x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Viaţa lui Adrian Păunescu, povestită de Adrian Păunescu (67)

0
Autor: Adrian Păunescu 07 Noi 2010 - 00:00
Viaţa lui Adrian Păunescu, povestită de Adrian Păunescu (67) www.freeimages.co.uk/


Nu ştiu de ce mi se părea, în timpul vizitei la Moscova, că-mi este cenzurată numai libertatea politică. Bucuria de a-mi plăcea o femeie sau alta nu mă gândeam că intră în preocupările KGB. Şi nici nu am confirmarea matematică, peste timp, că aşa a fost. Pe Miron îl amuza felul meu deschis de a aborda femeia sovietică oriunde o întâlneam şi-mi plăcea.

Astfel, într-o staţie de autobuz am văzut o blondă răpitoare care ducea în braţe un violoncel. Imaginaţia mea de poet încă nerulat în ciudăţeniile existenţiale a vibrat adânc. Am plecat de lângă Miron cu care mă plimbam şi, într-un gest de excelenţă fizică, i-am smuls fetei violoncelul din braţe şi am poftit-o să ne însoţească. Amestecat, cu puţina mea limbă rusă, cu tresăriri în engleză, cu gesturi bogate, cu ajutorul francofilului M.R.P., am invitat-o pe cea care avea să se dovedească a fi studentă la Conservator, Ana Valeeva, să ne însoţească la hotel. "Nu, nu, nu, a zis ea, nici vorbă. N-avem voie să intrăm cu străini în hoteluri." La care M.R.P. şi-a reluat discursul din cameră: "Bine, dragă, dar noi suntem fraţii tăi din lagărul socialist. Ce delict ai comite dacă ai merge cu Adrian? Căci Adrian e un poet talentat al noii generaţii din România".

Curiozitatea violoncelistei a sporit, după ce a auzit aceste informaţii care mai încălzeau atmosfera. Ea înţelegea că nu sunt un afacerist olandez sau un pescuitor german de victime sovietice. Pe atunci era greu, era apăsător să fii neamţ în URSS. Aşa că vestea că nu sunt decât un poet român o liniştea. Dar nu destul ca să vină cu noi la hotel. Am bâiguit ceva nume de locuri din oraş unde ne-am fi putut întâlni data viitoare, cum ar fi, de pildă, marele magazin moscovit din acea vreme ŢUM sau GUM. Dar până la urmă tot la hotel am hotărât să vină ea singură şi, dacă o întreabă portarii, să spună că merge la Baltazar şi la Regman, undeva într-o cameră vecină.

Am aşteptat-o febril pe fata cu violoncelul, la un moment dat, uitându-mă din holul mare al hotelului la oamenii de pe stradă, am avut senzaţia că a venit. Avea aceeaşi culoare de măr ionatan în obraji, strângea la piept divinul instrument mai mare decât ea, a dat să intre, i-a văzut pe cei doi cerberi care stăteau de-o parte şi de alta a uşii mari, în faţa hotelului, şi ţineau mâinile la spate, dar n-a îndrăznit. Poate s-a pierdut o mare iubire, în acea zi în care M.R.P. se amuza de disperarea cu care o aşteptasem şi nu mai venea. Şi n-a mai venit niciodată. De atunci au trecut vârstele peste toţi. Şi peste ea, şi peste mine.

În unele nopţi de iarnă, parcă printr-un circuit paradoxal al memoriei, ascult Siciliana lui Nottara, îmi închipui că sunetele ei însângerează ninsoarea pe care o ating şi vreau să mă conving că aşa ceva ar fi cântat la violoncel Ana Valeeva dacă am fi avut o după-amiază de tihnă şi ea s-ar fi milostivit de noi, afonii, şi ne-ar fi salvat prin muzica ei.
Zilele pe care le-am mai petrecut la Moscova au intrat în circuitul de rutină al protocolului. Mi s-a dat o masă cu mult peşte, icre negre şi roşii, cu votcă scoasă de la refrigerator, cu scurte cuvântări formale (M.R.P. delegându-l pe Camil Baltazar să vorbească în numele delegaţiei române), cu discuţii despre vreme şi cu întrebarea obsesivă a lui Miron: Dragă, aţi dat de Daniil şi de Sineavski? Ce program au? Când ne putem vedea cu ei? Apoi toasturi. Hohote uscate de râs, pălăvrăgeli despre dezvoltarea relaţiilor dintre cele două uniuni de creaţie şi anunţul gazdelor în legătură cu programul nostru în continuare. Peste două zile urma să urcăm în trenul de Leningrad pe linia dreaptă care lega Moscova şi Leningradul.

