Victime colaterale

CAZUL ALINA LUCACI l Umblând după Alina, miliţienii au găsit un alt copil
În încercarea de a-l găsi pe cel care i-a luat viaţa Alinei, anchetatorii au făcut o muncă sisifică. I-au cercetat pe toţi violatorii din zonă, dar şi pe măcelari, pe deţinătorii de maşini negre şi pe toţi "ciudaţii" din judeţul Iaşi. Datorită numărului imens de persoane interogate – vreo 6.000, şi al percheziţiilor, dosarul acestui caz e o adevărată frescă a vieţii cotidiane din anul de graţie 1989.

Din Mirosloveşti şi până-n Miroslava, din Hârlău şi până-n Popricani, din Andrieşeni şi până-n Scheia, toate posturile de miliţie comunale şi orăşeneşti le-au raportat şefilor de la Paşcani despre eventualii suspecţi din localităţile lor. Când au crezut că e nevoie, miliţienii nu s-au sfiit să intre în viaţa personală a oamenilor, să le scotocească apartamentele şi chiar să le confişte fotografiile porno ascunse bine prin vreun colţ de sertar. În rapoartele lor au scos la iveală vicii ascunse, dar şi furturile de carne ale unor oameni care la acea vreme mureau de foame. Au fost cercetate "elementele iehoviste", cum apare notat în dosar, oameni care în viaţa lor nu au făcut nimic rău, dar suspecţi pentru că aparţineau unei secte interzise de lege în acel timp. N-au fost ignoraţi nici "tinerii din curentele care apăruseră atunci – metaliştii", după cum mărturiseşte colonelul în rezervă Ionel Moraru, care a lucrat la dosarul "Alina Lucaci".

Aşa au reuşit oamenii legii să rezolve şi cazuri care nu făceau parte din planul iniţial: un copil rătăcit din Ruginoasa a fost redat familiei, cu menţiunea că miliţienii le-au atras atenţia părinţilor să supravegheze mai bine minorul pe viitor. O femeie, ameninţată de consort că o va arunca de la etaj, a reuşit să-şi spună păsul unui medic şi a plănuit împreună cu el internarea la spitalul "Socola" a soţului alcoolic.

IUBITORII DE COPII. Unul dintre cei interogaţi este Gurzun Ioan, un operator de la Întreprinderea de industrializare a sfeclei de zahăr, de vreo 40 de ani, suspectat a fi pedofil. Iată cum sună declaraţia lui: "În urmă cu circa trei ani, fiind băut şi afându-mă pe Esplanada (n.r. – o alee largă de vreo 30 de metri, între două rânduri de blocuri, din Paşcani) din faţa magazinului cu autoservire am acostat o fetiţă de circa cinci ani, am pupat-o şi cu ea de mână am mers printre blocuri şi am ieşit la marginea oraşului. Am stat cu ea în braţe circa 4 ore, după care am lăsat-o să plece, după ce i-am dat 10 lei să-şi cumpere bomboane". Din când în când, Gurzun mai lua şi ţeapă de la copile materialiste: "În noiembrie 1988, în apropierea Şcolii generale nr 6 din Paşcani m-am întâlnit cu două fetiţe de circa 12-13 ani pe care le-am acostat spunându-le să vină cu mine. Fetele mi-au cerut bani ca să vină. Le-am dat câte 100 de lei la fiecare, după care acestea au fugit. Altceva nu le-am făcut la cele două fetiţe. Menţionez că nu am avut relaţii sexuale cu vreo femeie de doi ani de zile".

"BOLNAVI PSIHICI". La data de 9 mai 1989, Postul de Miliţie Mironeasa raporta victorios că violatorii sunt sub control, obosiţi de muncile agricole: "Trecând la verificarea celor condamnaţi pentru viol şi a celor predispuşi la perversiuni sexuale, aceştia în perioada critică s-au aflat la domiciliu, deoarece lucrează în cadrul C.A.P. Mironeasa şi nu au părăsit comuna. Din comună nu avem până la această dată persoane şi copii dispăruţi de la domiciliu. Pe raza comunei nu avem unităţi sanitare care să aibă persoane internate şi nici persoane care deţin autoturisme de culoare neagră. Pe raza comunei nu sunt persoane care au fost sau sunt măcelari". Nici în Voineşti n-au fost "identificate persoane care să vagabondeze pe raza altor localităţi", altele decât "ţiganii din satul Slobozia, care umblă cu flori prin municipiul Iaşi, care vin zilnic la domiciliu". Miliţianul un pic agramat mai notează: "Nu avem bolnavi psihici internaţi în spital datorită comportării psihice pe raza comunei Voineşti".

În Hălăuceşti, miliţienii au făcut o intersectare de roluri şi raportul a ieşit aşa: "Pe raza comunei Hălăuceşti, din investigaţiile efectuate nu am stabilit persoane care să fi lucrat ca măgelari şi în prezent să fie bolnavi psihici".

