Viaţa lui Adrian Păunescu, povestită de Adrian Păunescu (28)

"Cum ce-a făcut, domnule? Hai să-ţi spun ceva. Domnule, a pus nişte tâmpiţi în ţară. Nişte idioţi, domnule. Domnule, nişte haimanale. Domnule Păunescu, crede-mă, domnule, ce-ţi spun. Cele mai mari haimanale le-a pus prin judeţele astea mari. Păi, ce caută, domnule, Dănică ăla la Timiş?"

"Care Dănică, domnule?"

"Păi, Petre Dănică, ăla pe care l-a pus prim-secretar acolo. Ăla de primeşte omul în birou şi scoate mâinile de sub masă şi-i face poză. Că are damblaua asta cu pozele. Are un aparat Polaroid, de-ăsta, se bucură ca un copil tâmpit de aparatul ăsta. Domnu' Păunescu, ascultă-mă ce-ţi spun, ăştia nu sunt oameni serioşi. Domnule, noi ţara asta putem să o facem valoare. Eu sunt mai bandit aşa, de felul meu, nu mă las eu supus. Am făcut şi puşcărie, am făcut şi... eu i-am potolit pe toţi ăia care au vrut să mă lege, dar îţi spun o chestie. Domnule, nu merge, domnule, cu escrocherii. Ştii, domnu' Păunescu? Dar nu, nu mă apuc să-ţi spun. Lasă-mă dracu' în pace, că mă scrii prin ziare şi vin ăştia şi mă arestează."

"Domnu' Dinică, hai, fii om serios. Ce dracu'? Eu am venit la dumneata în casă să-mi faci un bine şi m-apuc să te belesc dup'-aia?"

"Nu mă beleşti, domnule, dar vorbeşti, scrii şi după aia se află. Şi iar mă trezesc cu Antonescu pe capul meu, de la Controlul ăla muncitoresc. Zău. Cum, domne, îi pui pe ăia, pe Dănică, la Timiş, de nu mai pot ciobanii să-şi ducă oile la iernat în Banat?"

"Cum nu mai pot? Ce legătură are Dănică, de care zici dumneata, cu iernatul oilor?"

"Păi, cum ce legătură are, domnu' Păunescu? Păi, ne-a făcut acolo o lege, că toată lumea scoate legi în ţara asta, numai nea Nicu face decrete, şi alea de nu mai putem ieşi din ele, a făcut, domnule, lege, ăsta, Dănică, uite, şi nu ne mai dă voie să mergem cu oile pe drumurile Banatului. Că-i mâncăm recolta, că-i distrugem..."

"Şi ce se poate face?"

"Păi, ce se poate face? Trebuie dat jos Dănică. Uite, domnule, eu jur că ţi-aş spune, dar juri dumneata că măcar zece ani nu spui chestia asta?

"Nu spun, domnu' Dinică. Uite, ai cuvântul meu de onoare că zece ani n-o spun."

"Bine, domnule. Rămâne între noi, nu?"

"Rămâne, domnule."

"Păi, uite, domnule. Aveam întâlnire la Şugag. Ştii de Valea Frumoasei? Ştii dumneata unde e?

"Cum să nu ştiu, domnule? De la Sebeş în sus. Cum să nu ştiu, că am fost şi eu în zona aia, zonă care duce în Ţara Românească, Valea Frumoasei, Şugag, acolo a scris Sadoveanu."

"Aşa, domnule. Acolo a scris Sadoveanu."

"Şi aici, între Poiana şi Tilişca, la Rod, a scris Călinescu."

"Care Călinescu?"

"George Călinescu a scris aici, în satul Rod", zice Haşigan.

LA NOAPTE, LA ŞUGAG, AVEM CONGRESUL CIOBANILOR, SĂ-L SCHIMBĂM PE DĂNICĂ DE LA TIMIŞ

"Lasă-mă, domnule, lasă-mă cu Călinescu al tău. Aci, la noapte, era Congresul... domnule, dar te rog foarte mult să nu mă... bagi în bucluc, domnule, că să ştii că răzbunarea ciobănească e groaznică. E mai rea ca aia ţigănească."

"Zi-i, domnule Dinică."

"Domnule, era Congresul, am convocat Congresul ciobanilor."

"De ce?"

"Cum de ce? Să vedem ce facem ca să-l debarcăm pe nenorocitul ăsta de Dănică."

"E, îl debarcaţi pe Dănică. Pe dracu'. Cum să-l debarcaţi dumneavoastră pe Dănică? Păi, ce, Dănică e numit de ciobani?"

