Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu: Între şedinţa de partid de la "Contemporanul"şi Observatorul Astronomic

7 aprilie 1987
A.P. participa la sedinta de partid de la revista Contemporanul, unde, mare minune, dupa ce a facut la precedenta, i se permite sa ia cuvantul. Spune ca "mizeria se extinde in tara, la toate nivelurile, inclusiv in presa". Cat despre Contemporanul, tine sa precizeze ca "revista e slaba, pentru ca oamenii nu sunt lasati sa-si faca meseria. Rubricile sunt sterpe, neinteresante si, cel mai grav, incarcate de minciuna, in toate directiile". De fata este si scriitorul Nicolae Dragos, care detine un post important in presa romaneasca (si care, in 3 mai 1969, cand eu ma nasteam, era impreuna cu tata la o intalnire prieteneasca). Domnul Dragos ii raspunde lui A.P., in chestiunea minciunii si blazarii presei, ca il invita sa scrie el mult mai bine decat e scrisa "pagina a treia" din Contemporanul ("adica pagina elogioasa" – comenteaza A.P.). A.P. raspunde imediat ca e de acord sa scrie orice pagina, dedicata oricui, dar sa fie lasat sa spuna "tot adevarul", nu sa fie pus sa alcatuiasca "florilegii penibile cu mult-iu-bi-te-si-sti-ma-te-to-va-ra-se-vom-fa-ce-to-tul". Proiectul cade.
Seara, A.P. primeste o invitatie-surpriza, de la criticul Alex Stefanescu. Se duc la Observatorul Astronomic. Se intorc foarte tarziu. Fara noutati din sistemul astral.

8 aprilie 1987
Zgura
Semnificativ pentru ziua de azi este timpul pe care l-am petrecut, in familie, la Student Parc, unde am jucat pentru prima oara tenis cu A.P. Fireste, m-a invins, cu 3 seturi la 1. Mai consemnez vizita catorva prieteni, dupa lasarea serii: Cornelia Angelescu, Anel Pasa, Nicu Leahu si Mirela Stanescu.

Voyeurism la Caransebes
La o reuniune scriitoriceasca de la Caransebes, acum cativa ani, A.P. dansa cu o femeie foarte frumoasa. O strangea in brate. Incepea sa o doreasca tot mai mult, cand un individ s-a apropiat si i-a spus la ureche: "Domnule, as vrea sa te rog ceva, culca-te cu ea! Acum! Ia-o! Iti aranjez o camera, dar lasa-ma si pe mine sa ma uit!". Pregatindu-se sa-i traga binemeritata injuratura libidinosului, A.P. a avut o clipa de stapanire de sine si l-a intrebat: "Dar dumneata in ce calitate vii si-mi spui porcariile astea?". "E sotia mea."

Cenaclul Flacara, la Canal, in 1982
In 1982, Cenaclul Flacara a desfasurat o stagiune de 40 de zile pe litoral. Au avut loc cam tot atatea spectacole, dintre care cateva au fost premiere absolute, pentru si asa exceptionala activitate a fenomenului cultural, inventat si condus de A.P. De atunci, din vara anului 1982, a inceput, practic, moda concertelor pe stadioane. Cererea de bilete era atat de mare la Constanta, incat nici varianta mai multor sali de sport consecutive nu a fost o solutie. Cu cateva luni inainte, in februarie si mai, la Cenaclul din Sala Sporturilor, constantenii venisera intr-un numar atat de mare, incat sala s-a umplut pana la refuz, toate formele geometrice care permiteau sederea, atarnarea sau agatarea oamenilor au fost ocupate, inclusiv barele, balcoanele, scarile, culoarele, instalatiile de aerisire si chiar boxele cu difuzoare. De aceea, singura solutie a fost Stadionul Farul. Au venit atunci, in arena constanteana, circa 35.000 de oameni care au participat la o noapte intreaga de muzica si poezie. Concertul s-a repetat peste cateva zile, in nocturna, pe acelasi gazon.

Dar nu despre concertele mai mult sau mai putin obisnuite vreau sa vorbesc, ci despre experienta absolut unica de a fi participat la intalnirile Cenaclului cu lucratorii de la Canal, grupati in tabere de munca grea, la Straja, Cumpana, Valea Seaca si in alte locuri fara nume, pe traseul lucrarii gigantice. A.P. a tinut neaparat sa se organizeze spectacole, acasa la cei mai amarati si mai abrutizati dintre oameni. Acasa, daca asa se pot numi santierele pline de utilaje si de baraci ridicate pe lut!

Organizatorii erau foarte speriati de aceasta insistenta a lui A.P., pentru ca, in zona respectiva, cei de la Canal isi faceau legea lor, extrem de dura. Militia nu indraznea nici ea sa se amestece in treburile cotidiene, pentru ca, daca o facea prea obraznic, se putea pomeni cu surpriza ca un grup de nemultumiti sa intoarca masinile cu sirena si girofar cu rotile in sus.