Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astăzi este sărbătoarea naţională a Statelor Unite ale Americii. Un bun prilej pentru a rememora prima vizită a unui preşedinte american in ţara noastră, in august 1969. Vizita a fost filmată, iar pelicula poate fi vizionată azi pentru prima oară inte-gral - după 38 de ani. ⢠video
| VIDEO |
Vizita lui Nixon la Bucuresti (1) |
Astăzi este sărbătoarea naţională a Statelor Unite ale Americii. Un bun prilej pentru a rememora prima vizită a unui preşedinte american in ţara noastră, in august 1969. Vizita a fost filmată, iar pelicula poate fi vizionată azi pentru prima oară inte-gral - după 38 de ani.
O invitaţie neaşteptată: "Veniţi să vizionaţi un film. Este vorba despre filmul vizitei din 1969 a lui Nixon in Romănia. Dumneavoastră sunteţi prima care il vedeţi după 38 de ani. Deoarece pelicula este necunoscută publicului in forma ei completă". Invitaţia a venit de la cel care a realizat această peliculă, respectiv Pantelie Tuţuleasa, cineast şi fost operator de film al familiei Ceauşescu.
2-3 august 1969: Richard Nixon sosea in Romănia, in calitate de preşedinte al SUA (mai vizitase ţara noastră in 1967, inainte să fie ales preşedinte, ca simplu cetăţean). Prima vizită a unui preşedinte american in Romănia şi prima vizită intr-o ţară socialistă după cel de-al doilea război mondial. După momentul Cehoslovacia â68, ţara noastră era considerată folositoare de Occident, din punct de vedere politic. Vizita preşedintelui Nixon la Bucureşti, in 1969, a fost un eveniment de referinţă in cadrul dialogului geopolitic SUA - Romănia din epoca Războiului Rece.
"Pentru mine, Excelenţa Sa Richard Nixon a fost un actor perfect. Din punct de vedere al imaginii de film. A sosit la Bucureşti pe o vreme favorabilă pentru imaginea de film. Sfărşit de iulie, inceput de august. Momentul din an cănd avem cea mai bună lumină pentru filmul color", spune Tuţuleasa.
Fără să vrei tresari cănd iţi trece imperceptibil prin minte găndul la cei care l-au vizionat inainte... Au fost difuzate două-trei secvenţe din el de-a lungul timpului, mereu aceleaşi. Nu a ajuns niciodată pe ecranele cinematografelor. A fost creat special pentru fondul de partid şi de stat. Şi pentru Casa Albă. Deoarece filmarea evenimentului nu era atăt "comandă de partid", căt comandă directă de la Casa Albă.
ACTORII. Durează 21 de minute, este color şi are trei titulaturi: "Welcome!", "Welcome in Romania" şi "Welcome, Mr. President!". Coloana sonoră este "Rhapsody in Blue" ("Rapsodia Albastră"), de George Gershwin. Realizat impecabil. Aproape un film artistic. Actorii sunt de mare excepţie: Nixon, care discută degajat cu vănzătorii in Piaţa Obor, soţia sa - Patricia, Henry Kissinger (in calitate de asistent special al preşedintelui SUA), Nicolae Ceauşescu - uimitor de distins şi cumpătat in gesturi, Elena Ceauşescu - suspect de elegantă şi cu gesturi la fel de reţinute, Zoe Ceauşescu - frumoasă şi imbrăcată la ultima modă a vremii, Sergiu Celac - foarte tănăr şi agităndu-se ca translator pentru cei doi conducători de stat, premierul Gheorghe Maurer cu soţia, alte feţe cu grad... Tenta propagandistică este subtilă. De ce zămbeşte Ceauşescu atăt de elegant, de ce Elena are o ţinută chiar de mare doamnă? La Casa Albă nu poţi să te "prezinţi" oricum. Revista Jours de France nota la 16 august 1969 (acordănd atăt o parte a coperţii, căt şi căteva pagini evenimentului): "Mii de oameni... Preşedintele Nixon a solicitat deschiderea trapei la maşină pentru a putea răspunde exploziei de bucurie a mulţimii... Preşedintele nu mai face faţă valurilor de gladiole ce ii sunt oferite... Preşedintele acordă autografe. Şi unui băieţel. Care va fi măndru că posedă o semnătură a preşedintelui Statelor Unite...".
