Viaţa lui Adrian Păunescu, povestită de Adrian Păunescu (10)

...Vorbea ridicându-se. Nu îşi scosese nici pardesiul, nici pălăria. Avea măreţie şi se pregătea parcă să moară. I se uscaseră buzele şi privea în gol. La scara eternităţii, probabil că nici unul din aceste gesturi nu contează. Dar la scara vieţii noastre de fiecare zi, un asemenea gest este de neuitat. Zaharia Stancu nu accepta înstrăinarea drepturilor Uniunii Scriitorilor pe care o conducea. Cred că am să mai scriu despre astfel de gesturi ale lui şi ale altor scriitori, mai ales că trăim timpuri în care conştiinţa literară pare definitiv fărâmiţată.

Aceasta este o scenă, numai una, din viaţa ultimului boier al literaturii române, Zaharia Stancu. Scenă rememorată de mine în ziua de 3 octombrie 1990: spre dreapta cinstire a numelui celui ce-a fost Boier Zaharia Stancu, Dumnezeu să-i odihnească amintirea! Dar iată cum se oglindea în dosarul meu de securitate Momentul Reconstituirii.

Notă privind comentariile ce se fac în legătură cu difuzarea în reţeaua cinematografică a filmului "Reconstituirea"
Programarea filmului "Reconstituirea", realizat de Casa de Filme Bucureşti, în regia lui Lucian Pintilie, după un scenariu de Horia Pătraşcu şi Lucian Pintilie, pe ecranele cinematografului Luceafărul, suscită un interes deosebit în rândurile diferitelor categorii de persoane. După ce, timp de mai multe luni, darea sa pe piaţă a fost incertă - datorită tematicii abordate, punând într-o lumină defavorabilă anumite organe de stat - s-a hotărât să se opereze unele corecturi, care să atenueze neajunsurile uneori tendenţioase ale filmului, făcându-l oportun difuzării. În rândurile scriitorilor, părerile privind difuzarea filmului sunt în general favorabile. Astfel, în redacţia revistei România literară, care în numărul 33/1969 a organizat o anchetă de serviciu, 33 de scriitori răspund la trei întrebări, cu intenţia vădită de a scoate filmul "Reconstituirea" cel mai bun film al anului, încercând forţarea difuzării sale, opiniile sunt unanim elogioase. Cei mai înflăcăraţi admiratori ai filmului sunt redactorii: Lucian Raicu, Marcel Mihalaş, S. Damian, Valentin Silvestru, ultimul declarând că va solicita colaboratorilor numai cronici laudative.

Adrian Păunescu, redactor-şef adjunct al revistei, în fruntea tuturor entuziaştilor, socoteşte proiectarea pe ecrane a filmului drept o biruinţă personală. Indignat de felul în care a fost programat filmul, de lipsa de publicitate, de absenţa unui spectacol de gală, Adrian Păunescu a încercat să facă în nr. 2/1970 al revistei România literară o adevărată campanie publicitară: pe pagina 1 urma să înceapă interviul cu Lucian Pintilie în interiorul revistei două cronici superlative, iar toate ilustraţiile din paginile revistei urmând să fie numai fotografii din film. în cronica publicată, Adrian Păunescu a reuşit totuşi să includă trei fotografii, lucru neobişnuit până acum la o cronică cinematografică. Merită a fi menţionat faptul că în interviul publicat, Lucian Pintilie, într-un mod disimulat, se dezice de primul său film "Duminică la ora 6", film partinic, considerând, în schimb, foarte bun filmul "Reconstituirea".

Pentru susţinerea filmului în presă, Adrian Păunescu a organizat o adevărată campanie. Astfel, într-o discuţie, îi comunica lui Lucian Pintilie că mai are de publicat articolele scrise de Lucian Raicu, redactor la România literară, Ana Blandiana, redactor la Amfiteatrul, şi Sânziana Pop, redactor la Luceafărul, declaraţiile actorilor, iar el intenţionează să mai scrie un articol pentru România liberă. în afară de acestea, va încerca să publice şi articolul lui D. I. Suchianu (respins de secţia CC al PCR), în care filmul este elogiat la superlativ şi în care Eugen Atanasiu este desfiinţat pentru articolul său critic la adresa filmului. Totodată, Adrian Păunescu îi spune lui Lucian Pintilie că acum trebuie luate toate măsurile de precauţie, încât să rămână un singur lucru de disputat, şi anume valoarea filmului.

