Vali Sterian, tipul liber

A cântat piese cu mesaj, o muzică pentru “idealuri înalte, curate, care să ajungă direct la inima celor care o ascultă”. Ediţia de Colecţie a Jurnalului Naţional de luni, 3 noiembrie, vă aduce povestea vieţii lui Vali Sterian, dar şi cele mai îndrăgite cântece ale sale.

S-a născut cu un spirit liber. Nimic nu l-a putut determina să renunţe la felul său de a fi. A preferat să rămână aşa cum se născuse: integru. A preferat să lupte în felul lui: prin muzică. Iubea muzica folk, iubea prieteniile adevărate, îşi iubea familia şi oamenii. Toate trăirile, iubirile, durerile, deziluziile, nemulţumirile, bucuriile le regăsim în cântecele lui.

A venit pe lume la 21 septembrie 1952 la Râmnicu Sărat şi s-a stins la 16 septembrie 2000. A debutat în Formaţia “Copiii florilor” în timpul liceului.

De două ori l-a chemat Securitatea pe Costică Sterian, tatăl liceanului Vali. Prima dată pentru a-i reproşa că fiul său corespondează cu tineri din Anglia şi Franţa, iar a doua oară după ce “Copiii florilor” a cântat câteva piese de Beatles la un concurs, ridicând sala în picioare.

În urma scandalului, Vali Sterian a fost eliminat de la cursuri cu o lună înainte de bac. “Toată lucrarea a fost de la Securitate, să-l înveţe minte, să-i taie aripile”, ne-a povestit tatăl artistului. A format grupul folk Vali şi Carmen împreună cu bunul său prieten din copilărie Carmen Marin. S-a alăturat Cenaclului Flacăra într-una din primele ediţii, prezentând mai multe piese antirăzboinice, “Nopţi” devenind una dintre piesele de rezistenţă ale cenaclului. După retragerea lui Carmen Marin, formula Vali şi Carmen este dusă mai departe prin cooptarea lui Carmen Cula, fostă chitaristă bass a grupului Catena.

PĂRINTE ŞI SOŢ
În 1976, Lucia şi Vali s-au căsătorit.
Un an mai târziu a venit pe lume Oliver, copilul lor. “A fost un tată desăvârşit. Cot la cot cu mine schimba scutece, ştia să croiască. Broda. Gătea.” Lucia a găsit un foarte bun partener în Vali. Aveau aceeaşi formaţie, aveau ce discuta.

“Ne-am potrivit ca spirite, nu ne-am făcut viaţa amară unul altuia absolut deloc. Era şi filozof şi bun poet. Toate textele lui aveau tâlc, avea şi un simţ al scenei. Te electriza, nu puteai să stai pasiv.” Oliver Sterian, fiul lor, spune: “Am crescut lângă el 23 de ani. Atât aveam când l-am pierdut. L-am cunoscut când simpatic, când supărăcios sau morocănos, când uimitor de blând, dar întotdeauna un tată bestial. Sunt perfect convins că am avut un noroc fantastic să mă nasc dintr-un tip LIBER, indiferent de timp, loc, statut sau de regim, cu mintea liberă de aproape orice constrângeri şi care a avut un curaj fantastic, uneori chiar tupeu să nu ascundă niciodată neplăcerea pe care i-o provocau fie prostia, fie ipocrizia...”.

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

DEZAMĂGIRI
La Revoluţia din decembrie 1989 n-a stat pe gânduri şi a mers în bătaia gloanţelor în Piaţa Universităţii. A fost o sursă inepuizabilă de speranţe, de reînvieri spirituale. Cânta zi-lumină. “Vali, care credea în părerile lui de bun-simţ şi care nu înţelegea de ce lumea e atât de perversă, a ales să se retragă. Incontestabil, nu a trăit degeaba! A încheiat ceva. A ars intens şi a dispărut. A văzut America, ăsta a fost visul lui, a fost la Londra, a cântat pe scenă cu Cliff Richard, cu Joan Baez...

Îmi pare rău că nu a apucat să vadă prea multe din cariera lui Oliver care a urmat”, încheie Lucia Sterian.

“Câştigasem un om de-o integritate, de-o credinţă şi de un devotament civic ieşite din comun. L-am iubit mult şi-mi lipseşte foarte tare... Nu e puţin lucru să poţi respira acelaşi aer cu un Mare Artist. Îţi mulţumesc, Vali!”
Nicu Alifantis

“Se ţinea cu dinţii de ce avea de făcut. Extrem de talentat, sensibil, orgolios – nu e de admirat, dar în anumite momente ai nevoie şi de orgoliu să poţi să treci peste hopuri.”
Mişu Cernea

“La al doilea concert al lui Joan Baez, Vali nu mai trăia. Baez m-a întrebat despre el. După concert am dus-o la Casa Eliad, locul obişnuit al folkiştilor. Au fost momente de rememorare.”
Paul Nancă, preşedintele Fundaţiei culturale Phoenix

Cele mai îndrăgite 18 piese

Alături de Ediţia de Colecţie a Jurnalului Naţional de luni veţi găsi un CD cu 18 piese compuse şi interpretate de Vali Sterian. Veţi retrăi momentele de teamă, curaj şi speranţă ale Revoluţiei ascultând piesa “Nopţi”, cunoscută şi sub denumirea “Doamne, vino, Doamne!” care răsuna pe postul Televiziunii Române Libere. Dezamăgit de politicul de după ’89, Vali a a compus un cântec pe versurile lui Corneliu Coposu – “Rugă”. L-a apreciat pe Coposu nu ca lider de partid, ci ca pe un simbol de puritate şi devotament pentru naţia română. Veţi bate din picior la auzul piesei “Amintire cu haiduci”. Pe acest CD de Colecţie veţi mai putea reauzi: “Cu iubire de moşie”, “Antirăzboinică”, “Veac XX”, “Iluzia unei insule”, “Privelişte fără bufon”, “Concluzie”, “Sunt vinovat”, “Axioma copiilor”, “Fericire”, “Zori de zi”, “Exerciţiu”, “Ploaia”, “Pariu pe o lacrimă” şi “Anotimpuri”. Ascultaţi-le cu inima, pentru că versurile lui Sterian sunt cu tâlc!