Anchetatorii au dat şi peste un alcoolic cu simţ al umorului. Ciobanu Iosif, din Mogoşeşti-Siret, "a avut manifestări de violenţă şi acte antisociale: la un praznic religios care se oficia în curtea bisericii ortodoxe – el fiind catolic – s-a urcat pe masă de faţă cu participanţii, după care a fugit; s-a culcat în drum cu toporul sub cap afirmând că cine trece pe lângă el îi va lua viaţa". În urma unor întrebări indiscrete, miliţianul a aflat că "în timpul relaţiilor sexuale obişnuia să muşte şi să lovească cu pumnii în soţia sa".

Lipsa de comunicare cu semenii te făcea să devii suspect, aşa cum i s-a întâmplat lui Ursache Nicolae din Hărmăneşti, sat aflat în apropiere de fântâna unde s-au găsit o parte dintre rămăşiţele trupului Alinei. Vecinii l-au încondeiat bine pe Ursache, de i-a ieşit aşa portret: "Locuieşte singur, este retras, nu primeşte pe nimeni în casă, este văzut foarte rar pe acasă, nu vorbeşte cu vecinii. Are datorii mari la asociaţie şi I.R.E., fapt pentru care i s-a tăiat racordul de la lumină. În timpul cât trăia soţia, se certau, el consuma băuturi alcoolice, o bătea, era violent".

Miliţia a ajuns cu verificările şi la căminul de nefamilişti ai IMMR Paşcani, unde anchetarea lui Ghiduş Petre a dat la iveală o dramă personală, posibil subiect de roman. Pentru că avea penisul mic şi, în ciuda unor investigaţii medicale iniţiate încă din copilărie, nu a reuşit să-şi îmbunătăţească situaţia, mama sa l-a sfătuit să nu se însoare niciodată. El n-a ascultat totuşi şi la momentul declaraţiei, la 2 mai 1989, avea trei copii. Copii pe care nu-i credea totuşi ai săi, dat fiind că lipsea destul de mult de acasă, iar în acest timp fratele său mai rămânea pe la el. "Nu-mi dau seama de ce am plecat prin ţară. Am momente când parcă nu judec. Mi s-a mai întâmplat să plec prin ţară fără scop prin anul 1981. Declar că atunci când am bani consum băuturi alcoolice."

La Comarna, violatorii n-au părăsit domiciliul, nici copiii n-au plecat de-acasă, iar măcelari n-au avut niciodată. Medicilor de pe raza comunei li s-a cerut maximă vigilenţă. Ei "au fost instruiţi să urmărească modificările survenite în comportamentul unor bolnavi sau noile cazuri de îmbolnăvire".

VEDETA DOSARULUI. Pentru că Dan Rotaru întrunea mai multe dintre trăsăturile criminalului căutat (avea ambii părinţi din Hărmăneşti, deci era potenţial cunoscător al fântânii unde s-au găsit membrele Alinei, se îmbrăca în negru, era labil psihic şi obsedat sexual, dar nu mai mult decât alţi tineri), el a fost vedeta neîncununată cu premiu a dosarului "Alina Lucaci". Psihiatrii care l-au consultat pe tânăr notau: "Pacientul s-a internat la trimiterea reţelei teritoriale pentru dificultăţi de adaptare socio-familiară, tendinţă de vagabondaj, ideaţie auto-distructivă, o tentativă de sinucidere prin medicamente în ianuarie 1989, intoleranţă la frustraţie". Dan era un tânăr neadaptat, ce-şi hrănea iluziile cu romane scrise de clasicul francez Alexandre Dumas, aşa cum ne arată un raport de percheziţie în apartamentul în care băiatul locuia cu părinţii. În camera lui s-au găsit patru cărţi: "După douăzeci de ani", "Cei trei muşchetari", "Cei patruzecişicinci", de mai sus-numitul autor, şi "Corsarul", de Joseph Conrad. Şi părinţii păreau a fi iubitori de romane de aventuri, cum ar fi "Acuzatul din camera 13", "Cazul numărul 13", "Timidele aventuri ale unui spălător de geamuri", "Sabia dreptăţii". Cei care au scotocit camera tânărului nu s-au oprit la gusturile de lectură ale acestuia, ci au pătruns mai adânc în investigarea personalităţii sale. "Pe şifonierul din camera lui Rotaru Dan s-au găsit trei bileţele care au fost ridicate în vederea cercetărilor. Conţinutul acestor bileţele este următorul: 1) «Când vrei să faci vreo boacănă, să te gândeşti la mine, poate astfel te vei opri la timp. Te sărut dulce, dulce de tot. Claudia». 2. «Să fii cuminte, să nu faci şolticării, să nu te baţi, să nu te încurci cu femei deochiate; să nu stai prea mult; se aprobă». 3) «Să fii cuminte, te atac ca să nu te umfli în pene, Claudia»."

