"Vreau să am şi eu un salariu.Să nu fiu omul nimănui"

Zoltan Kelemen este campionul naţional al României la patinaj artistic, singurul român calificat la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Vancouver (la patinaj artistic) şi trăieşte din 500 de lei, pe care-i primeşte din partea clubului la care este legitimat, din banii pe care-i mai câştigă în competiţii şi din ajutorul părinţilor. Enjoy Romania!

Este triplu campion naţional la patinaj artistic şi unicul reprezentant al României la Campionatele de Patinaj Artistic care s-au desfăşurat de curând în Estonia, acolo unde s-a calificat între primii cei mai buni 20 de patinatori de performanţă din Europa, situându-se pe poziţia a 18-a în finala de seniori. A fost pentru prima dată în ultimii patru ani când România, care urcă în clasamentul pe naţiuni datorită calificării aduse de Zoltan, obţine la acest sport de iarnă cel mai bun rezultat. Iată povestea unui campion pentru care viaţa înseamnă nu bani, nu belşug, dar ambiţie, pasiune şi dorinţa de a-şi depăşi limitele.

ANTRENAMENTE ÎN STRĂINĂTATE
Zoltan Kelemen are 23 de ani, este din Miercurea-Ciuc şi e singurul patinator din lume care participă în concursuri cu un singur ochi, în ciuda faptului că Institutul Naţional Medical nu i-a dat aviz pentru a lua parte la competiţii sportive. Zoltan îşi urmează visul de la vârsta de 5 ani şi fiecare participare a lui a făcut-o pe propria răspundere, semnând pentru asta.

Într-o ţară în care realităţile întrec cu mult filmele, în care analfabeţii ajung, uneori, să-i conducă pe intelectuali, în care competenţa este subjugată mediocrităţii, în care binele abia dacă mai bate răul, iată că un campion naţional despre care se poate spune că ajunge să trăiască de pe o zi pe alta - pentru că aceasta-i situaţia atunci când un adult, un performer de talia lui Zoltan este nevoit să apeleze la ajutorul părinţilor din cauza lipsurilor materiale. E o realitate. O ştie. O acceptă şi o spune cu zâmbetul pe buze.

E tânăr şi visele sale sunt încă nealterate. Are puterea de a merge mai departe şi de a lua aproape în glumă o realitate cruntă a vieţii sale.
Pe Zoltan Kelemen l-am întâlnit pe Patinoarul Naţional Mihai Flamaropol antrenându-se cu câteva zile înainte de plecarea sa în Estonia pentru Campionatele Europene de Patinaj Artistic.

Pentru că-i este imposibil să-şi desfăşoare antrenamentul aici (din cauza stării de degradare în care se află singurul patinoar artificial din Bucureşti), Kelemen a fost şase săptămâni la o bază specială şi performantă de antrenamente din Statele Unite ale Americii, lângă Los Angeles, acolo unde condiţiile sunt mai mult decât civilizate şi umane. "Aţi văzut ce frig este aici... ceea ce este foarte rău pentru organism. Nu poţi depune effort în aceste condiţii. Îţi îngheaţă plămânii, răceşti foarte repede. De asemenea, şi calitatea gheţii este nefavorabilă patinajului artistic. Acum, asta este... ne adaptăm", spune sportivul. "De şapte ani mă antrenez aici şi nu am văzut nici o schimbare. Nu s-a făcut nici o investiţie."

În State a fost pe banii săi, o parte din costuri fiind suportate de un sponsor român care s-a angajat să-l susţină financiar pe tot parcursul anului 2010, iar restul banilor i-a primit de la Pro TV, prin emisiunea "Dansez pentru tine". "Nu este pentru prima dată când dau bani de la mine sau fac rost de bani. Eu îmi cumpăr patinele - care costă 1.000 de euro. Pentru că vreau să patinez şi să fac performanţă sunt nevoit să fac şi anumite sacrificii. Federaţia îmi asigură doar cazarea şi masa în sezonul competiţional."




DE 18 ANI PE PATINE
Povestea pe patine a lui Zoltan a început acum 18 ani, când mama sportivului l-a dus pe acesta la patinoar cu gândul de a practica hochei. N-a fost să fie hochei, dar a rămas să se antreneze tot pe gheaţă. Un an mai târziu, Kelemen are parte de un incident nefericit, în urma căruia îşi pierde ochiul stâng. Fără a mai fi afectat de această întâmplare, campionul povesteşte ce s-a întâmplat atunci: "Ochiul... am avut un accident stupid la 6 ani.

Ne jucam mai mulţi copii, la mine la bloc... Am dus gunoiul - pe vremea aceea se dădea foc gunoiului -, lângă gunoi era şi un tub de spray. Vă imaginaţi ce s-a petrecut. Mi-a explodat tubul de spray în faţă.
Acum, faptul că nu văd decât cu un ochi nu mă mai afectează deloc.

Şi este important pentru mine ca toată lumea să înţeleagă faptul că nu este nimic senzaţional în treaba asta. Ceea ce mă deranjează pe mine, de fapt, sunt condiţiile de antrenament din România. Sunt total neprielnice sportului de performanţă. Mă refer la patinaj. Fotbalul nu mai este de mult sport la noi, în România, şi totuşi se investesc o grămadă de bani".


"Nu mă interesează dacă am adidaşii rupţi. Eu vreau să fac performanţă"
Deşi, datorită performanţelor pe care le-a obţinut până acum, ar avea toate şansele să-şi facă un viitor mai bun în străinătate (primind şi câteva propuneri din afară), Kelemen nu este interesat să plece din România. În momentul de faţă, gândurile i s-au oprit la o funcţie de antrenor la clubul său din Miercurea-Ciuc... "să am şi eu un salariu, să nu fiu omul nimănui". Zoltan Kelemn trăieşte din banii pe care îi primeşte de la clubul la care este legitimat, din cei pe care-i mai câştigă la competiţii şi din ajutorul mamei sale.

"De la clubul meu primesc 500 de lei. Nu-i primesc regulat în fiecare lună... Mama îmi mai trimite, când nu mai am credit, ca să îmi încarc cartela de telefon, şi aşa... când mai am şansa, mai pun şi eu de-o parte, pentru că, nu se ştie, mai trebuie să cumpăr şi eu o patină, ceva. Nu ar avea rost să plec în altă parte, pentru că asta ar însemna un an de pauză, să nu mai pot concura pe plan internaţional. Iar eu vreau să concurez pentru România, chiar dacă unii mai fac comentarii răutăcioase pe internet la adresa mea şi spun că sunt ungur. În fine, ei habar n-au despre ce e vorba. În rest... internet.

Ţin legătura cu prietenii mei din străinătate, patinatori, fani, comunicăm pe forum, le mai spun şi eu «hi» şi încerc să mă odihnesc cât se poate de mult, să dau randament maxim la antrenamente. Dar în momentul de faţă nu mă gândesc decât la concursuri. Nu mă interesează dacă am adidaşii rupţi sau geanta crăpată, acuma am patinele bune, costumele nu sunt rupte, sunt OK, muzicile sunt OK, paşaportul nu este expirat... Eu vreau să fac performanţă şi să depăşesc rezultatele antrenorului meu, Cornel Gheorghe, care a fost cel mai bun patinator al tuturor timpurilor. O să fie greu, dar în doi-trei ani sper să reuşesc..."