West Virginia - Fulgerul mortii

Mihaela Biliovschi, corespondent al Jurnalului in SUA, prezinta durerea comunitatii de mineri care si-a dus fiii la groapa.

Ce poate fi mai dureros decat vestea ca cineva drag, din familie, s-a dus in lumea celor drepti? A fost de ajuns o surpare in subteran pentru ca raspunsul tragic sa zguduie cateva familii din Virginia de Vest. Dupa 42 de ore de chin, speranta si rugaciuni, au aflat ca 12 din cei 13 mineri sechestrati de o explozie in subteranul minei din Sago au supravietuit. Bucuria a tinut trei ore.

Trei ore in care familiile si prietenii minerilor au strigat de bucurie. Au dansat, s-au pupat si imbratisat, asteptand sa-i intampine pe cei care aveau sa devina eroii din Sago. Trei ore in care 12 mineri deja isi luasera adio de la lume. Isi scrisesera ultimele ganduri pe bucati de hartie, se impacasera cu moartea si calatoreau deja spre ceea ce numim "lumea de dincolo". Un al 13-lea, cel mai tanar, se zbatea intre viata si moarte. Avea sa fie unica minune a tragicului accident subteran.

FULGERUL MORTII. Un inceput de an 2006 cum nu se poate mai tragic pentru oamenii din West Virginia. Trei socuri, unul dupa altul, aveau sa-i scoata din minti pe locuitorii unui tinut muntos, un mic paradis de care nimeni nu auzise pana cu cateva zile in urma. Dupa vacanta de iarna, angajatii Companiei "Anker Group Inc", proprietara minei de carbune numarul 1 din Sago, se intorsesera la lucru. Mineritul e principala sursa de venit a locuitorilor acestor zone; meserie grea, cu riscuri, dar si compensatii materiale considerabile. O explozie in subteran i-a trezit din comemorarea clipelor frumoase de la Sarbatori. 13 mineri au fost sechestrati in subteran de flacari. Au incercat sa se protejeze de la inhalarea gazelor toxice, a monoxidului de carbon. Din primele surse ale expertilor, acestia nu aveau containere de oxigen, ci doar masti de purificare a aerului. Iar explozia a fost provocata, spun neoficial expertii, de un fulger ce-a lovit una din tevile de metal ce duceau in subteran. Mesajele lasate in urma de minerii care au avut un petic de hartie in buzunar spun ca nu au suferit. Ca doar s-au culcat linistiti, ca sa se trezeasca pe lumea cealalta. "Ne vedem cu totii dincolo", scrie aproape indescifrabil pe un bilet. Unicul supravietuitor, Randall McCloy Jr, se afla inca in spital. Doctorii i-au intrerupt medicatia cu sedative, care avea menirea sa-l tina in coma. Asteapta cu totii semnele revenirii la viata. Insa sperantele ca functiile neurologice sa fie la capacitate deplina sunt mici. Tata a doi baieti, Randall, 26 de ani, lucrase in mina 3 ani. Funde albe, de speranta, sunt agatate de stalpii orasului Buckhannon - Upshure County, resedinta a patru dintre minerii pierduti in explozie.

MINA DE DUPA POD. O scanteie a luat tribut vietile a 12 oameni; buni sau rai, toti, parinti, soti si chiar bunici. Insa nu acest lucru a determinat prezenta zecilor de jurnalisti la fata locului. Ci faptul ca, din cauza unei erori de comunicare, familiile minerilor au primit vestea ca acestia au supravietuit exploziei, cand, de fapt, era invers. Jurnalistii au impanzit zona si-au inceput cercetarile pe cont propriu. Greselile si informatiile false s-au tinut lant. Majoritatea au raportat ca tragedia a avut loc in "oraselul Tallmansville". Si vorbim aici de jurnalisti de renume, precum cei ai "AP", CNN sau NBC. Or, Tallmansville nu este decat un catun de munte, neinregistrat juridic, in care nimic, dar absolut nimic nu s-a intamplat cu privire la acest tragic accident. E drept ca mina in care a avut loc explozia se afla in Sago. Si ca Sago se invecineaza cu Tallmansville. Dar de aici si pana la a citi ca AP sau NBC transmite din Tallmansville e distanta de-o greseala. La statia de procesare a carbunelui din Sago stau gramada jurnalistii de rang national si international. Asteapta. "De patru zile asteapta acolo", spune un batranel care are misiunea sa pazeasca statia, si inca mai asteapta. Le-am spus ca aici nu e Tallmansville si le-am mai spus ca aceasta nu este mina in care a avut loc explozia. Mina e la jumatate de mila distanta, dincolo, dupa pod. Si ca locul acesta se cheama Sago. Dar ei cred ca eu mint. Ca-s batran si prost. Insista ca mina este in Tallmansville si ca Sago face parte din Tallmansville. I-am lasat sa astepte. Stau cu camerele deschise in speranta ca vin expertii sa investigheze." Si mosulica rade copios. Indicatiile sale s-au dovedit a fi veridice. Mina e dincolo de pod. Cativa jurnalisti ne-au luat urma. NBC si-a montat, in sfarsit, antenele la fata locului.