Maximum de glume ce se puteau spune atunci la Moscova era că linia e dreaptă-dreaptă, după cum a proiectat-o Stalin, ce le arăta celor care urmau s-o construiască traseul, pe hartă, dar că, ţinând degetul la mijlocul foii, creionul a fost obligat să înregistreze bucla determinată de felul cum ţinea Stalin degetul şi deci în plină linie dreaptă, conform proiectului aprobat de Vissarionovici, se făcea un ocol inexplicabil şi se revenea la aceeaşi liniaritate. Hă, hă, hă!, am râs cu toţii. Foarte bune icrele, foarte bune conservele de peşte oceanic. Da, flota noastră lucrează din plin, gastronomia rusă şi gastronomia republicilor sovietice reprezintă un tezaur de reţete culinare. M.R.P. se cocoşase pe farfuria lui. N-avea chef s-o ia de la început cu nişte funcţionari neînsemnaţi ai administraţiei culturale, deşi, într-un târziu, a mai întrebat o dată şi de drumul către satul lui Maiakovski din Gruzia, unde avea el informaţia că s-ar fi petrecut nişte revolte populare. Dar cine să i-o confirme? Drumul într-acolo era rupt de nişte ploi violente, după cum ni se mai spusese.

Ne-am despărţit de Emil Loteanu, ca de un poet român exilat, deşi nici măcar în aer liber el n-a îndrăznit să ne spună adevărul despre drama sa. Târziu, după trei decenii, la Bucureşti, la mine în casă, Loteanu şi-a deschis sufletul. Mi s-a părut atunci şi, cu atât mai mult, mi se pare acum că trebuie să fie greu, cel mai greu, pentru un om să-şi suporte conştiinţa şi să nu aibă dreptul de a o mărturisi şi celorlalţi. Dar Siberia îi pândea pe cei de dincolo de Prut şi până hăt în Extremul Orient, din fiecare colţ inofensiv al realităţii. Prea se murise pentru Basarabia şi pentru cauza românească, în Basarabia şi dincolo de Basarabia şi Bucovina, ca intelectualii noilor generaţii să se expună gulagului, înainte de a avea măcar iluzia că-l pot răpune.

Dar marele artist care a fost - Dumnezeu să-l ierte! - Emil Loteanu a ştiut să nu plece dator pe lumea cealaltă. Filmele lui geniale, şi nu mă refer aici numai la "Şatra", dar "Ultima lună de toamnă", vor sta mărturie oricând despre tragedia unui popor prizonier. Că n-avea Loteanu chef să converseze cu oricine despre nenorocirea poporului său era treaba lui. Opera lui cinematografică este impecabilă. Fotografia pe care am făcut-o împreună, în casa mea, către sfârşitul veacului al XX-lea, când m-a vizitat ca pe un frate care-i eram cu adevărat, ne prezintă umăr lângă umăr, frunte lângă frunte, în faţa genialului tablou al lui Sabin Bălaşa Naşterea poporului român. Cândva, la mijlocul deceniului al VII-lea al veacului trecut, nimic nu-mi dădea voie să sper că aşa ceva va fi posibil. Îmi era suficient că un român adevărat din această lume nu ne lasă singuri în capitala imperială Moscova.

Plecam spre Leningrad cu un tren modern, deşi oarecum rigid în detalii. Gustam eleganţa de tip sovietic. Oamenii aceştia, de care mă apropiasem cu sfială şi neîncredere şi care se dovedeau atât de bogaţi spiritual, ştiau să-şi îngrijească faţada. Trenul Moscova - Leningrad era o vitrină a întregii Uniunii Sovietice. Nu înseamnă că toate trenurile care plecau spre capitalele republicilor sovietice erau de aceeaşi calitate. Complexul Leningrad (Petrograd, Sankt Petersburg) circula liber prin Moscova. Era măreaţă capitala Uniunii Sovietice, dar Leningradul se aşezase pe o altă orbită a luminii, a gloriei şi a civilizaţiei. Ore în şir, după ce ajunsesem la Leningrad, am mers cu mâna stângă ridicată în dreptul ochilor de atâta lumină.

(Va urma)
Citeşte mai multe despre:   carte de memorii

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Spitalul Colentina se va redeschide şi pentru pacienţii non-COVID

Spitalul Colentina se va redeschide şi pentru pacienţii non-COVID
Spitalul Clinic Colentina din Capitală se va redeschide şi pentru pacienţii non-COVID. "În urma obţinerii avizului temporar de funcţionare în regim mixt eliberat de către DSPMB, vă informăm că...

Guvernul a reușit să blocheze Fondul Funciar

Guvernul a reușit să blocheze Fondul Funciar
Alianța de la guvernare își mai demonstrează încă o dată stângăcia, prin blocarea procesului legat de Fondul Funciar. Funcția de Secretar General al Prefecturii a fost introdusă în Codul administrativ în...

Ramazan Bayram-ul cu poticneli de ordonanță a Guvernului Cîțu

Ramazan Bayram-ul cu poticneli de ordonanță a Guvernului Cîțu
Galerie Foto Miercuri noaptea a fost bairam în București. Musulmanii au sărbătorit ieșirea din Ramadan. Chiar și Guvernul a dat dispensă: a permis circulația musulmanilor  în afara gospodăriilor. Între două și...