Vasile Băran, secretar de redacţie, califică cronica lui Eugen Atanasiu care critică filmul drept indicaţii date de nişte proşti la diverşi, care nu ştiu cum să se scarpine şi fac articole cu fraze neinteligibile. Nedic Lemnaru, redactor la ziarul Glasul Patriei, nu este de acord cu lansarea pe piaţă a filmului "Reconstituirea" şi vede în aceasta un succes al oniricilor, prin onirici înţelegând grupul de scriitori ce nu se declară integral de acord cu politica statului nostru. Opinia scriitorului

Al. I. Ştefănescu, redactor responsabil la revista România azi, este că "Reconstituirea" este un film bun, bine regizat şi jucat, despre condiţia umană, valabil oriunde în lume. Din păcate, marele public va aprecia din film atitudinea de frondă faţă de miliţie, bătăile şi limbajul colorat. Este fără îndoială un film şocant, cum nu s-a mai făcut la noi şi nici nu o să se mai facă, dar este bine că nu a fost oprită darea lui pe piaţă. Mihai Ungureanu, de la aceeaşi revistă, consideră filmul o mare realizare, deoarece critica adusă unor organe de stat interesează publicul, dar acest public nu simpatizează cu organele de stat şi acest lucru este periculos. El concluzionează că filmul poate deveni periculos, dacă masa îl receptează ca atare.

Mihai Ungheanu, critic literar, etichetează filmul drept odios, care aduce deservicii construcţiei socialiste, iar pe Adrian Păunescu, care face filmului o reclamă elogioasă, un exaltat iresponsabil. Criticul cinematografic Eugen Atanasiu, şeful sectorului de specialitate de la Televiziune, declară despre film că este tendenţios, veninos. Pompiliu Niculescu, de la Televiziune, consideră filmul periculos şi incendiar. Este un film duşmănos cu ostentaţie, într-o realizare cinematografică remarcabilă. Împroşcă cu noroi întreaga orânduire socialistă. Pornind de la un caz izolat, în film îi dă caracter de simbol.

În legătură cu difuzarea filmului în cadrul Studioului Cinematografic Bucureşti, opiniile sunt împărţite. Aparatul administrativ este satisfăcut de apariţia filmului, din motive pur financiare, realizarea planului; casarea filmului ar fi însemnat şi trecerea lui la capitolul pierderi. În rândul regizorilor se conturează două păreri: filmul înseamnă un precedent periculos, de acum şi alţi cineaşti putând satiriza, prezenta defavorabil organele de stat (Doru Năstase, Ficher Gheorghe); filmul lui Lucian Pintilie înseamnă o bătălie câştigată în lupta cu inerţia şi imobilitatea unor birocraţi, vizându-se în acest sens incompetenţa unor reprezentanţi ai Centrului Naţional al Cinematografiei, Zeicu, Bădilă şi vicepreşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Ion Brad (Mircea Mureşan, Zizi Bostan, Radu Gabrea, Beno Meirovici). în unele comentarii se consideră că s-a greşit, oprindu-se difuzarea filmului anterior, aceasta sporind popularitatea unei producţii care poate semăna confuzii în rândul spectatorilor. Apariţia filmului, după ce Lucian Pintilie a acordat un interviu la Europa liberă, după ce mulţi străini s-au interesat de el (Marc Spiegel, W. Van Dyke de la Muzeul de Artă Cinematografică din New York, Aline Mosby, corespondent al agenţiei U.P.I), se poate interpreta şi ca o urmare a unei presiuni externe. Cezar Tabarcea, asistent la Facultatea de limbă şi literatură română, vede în criticarea procurorului critica legii, legea fiind aceea care ne opresează, ne opreşte drumul spre libertate.

(Va urma)