Viaţa lui Adrian Păunescu, povestită de Adrian Păunescu (11)

Notă privind comentariile ce se fac în legătură cu difuzarea în reţeaua cinematografică a filmului "Reconstituirea"

Aprecierile studenţilor care au vizionat filmul sunt elogioase. Astfel, studentul Pricină Valeriu, din anul II al Facultăţii de limbă şi literatură română, consideră "Reconstituirea" cel mai mare film, în care regizorul îşi bate joc de miliţie şi procuratură şi chiar de secretarul general al CC al PCR. Gheorghe Eugen, student IATC anul IV, comenta cu alţi colegi faptul că procurorul din film este însuşi conducătorul statului, văzând în aceasta o ironie muşcătoare la adresa puterii. Filmul este un document de barbarie a miliţiei şi, deşi poate nu va deschide o cale în cinematografia română, el va face o breşă. Studentul Lăcustă Ion, de la Facultatea de limbă şi literatură română, vede în "Reconstituirea" un film mare, curajos şi nou în cinematografia noastră, pentru că apar în el (n.n. - în film) un om al legii plictisit, dezgustat de viaţă, un miliţian tâmpit, scursura şi noroiul societăţii. Ceea ce este mai grav este că oamenii nu înţeleg, ei nu văd că pe peliculă se desfăşoară momente din felul de a fi din fiecare zi.

Menţionăm că filmul stârneşte interes în rândul diferitelor categorii de persoane, rulându-se de fiecare dată cu sala plină, solicitările de bilete fiind foarte mari, marea majoritate a spectatorilor o formează tineretul, în special studenţi, cât şi intelectuali. Creatorul filmului, regizorul Lucian Pintilie, şi-a exprimat satisfacţia că publicul spectator nu se manifestă la unele secvenţe contrarevoluţionar, aşa cum m-am tremut, şi asta e bine, reacţionând în sensul dorit de mine. Diverşi prieteni, cunoscuţi, îl felicită pe Lucian Pintilie pentru reuşita filmului său. Astfel, Costin Murgescu şi-a exprimat recunoştinţa, atât ca spectator, cât şi ca român, că a văzut primul film românesc adevărat. Costin Murgescu îl informează că a auzit pe mulţi care-l lăudau, dar erau şi unii ce-l criticau, susţinând că filmul contestă socialismul şi regimul. Lucian Pintilie i-a răspuns că nu este vorba de nici o acuzaţie adusă regimului şi nici de apărare a lui, ci de un film uman. O anume doamnă Edici îl felicită pe Lucian Pintilie pentru succesul său şi-l informează că în sală a fost văzută Constanţa Crăciun, care mai văzuse o dată filmul. Academicianul Grigore Moisil l-a felicitat pe Lucian Pintilie pentru film, care i-a plăcut foarte mult, şi i-a urat să mai facă şi altele.

O discuţie interesantă a avut-o Lucian Pintilie cu numita Catinca Ralea, redactor la Radioteleviziune, care i-a spus că după ce a văzut filmul o săptămână n-a mai fost om. Ea şi-a exprimat o mică rezervă în privinţa actorului Emil Bota, care nu-i place şi care nu-şi prea avea locul în film, căci nu se leagă cu restul. Lucian Pintilie îi explică: aşa a vrut el să-l facă, să nu se lege cu restul, demonstrând prin aceasta că dreptatea şi raţionalitatea vin dintr-o lume care nu are nici o legătură cu lumea concretă. Catinca Ralea îşi exprimă nedumerirea faţă de greutăţile întâmpinate de film la programare. Lucian Pintilie îi spune că filmul a fost oprit din prostie, la care Catinca Ralea trage următoarea concluzie. Ştii ce se întâmplă? Există filme grave şi filme necinstite! Ăsta e un film grav, despre nişte lucruri majore, foarte grave. Dar lucrurile astea există! Şi un nemernic se întreabă cui slujeşte acest film. Dar acest film este singurul film românesc care există? Din păcate, fiind singurul, este singurul ce ne reprezintă şi acest lucru frapează şi îşi spun: de ce să fie unic un film atât de dezasperant. Asta cred eu că a fost problema la oamenii de bună-credinţă. Răspunsul lui Lucian Pintilie a fost prompt. Atunci să nu mai existe, ca să nu mai avem criterii, şi să le continuăm liniştiţi pe cele mizerabile. După mine, acest film este cel mai educativ şi cel mai profund necesar film ce s-a făcut vreodată la noi în ţară şi chiar în multe alte ţări. Dacă atâţia oameni spun că au fost zguduiţi, şi asta nu numai sub raport artistic, înseamnă că nu există un film mai folositor, el foloseşte oamenilor. Catinca Ralea îşi exprimă în continuare părerile sale, spunând: când auzi că acest film ar fi stenic, sigur că te apucă disperarea şi zici: fir-ar a naibii de viaţă! Iar de aici încolo sunt multe lucruri de spus, mă rog, şi condiţia noastră geografică, şi caracterul nostru general. Ţi-am povestit că l-a întrebat pe Ov. S. Crohmălniceanu, acum 3-4 luni, de ce crede el că filmul ăsta a supărat nişte oameni. El mi-a răspuns: filmul ăsta, fiind şi foarte bine făcut, şi foarte bun, şi foarte valabil psihologic, merge dincolo de ce vrea să reprezinte strict prin temă, subiect, tratare şi este un film despre o esenţă a românului. Eu sunt convinsă că filmului ăstuia nu i s-a dat drumul pentru o cabală la nivel foarte mic şi făcută cu cea mai mare mârşăvie posibilă de nişte oameni complet netalentaţi, cărora pur şi simplu nu le-a convenit că, în sfârşit, se face un film în România şi că, de aici încolo, se poate explica absolut oricui, orice, şi că poţi să montezi pe oricine împotriva unui film.

Întrebat ce face în prezent, Lucian Pintilie îi răspunde că se află într-o pauză de completare a inamicilor şi va acţiona în funcţie de intenţiile lor. La remarca numitei Catinca Ralea că toată lumea din Buftea îl urăşte pe Lucian Pintilie, acesta consideră că nu trebuie să discute despre ei, ci despre cei care decid, ca Ion Brad, şi care o să fie şi el dat afară într-o zi. Apoi îi povesteşte Catincăi Ralea că Ion Brad i-a spus să facă un film despre insurecţie, cu capturarea unui post de radio german. Referindu-se la acest aspect, Lucian Pintilie îl consideră pe Ion Brad nebun şi prost, la care Catinca Ralea îi răspunde: Eu nu cred că este numai el singur vinovat în chestia asta, ci a fost şi montat de foarte multă lume. Toţi oamenii ăştia sunt nişte arivişti, care vor să ajungă foarte sus. Ei nu au cinste politică, deci nu au argumente şi nici curaj. Mâine, poimâine, dacă mă cheamă oricine să spun de ce mi-a plăcut acest film şi de ce cred că filmul ăsta nu este duşmănos, eu am argumente să spun de ce. Referindu-se tot la Ion Brad, regizorul Lucian Pintilie a afirmat: Păi cum o să fie el cinstit, el este un burghez reacţionar, un burghez fascist. Ăştia sunt fascişti în cultură, adică indivizi care tiranizează, care-şi impun gustul lor, care fac exerciţiul forţei, ăştia sunt fascişti.

Cine semna acest document?
Un om de autoritate:
Preşedintele Consiliului Securităţii Statului, Ion Stănescu
E cu atât mai important momentul acesta de istorie.

(Va urma)