Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Minodora Ilie şi Doina Bâscă au intrat în graţiile politicianului cu papion
"Democratul cu papion" care aterizase în politica românescă după o jumătate de veac de absenţă din ţară şi-a demonstrat originalitatea şi prin aceea că făcea însemnări zilnice. Deşi nu totdeauna consonante cu dezirabilul imaginii publice, autorul şi le-a prefaţat şi publicat (Editura Univers, Bucureşti, 1999).
Reiese din ele şi slăbiciunea politicianului pentru femei. De altfel, în aprilie 1990, la depunerea candidaturii pentru preşedinţie, în Delegaţia Permanentă a PNŢ i se ceruseră lămuriri despre relaţiile sale extramaritale. Raţiu se alesese cu un copil dintr-o astfel de legătură. Acceptată de soţia sa, englezoaica Elizabeth, cu care avea doi fii.
Ajuns în România, în hăţişul relaţiilor bucureştene fusese pilotat de o anume Minodora Ilie. CV-ul femeii care-l informa despre mişcările din tranşeele FSN şi ale liberalilor pare să nu-l fi interesat pe politicianul miliardar. După alegeri, însă, Minodora Ilie şi-a cerut plata: nici mai mult, nici mai puţin decât postul de ministru adjunct al Învăţământului. Iar Raţiu notează sârguincios la 23 iunie 1990: "Vorbesc cu Petre Roman despre Minodora Ilie. O recomand ca ministru adjunct la Educaţie: «O să introducem sistemul occidental, cu un deţinător al portofoliului»".
Sistemul occidental, după cum cu ochiul liber se vede, nu a fost introdus, dar Minodora Ilie şi-a continuat misiunea de stea călăuzitoare a ţărănistului Raţiu.
L-a însoţit în calitate de protagonistă, alteori de martoră la varii aranjamente. Bunăoară, chiar în ziua când Raţiu i-a comunicat că o recomandase primului-ministru ca viitor adjunct de ministru, au dejunat împreună cu un cuplu britanic. Despre englezi, Raţiu notează: "Ea se ocupă de «copiii dezavantajaţi». Sunt gata să construiască peste o sută de case de lemn, fiecare pentru şase copii, plus «părinţii adoptivi», cu condiţia ca Guvernul să aprobe un schimb favorabil pentru lira sterlină". Des mergea Raţiu "la Minodora, la Primărie" în vara lui '90. Printre altele, Minodora îi transmitea mirobolante propuneri din partea unui viitor partid al comuniştilor care îl vor preşedinte tocmai pe Raţiu! Strategia era ca într-o primă etapă, lider să fie Minodora. Dar, zicea ea, s-ar da la o parte, să-i facă lui loc ("dacă aşa va fi bine").
Convins de trebuinţa de-a avea instituţii de presă private, dar şi de experienţa şi talentul proprii de gazetar, Ion Raţiu a făcut multe demersuri pentru a-şi înfiinţa o televiziune şi un ziar. Primul număr din ziarul Cotidianul a apărut la 10 mai 1991, având-o ca redactor-şef pe Doina Bâscă. Mai tânără cu vreo patru decenii decât proprietarul gazetei, Bâscă nu avusese anterior tangenţe (cunoscute) cu presa. Inginer de formaţie, din spusele unor absolvenţi de filologie, înregistrase şi un dilematic pasaj de cursantă la arabă. Dar, cum în vremea lui Ceauşescu puteai fi admis să dai examen la o a doua facultate numai cu aprobări speciale, se subînţelege că şi admisul era special. Din cele declarate de Bâscă, îl cunoscuse pe Ion Raţiu în martie 1990 tocmai în liftul de la Hotelul Intercontinental. "Vreau să fac un ziar. Nu vrei să fii redactorul-şef?" - i s-ar fi adresat Raţiu fără alte preliminarii.
În însemnările sale, Raţiu nu notează momentul cunoştinţei cu cea care va deveni un VIP al presei româneşti de tranziţie. În vara lui '90, când Raţiu nu avea încă ziar, Doina Bâscă îl acompania continuu. La 19 iulie 1990, Raţiu cina acasă la Bâscă cu Doina Cornea şi fiul ei.
Viitoarea redactor-şef dorea ca ziarul lui Raţiu să poarte numele Doinei Cornea. Dizidenta nu i-a fost simpatică miliardarului ("dă o impresie de mironosiţă").
L-a indispus şi entuziasmul ei pentru un viitor "partid al intelectualilor" cu Alexandru Paleologu în frunte. Grupul de Dialog Social se consideră superior politicienilor, l-a înştiinţat Doina Cornea, citându-l pe pictorul Sorin Dumitrescu: "Puterea noastră aparţine unei alte lumi. Ca a lui Christos, dacă vreţi, din ea ne inspirăm".
După numai doi ani, patru şefi de secţii la ziarul Cotidianul au demisionat adresându-i patronului o scrisoare în care se plângeau de Doina Bâscă ("jandarmul cu fustă" care-i fusese vârât în pat de Securitate). Aceeaşi Bâscă a fost apoi obiectul şantajului exercitat asupra lui Raţiu de personalul casei sale din Primăverii. Îl ameninţau cu trimiterea la soaţa legală a unor casete de reportofon unde înregistraseră întâlniri intime cu şefa Cotidianului. În vara lui '90, însă, idila era palpitant presărată cu o călătorie în America. N-au călătorit împreună, Bâscă aterizând înainte. "Dau Doinei Bâscă 17.000 lei şi 100 dolari pentru biletul de avion la New-York şi să aibă ceva bani de buzunar când soseşte acolo", nota patriarhul naţional-ţărăniştilor la 1 august 1990.
Vara lui '90 a fost pentru Raţiu aglomerată de aranjamente financiare. În plan politic, multe amărăciuni. La 3 iulie 1990, bunăoară, Ion Raţiu nota: "Mandela e în Anglia. Mult mai important decât un lider român!
Nici Margaret Thatcher şi nici Douglas Hurd nu m-au primit. Pe Mandela, da".