PRIN SATELIT. La jumătatea lui iulie 1969, Tuţuleasa se afla pe Valea Loarei, in Franţa, pentru a realiza căteva reportaje filmate destinate Jurnalului Cinematografic al studioului Sahia Film. Cineastul işi aminteşte cum a inceput toată tevatura. "Pe cănd filmam intr-unul dintre spaţiile in care se naşte coniacul Hennesy, primim, eu şi colega mea, producătorul-delegat Victoria Munteanu, o veste de la Bucureşti. Eram solicitaţi să ajungem căt mai repede posibil acasă. Revenind la Paris, la Ambasada Romăniei, am găsit un telex care spunea acelaşi lucru: «Veniţi urgent la Bucureşti. Zamfir». Ion Zamfir era producătorul delegat al departamentului filmări de evenimente. A doua zi trebuia să filmăm Versaillesul! N-am mai apucat decăt să-l privim din avion." Acasă ii aşteptau ordine importante: "Ni s-a spus: «1. Va sosi in vizită oficială preşedintele SUA; 2. Casa Albă, prin protocolul său, ne solicită o echipă de reporteri care să filmeze evenimentul; 3. Se doreşte un film color, cu principalele momente din timpul vizitei»". Lui Pantelie Tuţuleasa i-a fost inmănată decizia prin care era nominalizat ca regizor-realizator al filmului, alături de un grup de operatori-reporteri.
O singură intrebare: "Căt timp avem pentru pregătire?". Răspuns prompt: "Şapte ore!". Directorul de producţie al Sahia Film i-a făcut cineastului o precizare importantă: "Noi ţinem legătura din biroul meu prin satelit cu protocolul Casei Albe, la Washington, şi vom afla căte ceva din programul vizitei după aterizarea pe Aeroportul Otopeni". Nu exista un program al vizitei, totul era din scurt, americanii trebuiau să aibă un "punct fix" de comunicare, şi acesta era studioul Sahia. "Era pentru prima dată la noi cănd un eveniment era urmărit prin imagine-satelit."
RUTĂ. Peliculă color, aparatele trebuiau verificate, filmarea trebuia făcută din mers. "De exemplu, pe macheta cartierului Balta Albă am stabilit punctele de filmare, dar aceasta fără să ştim dacă cei doi vor trece neapărat pe acolo", işi aminteşte cineastul. Totuşi, cei doi vor trece şi prin Balta Albă: "Oaspeţii şi gazdele s-au uitat foarte atent pe macheta viitorului orăşel-satelit al Bucureştiului", subliniază Tuţuleasa.
Echipa de filmare a fost imbarcată in trei maşini, dintre care două decapotabile. "Eu mă aflam intr-o maşină deschisă - un Chevrolet Impala argintiu, şi filmam foarte aproape de automobilul in care se deplasau cei doi şefi de stat. Eu şi Paul Holban filmam, operatorul Dumitru Popescu inregistra sunetul şi ambianţa". Şapte camere de luat vederi prezente pe traseu. "Sunt fascinat de trasee. Iar traseul lui Nixon in Bucureşti a fost deosebit. Bineinţeles, erau cu ochii pe mine. Vă daţi seama, eram cot in cot cu Kissinger!". In vederea scurtei vizite a lui Nixon, care avea să scoată mulţime de oameni pe străzile Capitalei şi in balcoane, se lărgise şi se asfaltase şoseaua dintre Aeroportul Băneasa şi Aeroportul Otopeni.
STRUGURELE. Sămbătă, 2 august 1969. Ceremonia sosirii oficiale s-a desfăşurat pe Aeroportul Otopeni. "Am filmat cu trei aparate ARRI de reportaj şi un cinefon, pentru o eventuală imagine sincron. Din experienţă ştiam că miza este atăt de mare, incăt se va crea o imbulzeală intre forţele de ordine şi reporteri, şi nu voi putea să obţin o imagine de calitate. Şi da, la scara avionului s-a produs imbulzeala. Colegul meu Paul Holban a incasat un pumn sub centură de la un poliţist american. Nu s-a clintit din loc: purta centură de mijloc!"
La sosirea pe aeroport, Nixon va rosti in romăneşte: "Bună ziua, soldaţi!". Nicolae Ceauşescu va sublinia, in discursul lui de pe aeroport: "Imi amintesc de intălnirea pe care am avut-o in urmă cu doi ani, domnule preşedinte, de spiritul sincer şi deschis al discuţiilor".
La Podul Băneasa, prima dintre opririle de căte cinci minute pentru a saluta mulţimea. A doua oprire: Arcul de Triumf, acolo unde ar fi trebuit să se filmeze după o macara adusă special de pe platourile de la Buftea. Urmează Piaţa Aviatorilor, şi de aici mai departe pe Bulevardul Primăverii: complexul de vile din ansamblul oficial "Lac unu" va fi noua adresă a preşedintelui SUA. După-amiaza, primire oficială la Palatul Consiliului de Stat. In aceeaşi zi, Patricia Nixon şi Elena Ceauşescu vizitează Palatul Pionierilor. Seara, amăndoi preşedinţii, in maşină descoperită, prin Bucureşti. Urmează dineul şi recepţia.
