Vecinii nostri - Halta la un primar dureros

In costum si papuci, primarul satului Giurgiulesti ne intampina cu circumspectie. "Ne intampina" e mult spus, caci edilul, despre care toata lumea pe care am intalnit-o in sat n-a avut de spus macar o singura vorba buna, se misca agitat prin biroul sau spatios din Sovietul satesc (Primarie - n.r.) ca si cand noi n-am fi fost acolo.

Nicolae Tornea pare nervos. Tocmai a iesit dintr-o sedinta, e ora pranzului si probabil ca are un orar strict de functionare. Isi da seama ca nu suntem de prin partea locului. Afiseaza un zambet scurt si bolboroseste ceva. Nu insistam sa elucidam mesajul. O duduie de varsta a doua, cu parul carliontat, se plimba de zor in jurul lui. Cauta printre niste dosare, fara sa ridice ochii spre oaspeti. Si-a vazut linistita de treaba pana cand primarul a dat-o afara, promitandu-i ca va veni la masa in cel mai scurt timp posibil. Doamna nu s-a recomandat si nici nu ne-a fost introdusa, dar stiam ca este "mana dreapta" a primarului si ca oamenii din sat ii spun "Ceausista", pentru rautatea sa notorie.

BATAUSUL DE LA PRIMARIE. Edilul conduce un sat de 3.074 de suflete. Ne spune asta, punand accentul pe numarul cu pricina. Localitatea are o importanta geostrategica in regiune si primarul o stie. Este atat de constient de lucrul asta, incat tine mortis sa-i cunoastem abilitatile. Le enumera o data, de doua ori. A incercat si a treia oara. Ne-a asigurat ca, la fiecare scrutin, a obtinut procente mari. Este de 11 ani in functie. Si e neschimbat, spun oamenii. Canja Ana Ivanova, o femeie batrana, operata de doua ori la cap, se plange ca edilul a sarit de mai multe ori la bataie. Se tot duce la el sa-i ceara ajutor umanitar - pensia ei e de 373 de lei - si sustinere financiara pentru ca are nevoie de canalizare. "Dansul a sarit la mine la bataie si m-a facut kaki (invinetit - n.r.). I-am cerut cale de apa (canalizare - n.r.) si el m-a trimis la biserica", spune Ana.

Primarul nu recunoaste nimic. Ne spune ca batrana e nebuna si respinge acuzatiile femeii. Cand il intrebam despre ce cred giurgiulestenii de domnia sa, Tornea se impauneaza, isi ridica barbia, isi fixeaza privirea intr-un punct inexistent si ne spune ca este la al treilea mandat datorita comunitatii pe care o conduce. In comunitate n-am gasit pe nimeni care sa-l placa. Vasile Mocanu se judeca cu primarul de mai mult timp. Si pe Vasile a incercat sa-l bata. Dar omul nu s-a lasat intimidat.

PRIORITATI. O femeie tanara, cu fata ridata probabil de prea multe griji, este necajita de halul in care arata Giurgiulestiul. O alta se declara ingrijorata de halul in care a ajuns Muzeul tinerilor naturalisti, unde se desfasoara orele de biologie ale copiilor de la Scoala Mihail Sadoveanu. In muzeu ploua, camerele nu sunt incalzite, acoperisul sta sa cada si nici o autoritate locala nu este interesata de starea deplorabila a cladirii. Pentru primar, aceasta problema nu exista. El este preocupat de terminalul petrolier care tocmai a fost inaugurat la Giurgiulesti si, poate, de al patrulea mandat in fruntea Sovietului satesc. A iesit primar de trei ori, incepand cu 1995. In 11 ani, a gazificat 80% din sat si l-a canalizat intr-un procent mult mai mic. Este simpatizant declarat al comunistilor si crede ca democratia nu prea are legatura cu libertatea de exprimare. Pentru dom’ primar Tornea, Giurgiulestiul este "inceputul si sfarsitul Republicii Moldova".

Nicolae Tornea este, la prima vedere, un om modest. Imbracat simplu, dar curat, primarul sare calul in discursul sau inca din primele momente. Cand nu este filmat sau inregistrat, Tornea este slobod la gura. Pare sincer cand vorbeste despre Romania - "nu vrem sa ne unim cu voi", lauda prezenta Rusiei in regiunea separatista Transnistria si critica extrem de dur venirea americanilor pe plaiurile noastre mioritice. "N-am mai fost la voi (in Romania - n.r.) din 2000. Din ce am vazut la televizor, sunteti mai departe de noi. La noi e mai bine decat la voi. Noi avem lumina tot timpul. Voi, la sate, nu prea aveti electricitate."

Asa sarac cum e, cu strazi neasfaltate si oameni necajiti, Giurgiulestiul incearca sa tina pasul cu vecina sa, Romania. Este singura iesire a Republicii Moldova la Dunare, are deschidere la Prut, se afla langa granita cu Ucraina. La frontiera cu Romania, vamesii moldoveni nici nu se uita la noi. Isi fac insa treaba ca la carte. Giurgiulestiul nu are biserica, dar credinciosii si-au amenajat un loc de rugaciune in casa unui om. Un localnic preocupat de fizicul sau si-a deschis o sala de fitness intr-o fosta anexa a alimentarii din sat. La intrare scrie, cu litere mari, tiparite pe o foaie: "Va rugam nu intrati incaltati".