Victor Stanculescu: "Cum i-am facut vant lui Ceausescu din CC"

VALENTIN ZASCHIEVICI

Dinu Sararu: Cand ati luat decizia sa va puneti piciorul in ghips?

Victor Stanculescu: A fost un complot de familie.

Ce fel de complot?

Am vrut sa plec de dimineata, de acasa. Nevasta zice: "Nu pleci! Mai bine iti dau cu vaza asta in cap - aveam o vaza de cristal - , iti dau cu vaza asta in cap si te pun jos" (…)
Mi-a zis: "Du-te la spital, la cine este de seviciu, si gaseste o solutie acolo, sa-ti faca o internare, ceva". La spital, cand am ajuns, am intrebat cine este medicul de garda - era raposatul general Niculescu, seful Sectiei de traumatologie. M-am dus la el si i-am spus: "Uite, situatia este urmatoarea… Nu vreau sa ajung acolo, gaseste o solutie!". "Bine!", zice.

Il cunosteati bine?

Il cunosteam bine, de ani de zile.

Si ce a zis?

"Va pun piciorul in ghips!" Cine il pune? "Eu!" S-a dus si a adus niste fese cu ghips, a adus un lighean cu apa la el in cabinet, a incuiat usa si mi-a pus piciorul in ghips. Zic: "Ce spun daca ma intreaba cineva de ce mi l-am pus?". "Spuneti ca aveti ceva la menisc si asta nu poate fi verificat radiologic, asa. Si le spuneti ca eu v-am pus ghipsul!" Am venit acasa si l-am sunat pe ofiterul operativ: "Draga, uite, raportez ca am fost la spital, am avut un accident si am piciorul in ghips. Nu pot sa vin!".

Mirosea urat fiindca Armata se bagase rau

Simteati ca este un act de curaj?

Nu, ci simteam ca nu trebuie sa ma bag in focul asta care nu mirosea a bine, de fapt nu era… mirosea rau, pentru ca Armata se bagase rau la…

La Timisoara!

…La Timisoara si la Bucuresti, la Bucuresti se bagase rau, atunci, cu ce s-a intamplat la Universitate. (…) S-a dat, asadar, un telefon de la ofiterul principal al Armatei, care m-a sunat pe telefonul militar pe care-l aveam acasa, ca sunt chemat la sediu. Milea traia. Eu venisem de la spital si inca nu luasem hotararea sa ma misc.

V-a spus cine va cauta?

Da, mi-a spus "Va cauta tovarasul ministru. Va roaga sa veniti la sediul CC". Era noua si jumatate cand m-am intors de la spital, pe la zece si ceva da ofiterul principal telefon si mi-a raportat ca la sediu s-a intamplat ceva, fara sa-mi spuna ce anume si imediat trebuie sa ma prezint acolo. A treia chemare a fost… a venit o masina trimisa de Curticeanu, cu doi baieti sau trei, doi parca, de la Directia a V-a, imbracati civil… "Stiti, ne-a trimis Curticeanu sa va luam repede, sa mergem la sediu." Pe drum mi-au spus ca Milea s-a sinucis, ca a murit, si cam atat.

(…) Curticeanu mi-a spus: "Vezi ca te asteapta tovarasii!". Ei m-au intrebat: "Ce-i cu tine, de ce ai venit asa tarziu?". Am spus: "Am avut un accident la picior, sunt cu piciorul in ghips". "Milea ne-a tradat si s-a sinucis!" Cam asa a fost discursul lor scurt, sec. Erau deja panicati, pot sa spun. "Vezi care este situatia. Sunt niste unitati care trebuie sa vina in piata. Vezi unde sunt, cand vin, si mai repede!" La acelasi etaj, pe coridor, era o incapere unde se afla Grupa Operativa a Armatei. In a doua incapere se organizase un centru de transmisiuni. Generalii m-au informat ca doua regimente, unul de tancuri si unul mecanizat de pe Soseaua Oltenitei, au plecat la ordinul lui Milea spre piata si se afla in mars. Am iesit din birou si, in centrul de transmisiuni, am gasit un capitan, Tufan Marius si l-am intrebat conspirativ: "Ai legatura cu cele doua unitati aflate in mars?". La confirmarea lui, i-am spus: "Transmite-le numaidecat ordinul meu sa se intoarca in cazarmi". (…) Tufan este si acum un baiat foarte discret, n-a vorbit cu nimeni, nici nu tine sa apara public. Altfel, stie multe. Apropo, el este cel al carui pistol a fost cerut de Milea.