REBELII ULTRARELIGIOSI. Pe gardul minei din Sago sunt agatate 12 funde negre. Securitatea inconjoara zona si limiteaza accesul in asteptarea expertilor care urmeaza sa concluzioneze cauza exploziei. Nimeni nu poate lamuri care este legatura dintre explozie si Tallmansville. "Nu-i nici o legatura, v-am spus. Au facut astia o confuzie si a fost preluata ca atare. Au insistat ca mina e in Tallmansville. Dar nu s-au dus s-o caute. Habar nu au unde-i Tallmansville", spune batranul, a carui haina militareasca pare sa inghita doi cat el. Urma jurnalistilor a fost luata si de catre un grup religios extremist din Kansas. Prezenta camerelor de filmat la fata locului i-a determinat pe acestia sa calatoreasca peste 2.000 de kilometri pentru a manifesta impotriva minerilor decedati si a familiilor acestora, in speranta ca se vor vedea la tv. "Dumnezeu va uraste. Minerii vostri au fost inghititi de pamant, iar Dumnezeu a ras de ei. Dumnezeu pedepseste America pentru ca America protejeaza homosexualii", au scandat "rebelii fara cauza". Cuvinte mult mai dure au fost scandate, insa mass-media s-a unit in decizie si au hotarat sa nu le pomeneasca numele sau sa le dea atentie. Cu exceptia unui saptamanal local. Dupa interventia in forta a politiei din Upshure County, acestia si-au luat talpasita. Mai ales ca minerii deja le pusesera gand rau.

POLITIE. Din pacate, aceasta nu a fost singura situatie ce a necesitat interventia politiei. Bulversati de stirile schimbatoare cu privire la soarta minerilor, de prezenta grupului extremist si de comotia produsa de prezenta mass-media, rudele si localnicii au hotarat ca au nevoie de liniste. Liniste in care sa-si planga mortii pe ultimul drum. "Au dus cadavrul unui miner la casa mortuara. La iesire, jurnalistii cu camerele si luminile aprinse, ca sa surprinda fiecare lacrima si durerea familiilor. Ce fel de suflet au? Nu ii lasa in pace nici macar sa-si planga mortii?", dezbate foarte aprins chelnerita unuia din multele baruri de zona. O fatuca bine dezvoltata, 26 de ani, a carei viata s-a desfasurat in perimetrul a 35 de mile. Polita a luat masuri si in acest caz, interzicand mass-media sa incalce proprietatile private sau zona caselor mortuare in care fusesera deja depuse cadavrele minerilor. Atat casele mortuare, cat si coloanele funerare au fost insotite de cel putin doi politisti.

OMAGIU POSTUM. Doisprezece funde negre pentru doisprezece vieti pierdute

ULTIMUL RESPECT. Doua case mortuare, fata in fata. Ambele cu luminile aprinse si un sir format din zeci de oameni adunati sa prezinte ultimul respect. Jerry Groves, odihneasca-se in pace, a fost unul dintre cei mai iubiti. Casa mortuara este plina de rude si prieteni. "Am fost si-am prezentat ultimul respect cumnatului meu, Dave. Acum il reprezentam pe Dave si-i aducem un ultim respect lui Jerry. Erau ca fratii", se aude vocea stinsa, extenuata si scancita a unei femei trecute de varsta a treia. Pozele expuse in casa mortuara arata un Jeery, Groves care si-a iubit nevasta, cei trei fii blonzi si motorul Harley pe care l-a avut ca hobby in perioada celor 28 de ani de minerit. "Un adevarat barbat", comenteaza vecinii. La cealalta casa, Martin Toler Jr este inconjurat de rude si prietenii care-si iau adio. Martin a petrecut 32 de ani in mina in care si-a dat viata. Un laptop arata in "slideshow" imaginile din timpul vietii acestuia. Nimeni nu plange. Sunt inca sub influenta socului sau "asteapta sa plece valul de ziaristi. Sa se termine cu agitatia si sa revina la vietile lor de dinainte. Abia atunci cred ca vor realiza ce se intampla cu ei", spun voci triste.

EXPLOATAREA TRAGEDIEI. Dincolo de tragedia unei comunitati a carei principala ocupatie este mineritul, am descoperit in West Virgina un fenomen. Acela al exploatarii tragediei. Nu este prima data. Dar este inpardonabil. Mass-media si-a intins antenele pana in sufletele oamenilor ca sa poata exploata un gand, o lacrima. In timp ce tragedia din Sago tinea primele pagini ale ziarelor, numarul zecilor de morti din Irak sau Sudan era consemnat in casete de mica publicitate. Exploatarea de catre acel oribil grup de extremisti care au facut efortul deplasarii pentru a-si face reclama. Si au folosit tragediile oamenilor pentru a blestema si acuza America "live". Exploatarea de catre "oamenii mici" din zona, care au mintit ordinar in fata camerelor de luat vederi, au raspandit otrava dezinformarii doar pentru cinci secunde de publicitate locala sau nationala. Durerea din sufletul comunitatii se va spala curand, transformandu-se in resemnare. Si frica minerilor de a incepe o noua zi in mina.

PANDA
"De patru zile asteapta acolo", si inca mai asteapta. Le-am spus ca aici nu e Tallmansville si le-am mai spus ca aceasta nu este mina in care a avut loc explozia" - batranul paznic