat nimic", spune si Gheorghita, care s-a intors intre timp de la nasi. Pana acum, jumatate din banii pe care i-a castigat s-au dus pe casa, jumatate pe mancare. "N-am putut decat sa iau cateva haine pentru fetita. Si actele. Deodata mi-a luat casa, ca pe o cutie", repeta el. Omul si-a privit casa plutind cativa metri, apoi spargandu-se in bucati si disparand. "Am vrut sa ma arunc si eu in apa atuncea", sopteste Gheorghita.

VINE IARNA! "Acuma vine iarna, unde stam? In septembrie bate bruma. Aici e zona muntoasa, se racoreste rapid, nu este ca la vale. Macar sa ne facem o camera pana la iarna. Macar cuiele sa ni le dea, ca am platit tot la stat, si darile, si curentul. Cand m-am dus la Primarie, zice: «Cu ce sa va ajutam daca n-a venit de la judet nimic?». Asta iti spune, ca n-au fonduri, n-au nimic. Macar materiale de constructie daca ar da", spun oamenii amarati. Jos, la capatul satului Coza, batranul Lazar inca mai priveste excavatorul luptandu-se singur. "Oamenii au venit aici in vechime de frica turcilor. Da, de frica turcilor au fugit in munti. Si uite ca i-a prins apa", spune el, cu un umor moldovenesc foarte amar.

MASURILE GUVERNULUI

DEZASTRU. Cei "norocosi" mai au din ce sa scoata materiale de constructie Potrivit Hotararii Guvernului nr. 824 din 21.07.2005 privind ajutorarea sinistratilor din Vrancea, pentru judet au fost alocate 970 de cearsafuri, 680 de dosuri de perne si de saltele, 680 de fete de perna, 20 de paturi pliante si 173 de paturi din lana. De asemenea, in sedinta din 21 iulie, Guvernul a decis alocarea sumei de 8.803.730.000 lei noi pentru cumpararea in judetele Bacau, Braila, Galati si Vrancea de detergenti si sapun. Â

Vadu mustelor

URGENTA. Daca ajutoarele guvernamentale intarzie, oamenii vor ramane sub cerul liber peste iarna

"Ne-au dat peste cap, ne-au inrait inundatiile astea", spunea intre doua oftaturi Neagu Stoica, primarul de la Nanesti, la inceputul calatoriei noastre. Nu l-am inteles, dar dupa doua zile am priceput ce spunea primarul. Cand am ajuns intr-una din zonele satului cu case distruse in totalitate, oamenii s-au adunat in jurul nostru curiosi sa vada ce le-am adus. Cu lacrimi si naduf trageau de noi sa intram in curtile lor pentru a vedea cum i-a lovit pe ei necazul. "Dar de ce la ala intra si la noi nu?", comentau in spatele nostru, fara ca macar sa se fereasca sa nu-i auzim. Isi vindeau intre ei ponturile despre ce ajutoare mai trebuie sa vina, iar dupa ce ramaneam singuri cu ei in curte, acuzau furtul din ajutoare, pe primar, ca a primit 500 de saci cu ciment, dar lor nu le-a dat nimic...

MUSTE SI PULBERE. Am intrat in vreo 12 curti ale unor case puse pe lista celor care trebuie reconstruite si doar in doua dintre ele gospodarii faceau curat si se invredniceau sa aranjeze o camera pentru a avea totusi unde locui la iarna, in caz ca ajutorul guvernamental nu se concretizeaza. In ultima curte, printre muste, bulendre imbibate de noroi, lasate in bataia soarelui, si resturile scoase de apa din latrina, doua femei se plang de necazul care a dat peste ele si ca Primaria nu le-a dat "un sfant". Dar noi stiam ca s-au dat 7 litri de ulei de membru de familie, 5 kilograme de branza, iar pentru urmatoarele sase luni, dintr-o donatie a unei firme din Vaslui, toata populatia satului are asigurata cate o paine gratuita in fiecare zi. "A, ba da! Nu zic, d’astea - haine, imbracaminte, incaltaminte - s-au dat, nu pot zice...", se corecteaza repede femeia, de parca abia acum si-ar fi amintit. Scena s-a repetat in fiecare curte. Oamenii se plang ca au auzit ca in alte parti s-ar fi dat cate 8 milioane de lei de sinistrat, iar la ei, nimic. Banii sunt prevazuti, dar nu au ajuns in comuna, iar satenii nu mai au rabdare... Fiecare se teme ca va fi "sarit" la acordarea despagubirilor, iar cei ale caror case de paianta au ramas in picioare, sprijinindu-se in barnele de lemn si nu s-au daramat precum cele din chirpici, se plang ca nu vor primi "nici macar o masina de piatra si ceva ciment".

Trecem prin centrul satului, pe langa cateva batrane cu saci in mana si care se intretineau in asteptarea unui eventual transport de ajutoare. Sunt nenorocite de apa si poate vor primi si ele un ajutor, ceva, isi explica ele supararea. Am vizitat inca o zona a satului, unde se afla alte case de pe lista celor 176 distruse in totalitate. Oamenii sunt cazati in corturi primite de la Armata sau de la Jandarmerie si incep si aici sa se planga. Mare motiv de suparare: cele 40 de saltele Relaxa au fost impartite de primar dupa voia lui, spun oamenii. Satenii refuza, in schimb, saltelele militare. "Mie mi-a spus ca de ce ma inghesui, ca eu am mai mult decat toti ceilalti", se plange o femeie care ne duce sa-i vedem peretii gauriti de apa.