FILM DE GROAZĂ. Dan Rotaru absolvise cu bine şcoala generală, dar la liceu s-a poticnit şi în clasa a XI-a a fost exmatriculat "pentru absenţe şi grave abateri de la disciplină". În momentul în care miliţienii încep să se intereseze de viaţa lui, el nu avea ocupaţie, era întreţinut de părinţi, "ducând o viaţă parazitară în compania unui grup de tineri de vârstă apropiată". Cei care îl cunoşteau mai spun că "obţinea bani pentru discoteci, vizionări video ori consum de alcool de la mama sa, din bişniţă cu bunuri achiziţionate de la turiştii polonezi în zona Moţca, ori din furt. Venea acasă însoţit de diverse tinere, în majoritate eleve, împreună cu care consuma alcool, afirmându-se că investigatul întreţinea raporturi sexuale cu acestea". Cristina Prăjescu povesteşte despre absenţele de acasă ale lui Dan, despre nopţile petrecute la vizionări de filme pe video şi la chefuri, şi despre pasiunea lui pentru "fetele blonde".

Miliţianul trage aşadar concluzia, după ce vorbeşte cu diverşi oameni de bine: "Numitul Rotaru Dan este obsedat sexual. Îi plac senzaţiile tari, cunoaşte cu amănunte filmele pornografice şi de groază pe care le vizionează la video". Când îi vine rândul să-şi spună şi el părerea, Dan ţine să clarifice care-i sunt gusturile: "Am vizionat filme la video, dar nu-mi plac cele de groază, prefer filmele de acţiune şi comedie". În ziua de 27 aprilie 1989, Dan s-a plimbat cu Claudia, prietena sa, au fost şi prin piaţă, de unde şi-au cumpărat gumă de mestecat şi ridichi. Între orele 17:40 – 22:30, miliţia nu a reuşit să afle ce a făcut băiatul, dar se pare că ceva, ceva i s-a întâmplat, de vine acasă "foarte tulburat, agitat, nervos" şi încearcă să se sinucidă prin "aruncarea pe geamul bucătăriei", după cum declară părinţii. Dan neagă însă în declaraţia sa încercarea de defenestrare.

MAN IN BLACK. Pentru primăvara anului 1989, probabil că Dan Rotaru era un băiat îmbrăcat la modă: geacă din piele artificială neagră, pulovăr de PNA gri închis, cămaşă de culoare neagră, "o pereche de pantaloni din tercot de culoare neagră, cu şliţ în faţă". Hainele negre pe care le purta în ziua de 27 aprilie l-au băgat în bucluc pe Dan, pentru că au fost doi copii care au depus mărturie că Alina a fost răpită de un bărbat în negru. Dar tot hainele negre l-au salvat. În urma analizării lor la microscop, nu s-au găsit nici rupturi, nici probe biologice care să-l asocieze cu Alina Lucaci. De asta anchetatorii, după nenumărate interogatorii şi investigaţii, l-au lăsat pe "obsedatul sexual" în plata Domnului. Deşi au depus un volum de muncă enorm şi au lucrat cu peste 400 de informatori, "ai securităţii şi ai noştri", după cum precizează Moraru, ucigaşul nu a fost prins până când fapta s-a prescris. "Criminalul a trecut prin ancheta noastră." Aceasta este concluzia domnului colonel.

Măcelarii

"După ce s-a descoperit cadavrul, au intrat în calcul toţi casapii din Paşcani şi zonele limitrofe, cât şi din municipiul Roman şi zone limitrofe. S-au verificat toţi medicii chirurgi şi autopsierii", ne-a explicat colonelul în rezervă Ionel Moraru. Aceştia au intrat în vizorul miliţiei din cauza dezmembrării profesioniste a cadavrului fetei. Un raport din 13 mai 1989 descrie o situaţie de criză a Romanului anului 1988, când închiderea fabricii de mezeluri de lângă oraş a lăsat mulţi oameni fără mijloace de subzistenţă. "Doi mezelari de la această unitate s-au deplasat cu un autoturism Dacia de culoare neagră la Abatorul Paşcani, interesându-se de posibilitatea angajării la abator. Din lipsă de locuri de muncă au fost refuzaţi." Pe lângă aceştia, au mai apărut pe lista suspecţilor şi foştii angajaţi ai Abatorului Paşcani: Rusu Constantin, măcelar, Rusu Fănică, tranşator, şi Anghel Ion, măcelar. Acesta din urmă este descris drept "o persoană cu comportament dubios", care "şi în prezent se mai pretează la acte de sustragere din abator".

Citiţi şi: