Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Organizaţia şvabilor bănăţeni a vrut să editeze un volum de mărturii ale celor vănduţi de statul romăn in perioada comunistă, dar a fost blocată de ameninţările intermediarilor implicaţi in afacere. La Berlin, o tănără a prezentat cazul familiei sale, care a plătit 40.000 mărci şi 20.000 lei pentru a putea părăsi Romănia. Plecarea saşilor şi a şvabilor in Germania a adus in Romănia cel puţin un miliard de mărci. Â
Chiar dacă Romănia a recunoscut prin preşedintele Traian Băsescu vănzarea de oameni in perioada comunistă, dosarele operaţiunilor speciale ale CIE-DIE sunt in continuare secret de stat, chiar şeful statului spunănd că acestea ar trebuie să rămănă sub cheie.
Asociaţia şvabilor bănăţeni a organizat zilele trecute la Berlin, la sediul reprezentanţei landului federal Saar, o conferinţă pe tema "Vănzarea etnicilor germani din Romănia in perioada comunistă". Au fost făcute mărturii impresionante in prezenţa ataşatului de presă al Ambasadei Romăniei la Berlin, Michael Fermbach, care nu a scos insă nici un cuvănt.
Dosarul vănzării de nemţi scoate la iveală multe detalii ale operaţiunii de vănzare a şvabilor şi saşilor din Romănia. Principale dezvăluiri au fost făcute miercuri seară de jurnalistul Ernst Meinhardt de la postul de televiziune Deutsche Welle, care este şi preşedintele Asociaţiei şvabilor bănăţeni din Berlin, cel care recent a făcut un film-investigaţie despre acest subiect transmis de canalul tv unde lucrează.
"NU VORBIŢI". Cu acest prilej, organizaţia şvabilor bănăţeni a vrut să editeze un volum cu mărturiile celor vănduţi in perioada comunistă. Acest lucru nu a fost insă posibil deoarece, aflănd de această iniţiativă, majoritatea a refuzat să işi facă publice mărturiile după ce a primit ameninţări din Romănia. Declaraţia-şoc a fost făcută in exclusivitate pentru Jurnalul Naţional de către Ernst Meinhardt. "Saşii şi şvabii vănduţi din Romănia au fost şi sunt ameninţaţi de intermediarii romăni implicaţi in afacere. Li s-a spus că dacă vor dezvălui ce sume au dat, ce anume au pătimit şi mai ales cui au dat, vor fi acţionaţi in judecată pentru calomnie. Evident, aceşti oameni nu au nici o dovadă deoarece nu li s-au dat chitanţe cănd şi-au plătit plecarea din Romănia. Singura lor dovadă este că au ajuns in Germania Federală", ne-a precizat preşedintele Asociaţiei şvabilor bănăţeni din Berlin.
INTERMEDIARUL NICOLAE CĂPRARU. La conferinţa de la Berlin, o tănără care nu a vrut să-şi dezvăluie identitatea, a prezentat public cazul familiei sale care a plecat din Romănia plătind 40.000 de mărci unui intermediar cu numele de cod "Grădinaru" şi care, de fapt, se numeşte Nicolae Căpraru. Suma de 40.000 de mărci pentru patru persoane, doi maturi şi doi minori. Tănăra a spus că familia sa a fost ameninţată să nu vorbească, să nu spună ce sume au dat şi mai ales cui au dat. Totuşi, ea a spus că in afara celor 40.000, familia sa i-a mai plătit lui Căpraru incă 20.000 de lei in patru tranşe. "Mi-e frică să spun şi acum, la 20 de ani de atunci, ce s-a intămplat", a afirmat tănăra in faţa unei săli pline pănă la refuz, in care se aflau saşi şi şvabi veniţi chiar şi de la 600 de kilometri depărtare, de la München sau Stuttgart.
AU INCEPUT IN 1954. Potrivit cercetărilor jurnalistului Ernst Meinhardt, numai in perioada 1967-1989 regimul ceauşist din Romănia a incasat din această "afacere" cel puţin un miliard de mărci germane. Dosarele din arhivele germane cercetate de jurnalist indică sume diferite. Calculul efectuat de Meinhardt a luat in considerare sumele minime. Meinhardt a cercetat perioada 1967-1989. Studierea cazului la Arhiva Federală din Koblenz, căt şi in arhiva Ministerului de Externe din Berlin dovedeşte că vănzarea germanilor a inceput cu mult inainte de 1967, atunci cănd Romănia şi Germania au stabilit relaţii diplomatice. "Cel mai vechi document, in care se vorbeşte despre bani ceruţi de Romănia in schimbul repatrierii unor etnici germani datează din anul 1954", a declarat Meinhardt pentru Jurnalul Naţional.