"Domnu' Păunescu, domnule, nu te face, domnule, că nu înţelegi. Fii atent ce-ţi spun eu, ascultă colea, la mine. Uite, de-aia te-am primit ca pe-un om de onoare în casa mea şi te-am iubit totdeauna, că eşti un om curajos şi ţii cu ţara, şi cu ăsta, cu nea Nicu, ţii pe lucrurile lui bune, că are şi lucruri bune, dar e şi nărod, îţi spun eu. Mă rog, las-o acuma, că iar iese prost. Domnule, l-a numit pe tâmpitul ăsta acolo şi ăsta nu ne dă voie să trecem cu oile prin Banat, să mergem cu oile în judeţul lui, în judeţul lui, auzi? E judeţul lui şi al mă-sii, că el cică e din Giurgiu, nu ştiu cine dracu' l-a adus aici. Şi cică are şi-o nevastă care şi-a ridicat şi-aia nasul, că nu ajunge nici tramvaiul să treacă pe sub nasul ei, fir-ar nasul ei al dracu' să fie. Domnule, şi noi ne-am hotărât să ne întâlnim la noapte şi să vedem ce avem de făcut ca să-l debarcăm."

"Cum să-l debarcaţi, domnule Dinică? E o aberaţie, e o... Vă băgaţi într-o chestie care vă poate costa."

"Ce să ne coste, domnule? Ce ne costă plătim."

"Nu, domnule, nu la bani mă refer."

"Domnu' Păunescu, ascultă colea. Noi pe ăsta mic trebuie să-l debarcăm. Noi nu mai putem trăi cu ăsta, domnule. Noi, ciobanii, suntem cei mai nenorociţi dintre oameni, domnule. Păi, n-ai spus dumneata că ne huiduie prin sate primarii, miliţienii pun câinii pe noi, numai amenzi? Ştii dumneata ce nenorocire este să ai o turmă de oi? Păi noi suntem în ilegalitate. Îl debarcăm pe ăsta orice s-ar întâmpla, că ăsta este cel mai al dracu', ăsta s-a pus cel mai împotriva noastră. A făcut legea aia, sau ce-a făcut el acolo, pe plan judeţean, şi îl debarcăm."

"Cum îl debarcaţi?"

"Păi îl debarcăm. Pur şi simplu."

"Dumneata nu înţelegi că pe primii secretari nu-i numeşte decât tovarăşul Ceauşescu?"

"Ce tovarăşu' Ceauşescu, măi, nea Păunescule? Vezi-ţi, mă, de treabă. Păi, ce, tovarăuşu' Ceauşescu trăieşte singur în ţara asta? O fi el mare, o fi el tare, dar să ştii că noi îl debarcăm pe Dănică."

"Domnule Dinică, am râs eu, cum să-l debarcaţi? Nu-nţelegi că de primul-secretar special se ocupă secretarul general al partidului?"

"Lasă-mă, domnule, cu titlurile astea, auzi, se ocupă secretarul general. Dar el nu hotărăşte după nişte impresii?"

"Ba da."

INTERVENIM ÎN POLITICA DE CADRE, CUMPĂRÂND IMPRESIA DESPRE FIECARE

"Păi, nu i se dau nişte informaţii?"

"Ba da."

"Uite, noi cumpărăm informaţiile. Cumpărăm, cum să-ţi spun eu dumitale, cumpărăm imaginea lui Dănică ăsta, domnule. Îl facem de vor râde şi curcile de el, domnule. Nu ne-apucăm noi să spunem asta, că ne interzice nouă să mergem cu oile. Nu, că poate să-i trăsnească lui Ceauşescu prin cap să extindă pe toată România prostia asta pe care o face Dănică. Nu, las' că ştim noi ce să spunem. Domnule, cumpărăm impresia. Cumpărăm imaginea. Cumpărăm ce trebuie să ştie Ceauşescu despre Dănică ăsta. Şi-ţi spun eu că n-o mai duce mult la Timişoara. Că face şi alte mari prostii. În primul rând, mi-a spus Haşigan că nici dumneata nu-l prea ai la inimă."

"Nu, domnule, mie mi-e simpatic, dar îmi pare rău de el, aşa cum vorbeşte el şi nu se înţelege decât foarte greu ce vrea să spună. A învăţat un mecanism..."

"Las' că mai vorbim noi despre asta. Ce părere aveţi?"

"Domnu' Dinică, se întâmplă să mă sperii cu ceea ce spui, dar îmi dau seama că, dacă ar fi un stat normal, s-ar putea să reuşiţi. Mă tem însă că instituţiile astea, şi în primul rând Securitatea, vor dejuca..."

"Fugi, domnule, de-aici. Dar ce, Securitatea nu e făcută din oameni? Domnule Păunescu, pe cuvânt de onoare, dă-mi voie să-ţi fac un reproş. Nu mai privi, domnule, lucrurile aşa. Dumneata ştii ce viaţă nenorocită am dus eu când veneau instituţiile peste mine? Când dădeai firma la o parte erau nişte oameni care aveau şi ei nevoi, aveau şi ei copii, aveau şi ei în plan să-şi facă o casă, cum vrei să-ţi iei şi dumneata. Foarte uşor se lucrează cu oamenii în România atunci când ai bani, îţi spun eu. Suntem o ţară foarte dezvoltată din punctul ăsta de vedere. Ei, ai să afli matale că Dănică ăsta nu mai are mult de trăit."

(Va urma)