Revin. M-am intors la Ceausescu pe coridor si am raportat ca unitatile sunt pe drum si vor ajunge, sper, la timp, dar presiunea in piata a crescut si trebuie sa vedem ce solutie avem, parerea mea este ca "Mai bine ar fi sa plecati din sediu!". "Cum sa plecam, cu ce?" "Singura varianta care este posibila acum, ma gandesc, este cu elicopterele", nestiind ca pe acoperis, de fapt, nu era spatiu deschis, ci erau antene, pe care Securitatea a trebuit sa le darame ca sa poata sa aterizeze un elicopter. (…) Ceausescu m-a intrebat: "In cat timp vine elicopterul?". "Daca aprobati, vine intr-un sfert de ora!" A fost de acord.

Cand a aparut ideea asta cu elicopterul?

La ora 11:00, 11:15. (…) Si Neagoie mi-a spus: "Verific sus, daca poate ateriza elicopterul", dupa aia eu i-am condus pe ei pana la lift, au intrat ei doi, trei insotitori si parca, nu stiu, parca a intrat si Manescu cu ei.

Cum au evadat Ceausestii pe fereastra

Si s-a inchis usa la lift si a pornit liftul si dumneavoastra unde erati?

Am ramas jos si am spus adjutantului: "Du-te, fugi sus si vezi pe unde se poate ajunge la elicopter" (…) si Ceausestii au iesit pe geam.

Si pe geam, de unde?

De la etajul sase. Liftul nu ajungea pe terasa. S-au urcat pe un geam de asta mare, probabil ca i-au ajutat cu un scaun sa se urce la inaltimea geamului. (…) De-abia cand am ajuns la Ministerul Industriei Alimentare, acolo, pe telefon guvernamental, l-am rugat pe Rus: "Te rog, Rus, urmareste tot timpul zborul elicopterului! Eu plec la minister si imi raportezi pe parcurs".

Dar la ce va gandeati pe drumul asta pana la Ministerul Industriei Alimentare?

Ma gandeam cum sa ajung mai repede la Ministerul Apararii, ca sa fiu eu cel care sa comand si sa nu vina altul sa se bage…

(…) Ma intereseaza foarte mult prima intalnire cu Iliescu! Asta a fost in biroul dumneavoastra?

Da, in biroul meu!

Deci a venit si cum l-ati tratat? Ca un posibil conducator al Revolutiei?

Am considerat ca este posibil sa fie conducator… ca e cel mai in masura, deoarece eu stiam ca in cladirea fostului CC se incercase de catre Dascalescu, Verdet si altii sa se organizeze noua conducere, tot de tip comunist.

Cand a fost momentul, clipa, secunda cand ati decis sa alegeti pe cine sa invitati in minister si sa protejati in calitate de viitor "as" al unui joc politic crucial?

E greu sa alegi intr-o rasturnare spectaculoasa a "ordinii" instaurate intr-un regim socialist, timp de 50 de ani. Mi-au reprosat unii, mult timp, ca nu am preluat cand eram la conducere, cu armata, pentru o anumita perioada, conducerea tarii. Si atunci, si acum, raman cu acelasi raspuns: "Nu era bine pentru ca tara mea avea si are nevoie de un regim democratic, dupa ce a trait sub trei dictaturi: Carol al II-lea, Antonescu, comunista!".

Erati singurul om din tara care detineati atunci puterea si aveati puterea sa i-o dati lui Iliescu!

Asa a si fost. De-aia a ramas intai la minister (…).

Si aici a inceput el sa stabileasca primele legaturi?

I-am acordat incredere, asta e adevarul, nu i-am spus concret: "Ia comanda si apuca-te de treaba!". †Si in timpul asta Iliescu se interesa de soarta lui Ceausescu. Atunci m-a intrebat, catre seara, daca si ce stim despre Ceausescu. Nu, nu stim, i-am spus. Apoi i-am spus: "Stiu unde e. Am luat masuri si va fi bine pazit!". Nu i-am spus vezi ca e in locul cutare.

Cate ore ati pastrat secretul capturarii lui Ceausescu?

Cred ca pana catre ora 24:00, pe 22 decembrie.

Cine si cand v-a informat despre capturarea lui Ceausescu?

Generalul Rus, pe care l-am intrebat de la MApN catre orele 12:30-13:30 unde este elicopterul si mi-a dat detaliile cunoscute: Snagov catre Targoviste, faptul ca Malutan, pilotul, le-a spus ca zborul este periculos si i-a lasat pe sosea.

Ce i-ati ordonat lui Kemenici cand vi s-a raportat capturarea?

Ia masurile de paza, o sa-ti trimit intariri de la vanatorii de munte.

La cate ore de la deconspirarea secretului ati fost inlocuit?

Pe 23 decembrie, catre ora 18:00.

(va urma)