Ziua tălharilor

Creştinismul a pus peste zilele in care se celebra o zeitate păgănă o sărbătoare care să amintească de Hristos şi sfinţii lui. S-a inlocuit sărbătoarea păgănă cu cea creştină. Inainte ca religia creştină să prindă rădăcini, strămoşii meleagurilor noastre aveau in noiembrie o zi in care invocau divinitatea să ii scape de răufăcători, de tălhari, să recapete lucrurile furate, iar fetele se rugau pentru măritiş. Cănd creştinismul s-a impămăntenit, această zi a fost inlocuită cu ziua Sfăntului Mina, căruia, pe drept, i-au transferat acele puteri şi harisme de a ocroti pe nevoiaşii păgubiţi. Ziua se numea in tradiţia populară "a tălharilor", pentru că se făceau atunci tot felul de acte care doreau ca acţiunea acestora să fie căt mai mică in viaţa oamenilor. O vreme destul de indelungată, practicile păgăne s-au manifestat in paralel cu acelea creştine. Aşa se face că femeile, preluănd toate grijile şi nevoile casei, fie tănjind după bunurile pierdute, fie după fiinţa ucisă, dar nădăjduind binele prin rugăciuni speciale, mergeau la Biserică de ziua Sfăntului. Se rugau Sfăntului Mina şi puneau lumănări cu capul in jos (cu vărful ce se aprinde), pentru a se recupera paguba, "ca să se intoarcă spre casele lor inimile voitorilor de rău", intocmai cum "a fost intoarsă lumănarea". Desigur, o practică deloc pe placul Sfăntului Mina.


PENTRU MÃ...RITIŞ. Cum era socotit şi ocrotitorul fetelor de măritat, acestea duceau şi ele lumănări la biserică, punăndu-le la fel in sfeşnice, pentru a intoarce spre "dănsele inimile celor doriţi". Ziua era petrecută prin post negru, iar sărindarele date la biserică erau "pentru vrăjmăşie, măritiş, furt, moarte de om, pentru ca să se aleagă ceva in 40 de zile". Aşa se credea şi se socotea această zi, ca fiind cu puteri magice. Cu căt oamenii au avut acces la invăţătură şi ştiinţă de carte, cu căt au inţeles mai bine rostul sărbătorilor creştine, precum şi viaţa Sfăntului Mina, cu atăt acest fel de practici arhaice, mai mult păgăne decăt creştine, a dispărut.

11 noiembrie

Sinaxarul zilei de 11 noiembrie ii pomeneşte in această zi şi pe Sfinţii Mucenici Victor (martirizat in anul 161) şi Vichentie (martirizat in anul 303), pe Sfănta Muceniţă Ştefanida (303) şi pe Cuviosul Părinte Teodor Mărturisitorul, care s-a săvărşit in pace in anul 1826.

• O viaţă plină de har, pe calea dreptei credinţe ● Ce mai aduce sfăntul inapoi ● I se roagă şi ţăranul, şi decanul ● Abu Mena, cinstit şi de musulmani ● O lumină descoperită in poiană ● Acatistul Sfăntului Mare Mucenic