Haos generalizat cu privire la persoanele decedate de Covid-19 în România 

Haos generalizat cu privire la persoanele decedate de Covid-19 în România 
Galerie Foto Ministrul Sănătății, Ioana Mihăilă, a prezentat, ieri, raportul comisiei care a analizat diferențele raportate în platformele oficiale cu privire la cifrele persoanelor diagnosticate ca fiind infectate cu...

USR-PLUS vrea să transforme stațiunile turistice în bazare

USR-PLUS vrea să transforme stațiunile turistice în bazare
După 20 de ani de la eliminarea tarabelor multicolore și pestilențiale din stațiunile turistice, ministrul Economiei, Claudiu Năsui, răspunde cererilor membrilor de partid și pregătește eliminarea unei...

Furtuna din parchetele militare bate spre un puci

Furtuna din parchetele militare bate spre un puci
Procurorul militar Pîrlog Ciprian calcă pe urmele Cameliei Bogdan, suspendata cu repetiție din magistratură. Intervențiile publice ale procurorului, multe sub egida unui ONG pe care îl patronează în calitate de...

„Morișca” dosarelor. Politica de la București fierbe mai ceva ca pe vremea lui Kovesi

„Morișca” dosarelor. Politica de la București fierbe mai ceva ca pe vremea lui Kovesi
Galerie Foto Tăvălug de mișcări pe zona dosarelor sensibile. Astăzi este așteptat un punct de vedere oficial din partea Parchetului General cu privire la rezultatul renumărării voturilor pentru alegerea primarului Sectorului...

Originile relației dintre Traian Băsescu și Securitatea comunistă

Originile relației dintre Traian Băsescu și Securitatea comunistă
Galerie Foto Deși există deja o sentință a Curții de Apel București care atestă calitatea de colaborator a lui Traian Băsescu cu fosta Securitate, relație materializată prin note informative date de acesta sub numele...

Homofobia, mai mare decât xenofobia, la români

Homofobia, mai mare decât xenofobia, la români
Galerie Foto Cel mai recent studiu sociologic, lansat ieri, de Avangarde și Institutul Elie Wiesel, arată că în ultimii ani xenofobia și antisemitismul au fost înlocuite de homofobie. 46% dintre respondenți au declarat...

Supravegherea frontierei, cu sisteme de detecție livrate de „băieții deștepți”

Supravegherea frontierei, cu sisteme de detecție livrate de „băieții deștepți”
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a contractat, la începutul acestei luni, patru sisteme de supraveghere autonome a zonelor pe care le patrulează. Ele au costat aproape 200.000 de euro și sunt livrate...

În liftingul modern nu se îndepărtează doar surplusul de piele, se pun puncte de consolidare a ţesuturilor feţei

În liftingul modern nu se îndepărtează doar surplusul de piele, se pun puncte de consolidare a ţesuturilor feţei
Galerie Foto Preocuparea pentru înfrumuseţare a condus la apelarea tot mai frecventă la medici care să mărească sânii, să facă nasul cârn, să facă mai cărnoase buzele, dar această chirurgie este o ştiinţă complexă,...

Vizita virtuală a lui Biden în realitatea Bucureștiului

Vizita virtuală a lui Biden în realitatea Bucureștiului
Galerie Foto Președintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, a fost prezent, luni, în România, la summitul București, organizat la inițiativa președintelui României, Klaus Iohannis. Prezența demnitarului american a fost...

După ce a pus mâna pe spitalele din București, USR-PLUS vrea să numească în CA-uri reprezentanții ONG-urilor

După ce a pus mâna pe spitalele din București, USR-PLUS vrea să numească în CA-uri reprezentanții ONG-urilor
Galerie Foto Ținta predilectă a celor de la USR-PLUS, în această perioadă, pare a fi spitalele aflate în subordinea Consiliului General al Primăriei Capitalei. Pe care, în urma scandalului legat de adoptarea bugetului...

Marea tragere la sorți pentru directorii de spitale din Capitală

Marea tragere la sorți pentru directorii de spitale din Capitală
Pe 15 mai expiră mandatele actualilor directori ai spitalelor aflate în subordinea Primăriei Capitalei, iar „marea depolitizare” anunțată de alianța PNL-USR-PLUS se discută între partide. Surse din...

România, condamnată de CEDO pentru un proces judecat cu reclamantul în lipsă. Miza, ajutorul public judiciar 

România, condamnată de CEDO pentru un proces judecat cu reclamantul în lipsă. Miza, ajutorul public judiciar 
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat statul român la plata a 5.000 de euro despăgubiri morale și a 1.000 de euro cheltuieli de judecată către un pensionar care a fost lipsit de un acces liber la...
Serviciul de email marketing furnizat de