UNDE SUNT BANII? "Ceea ce mai trebuie clarificat ar fi: ce s-a intămplat cu banii transferaţi din Germania in Romănia? Unde s-au dus sau unde au rămas? Această problemă trebuie, desigur, elucidată in primul rănd in Romănia", este de părere Meinhardt. El spune că aşa-numiţii "intermediari" ai afacerii nu au existat numai in Romănia, ci şi in Germania. "Acest lucru l-au dovedit dosare din anul 1963, pe care le-am găsit in Arhiva Federală din Koblenz. Astfel, de pildă, doi germani domiciliaţi in München au sugerat etnicilor germani, originari din Romănia şi stabiliţi deja in Germania că pot facilita repatrierea rudelor lor din Romănia, dacă cei din Germania le plătesc «intermediarilor», pentru fiecare persoană, suma de 1.600 mărci. La această sumă se mai adăuga o «taxă» de 25 mărci, tot pentru fiecare persoană. Ei promiteau că returnează numai suma de 1.600 DM in cazul nerealizării tranzacţiei." Meinhardt spune că nu se ştie dacă cei doi intermediari - unul originar din Banat, iar celălalt originar din Ardeal - au inapoiat intr-adevăr banii cum promiseseră celor de la care i-au primit. "Despre afacerea celor doi a aflat mai intăi ministrul Justiţiei al landului federal Hessen, iar apoi de la Wiesbaden a fost inştiinţat guvernul federal de la Bonn", spune jurnalistul de la Deutsche Welle.
JECMĂNIŢI. Meinhardt susţine că, in perioada 1967-1989, Romănia ceauşistă a incasat, din vănzarea etnicilor germani, peste un miliard de mărci germane. Jurnalistul german spune că această sumă nu este insă cea exactă, fondurile obţinute din această afacere murdară fiind in realitate mult mai mari. El spune că "ar mai trebui luate in considerare sumele pe care reprezentanţele diplomatice romăne din Germania le-au perceput de la etnicii germani pentru renunţarea la cetăţenia romănă. Potrivit zvonurilor, in anii â80 s-au perceput 880 de mărci pentru fiecare persoană". De asemenea, mai spune Meinhardt, trebuie luată in calcul şi mita care s-a plătit, mai ales in anii â80, aşa-numiţilor intermediari din Romănia. Este vorba despre acele persoane care pretindeau că ar fi influente sau care intr-adevăr erau influente şi care promiteau că in schimbul unei sume enorme de bani ar putea facilita aprobarea cererii de plecare din ţară.
COSTUL UNEI FAMILII. "Cunosc un caz in care un şvab bănăţean a plătit unui «intermediar» căte 10.000 de mărci pentru fiecare membru de familie", declară Ernst Neinhardt. El mai spune că alte fonduri erau obţinute din şantajarea celor care voiau să plece. "Acelaşi şvab, despre care vă vorbeam, după ce-l mituise deja pe «intermediarul său», a mai fost silit de Securitatea timişoareană să văndă «statului» casa şi terenul aferent la un preţ derizoriu: 65.000 lei."
Asociaţia şvabilor bănăţeni a organizat zilele trecute la Berlin, la sediul reprezentanţei landului federal Saar, o conferinţă pe tema "Vănzarea etnicilor germani din Romănia in perioada comunistă". Au fost făcute mărturii impresionante in prezenţa ataşatului de presă al Ambasadei Romăniei la Berlin, Michael Fermbach, care nu a scos insă nici un cuvănt.
Dosarul vănzării de nemţi scoate la iveală multe detalii ale operaţiunii de vănzare a şvabilor şi saşilor din Romănia. Principale dezvăluiri au fost făcute miercuri seară de jurnalistul Ernst Meinhardt de la postul de televiziune Deutsche Welle, care este şi preşedintele Asociaţiei şvabilor bănăţeni din Berlin, cel care recent a făcut un film-investigaţie despre acest subiect transmis de canalul tv unde lucrează.