DEZNADEJDE. La Vadu Rosca, nervii oamenilor sunt intinsi la maximum. Case locuibile au mai ramas doar cateva zeci, constructii din boltari, cimentate, facute din banii tinerilor care muncesc prin Italia, unii de mai bine de 10 ani. "Italienii" au pierdut si ei mobila si aparatura electronica, pagube mai mari decat valoarea unor "gospodarii din chirpici". Nici nu incape vorba sa fie despagubiti vreodata. Restul caselor, din paianta, au peretii descojiti de lut si se mai sprijina doar in barnele de lemn si pojghita de ciment in care erau imbracate. Autoritatile i-au indemnat pe oameni sa se mute din satul prins ca intr-o potcoava intre digurile Siretului si Putnei. Primul amplasament presupus pentru noile gospodarii, un teren de pe Drumul European 85 de langa Focsani, s-a dovedit a nu fi o alegere buna. Acolo exista o cerere de restituire a proprietatii, asa ca Primaria le acorda oamenilor loturi de cate 800 de metri patrati, pe islazul satului de resedinta a comunei Vulturul. Oamenii il acuza insa pe primar ca face aranjamente si de aceea nu le da teren unde le-a spus prima oara. Ba, mai mult! Cica noaptea deturneaza transporturile de ajutoare spre satul sau natal, Malu, si spre Vulturul, localitati neatinse de apa. Si apoi, mai vocifereaza ei, de ce a mutat Crucea Rosie bucataria in care gatea pentru ei din biserica de la Vulturul in carciuma la Radu Ghita? Ca ala are porci si ce nu se mananca arunca la ei? Banii promisi pentru tacamuri si alte obiecte de uz personal, cele 8 milioane de lei, au fost dati doar la 130 de familii si oamenii sunt iarasi suparati. Fondurile au fost insuficiente si alta transa de bani este asteptata pentru a fi impartita si la restul sinistratilor, dar ei acuza deja maltrapazlacuri.

SE CAUTA O FADROMA. Deznadajduiti, fara sperante ca vor putea ridica pana la iarna alte case, cum le-a fost promis, cu materiale de la Guvern, oamenii se razboiesc cu toata lumea si apoi intre ei. 330 de case au fost catalogate de Inspectoratul pentru Constructii ca daramaturi si au fost puse pe lista celor care vor fi reconstruite, dar faptul ca doar 130 de oameni au primit cele 8 milioane de lei ca ajutor financiar a aprins spiritele si oamenii cred ca vor fi lasati fara sprijin.

Preocupati sa se certe pe ajutoare si sa se suspecteze unii pe altii, la Vadu Rosca oamenii au uitat sa faca curat prin curti si nici nu observa mustele uriase, care le dau tarcoale. Ulitele laterale sunt aproape blocate din cauza gunoaielor scoase din curti si a altor lucruri intinse la uscat, dar peste toate domneste duhoarea. Prin copaci sau fantani inca se mai gasesc lesuri de animale moarte. Primarul face in fiecare seara raport catre Comandamentul judetean pentru situatii de urgenta, solicitand o fadroma si patru remorci pentru a degaja gunoiul din sat. Prefectul Ion Oprea spune ca s-a facut "tot ce s-a putut" pentru gasirea unei fadrome, dar fara nici un rezultat. Nu a reusit sa convinga nici un agent economic dispus sa ajute administratia locala. Prefectul neaga ca ar exista riscul unei epidemii si isi pune speranta in noi sa il ajutam sa gaseasca utilajele necesare degajarii gunoiului. (Doru Cobuz)

OPT CASE DIN DONATII

La Nanesti au sosit intr-adevar materiale de constructii din donatii: 1 tona fier beton, 35 tone de ciment si 25.000 de caramizi. Primarul Neagu nu vrea sa le imparta sinistratilor decat dupa sosirea materialelor promise de Guvern, pentru a nu provoca scandal. Opt case au fost ridicate sau sunt in constructie in sat, cu ajutorul unor particulari. Gabriel Tripa este un bucurestean care s-a decis sa ajute o familie cu opt copii, pentru ca si el a crescut la parinti impreuna cu alti sapte frati. Baietii lui Relea Neculai, desi vreo trei au mai mult de 18 ani, nu prea se inghesuie sa il ajute pe binefacatorul lor. Acesta s-a dus sa cumpere materiale de constructii si i-a rugat pe copiii lui Relea sa puna mana sa curete de moloz terenul unde va fi ridicata noua casa, pe cheltuiala lui. Lumea din sat rade pe seama "patronului", care a trebuit pana la urma sa stea el langa viitorii locatari ai casei, pentru a degaja terenul de gunoaie.

BASESCU: "PUNETI UMARUL!"

"Ne-au dat teren in saraturile astea. Nu e bun deloc pamantul, tot o groapa este. Vorbiti, domnule presedinte, cu prefectul si cu presedintele de la Consiliu sa ne mute in marginea orasului", s-au plans ieri satenii presedintelui Traian Basescu, aflat a doua oara in vizita la Vadu Rosca in decurs de o luna. Dupa ce le-a ascultat pasurile, seful statului a remarcat ca nu toti oamenii sunt hotarati in legatura cu stramutarea din sat si i-a cerut prefectului Ion Oprea sa se implice mai mult in rezolvarea acestei probleme. Sinistratii s-au mai plans ca ajutoarele venite in comuna nu au fost distribuite corect si ca nici pana la aceasta ora nu au sosit la Vadu Rosca materiale de constructii. Presedintele le-a spus ca acestea vor sosi in sat dupa data de 28 august, dar ei vor trebui sa-si ridice casele. "Nimeni nu o sa vina sa va faca locuintele. E un sat mare si va trebui ca fiecare sa puneti umarul si sa va ridicati casele cu materialele de la Guvern si cele care vor veni de la diversi sponsori", a precizat Basescu.