Duminică, 3 august, Nixon va vizita Capitala. Echipa primeşte frănturi de program: se va filma la standurile amenajate in Piaţa Obor de Ziua Recoltei. "In Piaţa Agroalimentară din Obor, preşedintele Nixon a poftit la struguri. Vănzătorul l-a ales pe cel mai frumos şi i l-a dat - se vede secvenţa in film. Ce nu se vede e că Nixon a dus măna spre buzunar, semn că vrea să plătească. Numai că... in buzunar n-a găsit nimic!" Un moment "nesurprins" de aparatul de filmat. Altă oprire: Muzeul Satului. Acolo Nixon spune: "Un sfert din familiile americane au unul sau ambii părinţi născuţi in Romănia", şi se prinde vioi in periniţă, alături de Ceauşescu, moment care va stărni după aceea comentarii contradictorii ale vremii.
Momentul plecării. La aeroport, printre altele, Nixon spune: "Am avut prilejul de a vizita peste 60 de ţări ale lumii. Nici una nu imi va rămăne in memorie ca Romănia!".
EPILOG. Filmul a fost trimis de Ministerul nostru de Externe de atunci la Casa Albă. Anul următor, in februarie 1970, preşedintele Nixon adresează Congresului SUA un mesaj cu privire la politica externă: "Suntem gata să intrăm in negocieri cu toate naţiunile din Europa de Est... Progrese in această direcţie au fost deja obţinute in relaţiile noastre cu Romănia. Vizita mea in această ţară in vara trecută - care va rămăne de neuitat pentru mine din punct de vedere al simţămintelor umane - a pus in mişcare o serie de programe de cooperare in domeniul economic, tehnico-ştiinţific. (...). Convorbirile mele cu Ceauşescu au marcat, de asemenea, inceputul procesului de schimb de vederi pe largi probleme de interes mutual, care, in concepţia noastră, va contribui la o imbunătăţire generală a relaţiilor intre Est şi Vest".
Mesajul Ambasadorului Statelor Unite ale Americii,
Nicholas F. Taubman,
adresat romanilor cu ocazia zilei de 4 iulie 07
In aceasta luna, americanii sarbatoresc 231 de ani de la nasterea republicii noastre; cu 231 de ani in urma, Congresul Continental a declarat ca âaceste Colonii Unite sunt si trebuie sa fie de drept State Libere si Independente". Optimismul indraznet al Declaratiei de Independenta a fost oarecum iluzoriu la acea vreme. De fapt, razboiul cu Marea Britanie avea sa continue inca sase ani, cu numeroase infrangeri si intarzieri. Aveau sa treaca sapte ani pana la semnarea unui tratat de pace si pana la plecarea ultimelor trupe britanice din Statele Unite. Aveau sa treaca unsprezece ani pana la adoptarea Constitutiei Statelor Unite si doisprezece ani pana la instalarea in functie a primului presedinte, George Washington. Dar procesul de democratizare trebuia sa continue sa se desfasoare chiar de-atunci. Aveau sa treaca 89 de ani pana la interzicerea sclaviei si pana la extinderea dreptului de vot pentru toti barbatii, indiferent de rasa. Apoi aveau sa treaca 144 de ani pana cand femeilor li s-a garantat dreptul de vot.
Spre deosebire de comunisti, stramosii americani nu au sustinut niciodata ca au creat societatea perfecta. Scopul lor era acela de a avea o societate âperfectibila", nu âperfecta". Suntem departe de a fi perfecti, dar inca ne straduim sa atingem acest tel si acum, dupa 231 de ani.
In acest an, voi avea onoarea de a gazdui sarbatorirea zilei de 4 iulie intr-o Romanie care face, acum, parte din Uniunea Europeana - lucru pe care Statele Unite l-au promovat de multa vreme. In acest an se vor infiinta facilitatile militare comune romano-americane - simbol tangibil al aliantei solide dintre statele noastre. Soldatii romani si americani lupta deja impotriva extremistilor in Afganistan si Irak si contribuie la asigurarea stabilitatii in Balcanii de Vest. Acum ne vom putea antrena impreuna, pe pamant romanesc, alaturi de trupe ale altor parteneri NATO.
Dar relatiile noastre bilaterale nu se rezuma doar la cooperarea in domeniul apararii si securitatii. In fiecare luna, un numar tot mai mare de companii americane vin in Romania; din ce in ce mai multi investitori americani isi declara increderea in viitorul Romaniei. Sunt convins ca aceasta Romanie noua, dinamica, poate sa joace si va juca un rol exceptional in aceasta regiune si nu numai. Sunt convins ca o noua generatie energica de lideri romani in afaceri, societate si guvern va deschide calea catre un viitor plin de oportunitati pentru toti romanii.
Ce ar crede acum despre Romania sutele de revolutionari romani care si-au sacrificat viata in 1989? Nu putem sti, dar cred ca viziunea nu ar fi foarte diferita de ceea ce revolutionarii americani de la 1776 ar crede despre tara lor astazi. Uneori surprize, alteori dezamagiri, dar mai presus de toate mandrie fata de faptul ca un popor care s-a confruntat cu atatea greutati a realizat atat de multe intr-un timp scurt, prin abilitati, hotarare si o sete continua de libertate si dreptate.
⢠4thof July - (material in limba engleza)