"NU VORBIŢI". Cu acest prilej, organizaţia şvabilor bănăţeni a vrut să editeze un volum cu mărturiile celor vănduţi in perioada comunistă. Acest lucru nu a fost insă posibil deoarece, aflănd de această iniţiativă, majoritatea a refuzat să işi facă publice mărturiile după ce a primit ameninţări din Romănia. Declaraţia-şoc a fost făcută in exclusivitate pentru Jurnalul Naţional de către Ernst Meinhardt. "Saşii şi şvabii vănduţi din Romănia au fost şi sunt ameninţaţi de intermediarii romăni implicaţi in afacere. Li s-a spus că dacă vor dezvălui ce sume au dat, ce anume au pătimit şi mai ales cui au dat, vor fi acţionaţi in judecată pentru calomnie. Evident, aceşti oameni nu au nici o dovadă deoarece nu li s-au dat chitanţe cănd şi-au plătit plecarea din Romănia. Singura lor dovadă este că au ajuns in Germania Federală", ne-a precizat preşedintele Asociaţiei şvabilor bănăţeni din Berlin.
INTERMEDIARUL NICOLAE CĂPRARU. La conferinţa de la Berlin, o tănără care nu a vrut să-şi dezvăluie identitatea, a prezentat public cazul familiei sale care a plecat din Romănia plătind 40.000 de mărci unui intermediar cu numele de cod "Grădinaru" şi care, de fapt, se numeşte Nicolae Căpraru. Suma de 40.000 de mărci pentru patru persoane, doi maturi şi doi minori. Tănăra a spus că familia sa a fost ameninţată să nu vorbească, să nu spună ce sume au dat şi mai ales cui au dat. Totuşi, ea a spus că in afara celor 40.000, familia sa i-a mai plătit lui Căpraru incă 20.000 de lei in patru tranşe. "Mi-e frică să spun şi acum, la 20 de ani de atunci, ce s-a intămplat", a afirmat tănăra in faţa unei săli pline pănă la refuz, in care se aflau saşi şi şvabi veniţi chiar şi de la 600 de kilometri depărtare, de la München sau Stuttgart.
AU INCEPUT IN 1954. Potrivit cercetărilor jurnalistului Ernst Meinhardt, numai in perioada 1967-1989 regimul ceauşist din Romănia a incasat din această "afacere" cel puţin un miliard de mărci germane. Dosarele din arhivele germane cercetate de jurnalist indică sume diferite. Calculul efectuat de Meinhardt a luat in considerare sumele minime. Meinhardt a cercetat perioada 1967-1989. Studierea cazului la Arhiva Federală din Koblenz, căt şi in arhiva Ministerului de Externe din Berlin dovedeşte că vănzarea germanilor a inceput cu mult inainte de 1967, atunci cănd Romănia şi Germania au stabilit relaţii diplomatice. "Cel mai vechi document, in care se vorbeşte despre bani ceruţi de Romănia in schimbul repatrierii unor etnici germani datează din anul 1954", a declarat Meinhardt pentru Jurnalul Naţional.
UNDE SUNT BANII? "Ceea ce mai trebuie clarificat ar fi: ce s-a intămplat cu banii transferaţi din Germania in Romănia? Unde s-au dus sau unde au rămas? Această problemă trebuie, desigur, elucidată in primul rănd in Romănia", este de părere Meinhardt. El spune că aşa-numiţii "intermediari" ai afacerii nu au existat numai in Romănia, ci şi in Germania. "Acest lucru l-au dovedit dosare din anul 1963, pe care le-am găsit in Arhiva Federală din Koblenz. Astfel, de pildă, doi germani domiciliaţi in München au sugerat etnicilor germani, originari din Romănia şi stabiliţi deja in Germania că pot facilita repatrierea rudelor lor din Romănia, dacă cei din Germania le plătesc «intermediarilor», pentru fiecare persoană, suma de 1.600 mărci. La această sumă se mai adăuga o «taxă» de 25 mărci, tot pentru fiecare persoană. Ei promiteau că returnează numai suma de 1.600 DM in cazul nerealizării tranzacţiei." Meinhardt spune că nu se ştie dacă cei doi intermediari - unul originar din Banat, iar celălalt originar din Ardeal - au inapoiat intr-adevăr banii cum promiseseră celor de la care i-au primit. "Despre afacerea celor doi a aflat mai intăi ministrul Justiţiei al landului federal Hessen, iar apoi de la Wiesbaden a fost inştiinţat guvernul federal de la Bonn", spune jurnalistul de la Deutsche Welle.
JECMĂNIŢI. Meinhardt susţine că, in perioada 1967-1989, Romănia ceauşistă a incasat, din vănzarea etnicilor germani, peste un miliard de mărci germane. Jurnalistul german spune că această sumă nu este insă cea exactă, fondurile obţinute din această afacere murdară fiind in realitate mult mai mari. El spune că "ar mai trebui luate in considerare sumele pe care reprezentanţele diplomatice romăne din Germania le-au perceput de la etnicii germani pentru renunţarea la cetăţenia romănă. Potrivit zvonurilor, in anii â80 s-au perceput 880 de mărci pentru fiecare persoană". De asemenea, mai spune Meinhardt, trebuie luată in calcul şi mita care s-a plătit, mai ales in anii â80, aşa-numiţilor intermediari din Romănia. Este vorba despre acele persoane care pretindeau că ar fi influente sau care intr-adevăr erau influente şi care promiteau că in schimbul unei sume enorme de bani ar putea facilita aprobarea cererii de plecare din ţară.
COSTUL UNEI FAMILII. "Cunosc un caz in care un şvab bănăţean a plătit unui «intermediar» căte 10.000 de mărci pentru fiecare membru de familie", declară Ernst Neinhardt. El mai spune că alte fonduri erau obţinute din şantajarea celor care voiau să plece. "Acelaşi şvab, despre care vă vorbeam, după ce-l mituise deja pe «intermediarul său», a mai fost silit de Securitatea timişoareană să văndă «statului» casa şi terenul aferent la un preţ derizoriu: 65.000 lei."
Evrei la bucată
Romănia nu este un caz singular de ţară care şi-a văndut populaţia. Şi Germania Democrată (RDG) a văndut "disidenţi" Germaniei Federale. Romănia a mai văndut, in afara saşilor şi a şvabilor, şi evrei. Zeci de mii de evrei. Preţul pe cap de evreu era de circa 2.200 de dolari (in funcţie de pregătirea profesională - şcoli, studii superioare) şi de alte considerente, după cum afirmă Radu Ioanid, director al Diviziei de Programe Arhivistice Internaţionale la Centrul de Studii Avansate asupra Holocaustului, din cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington. Un "favor" insă: nu s-a plătit taxă pentru copii şi pensionari. Autor al lucrării "Răscumpărarea evreilor", apărută la editura Polirom, Ioanid a documentat fenomenul vănzării de oameni la comuniştii romăni. Potrivit lui, Romănia a văndut, intre 1949-1950 (după o pauză intre 1953-1958) şi intre 1958-1989, circa 200.000 de evrei, şi intre 1984-1987, circa 200.000-250.000 de etnici germani. (Marina Constantinoiu)
Arhive
O concluzie definitivă privind acest caz nu se poate trage incă. "Suntem impiedicaţi s-o tragem din cauza Legii germane a arhivelor. Potrivit acestei legi, sunt accesibile doar dosarele intocmite cu cel puţin 30 de ani in urmă, deci in momentul de faţă doar actele intocmite pănă in anii 1976-1977", ne spune jurnalistul de la Deutsche Welle. El precizează că toate actele intocmite după 1977 nu sunt accesibile: Or,"celebra" inţelegere dintre Nicolae Ceauşescu şi cancelarul federal de atunci, Helmut Schmidt, s-a produs abia in anul 1978. Inţelegerea prevedea ca Romănia să aprobe in fiecare an unui număr de 10.000 etnici germani plecarea definitivă in Germania. Potrivit altor relatări, nu ar fi fost vorba de 10.000, ci de 12.000 de oameni vănduţi pe an. Jurnalistul a descoperit in Arhiva Ministerului Federal de Externe un document din 25 noiembrie 1963, semnat de secretarul de stat de atunci, Karl Carstens, cel care in 1979 a devenit preşedintele Germaniei. Carstens spunea că aproximativ 100.000 de etnici germani din Romănia doresc să emigreze şi că Germania ar trebui să plătească 100 de milioane de mărci pentru aceştia.
