Zoom pe România

Sursa foto: Karina Knapek/Jurnalul Naţional

Cei din Poiana Pletari n-au auzit de coplata din sănătate şi nici nu-i ştiu pe românii pur-sânge din fruntea ministerului care se zvârcolesc în somn de grija naţiunii. Cei din Poiana Pletari au, aproape toţi, hipertensiune. Le bubuie sângele-n vine de atâta bine şi nu-i nici un medic, prin colţul acela uitat de România, care să le asculte inima. A doua zi după Bunavestire, când s-au trezit în poartă cu o maşină de teren echipată-n ambulanţă, s-au crucit cu uimire. Cine-i mai întreabă, pe ei, de sănătate?

Neacşa stă pe o piatră mare de pe marginea uliţei, cu mâinile adunate în poala şorţului. "La cine-aţi venit, mamă?", e curioasă ea, uitându-se la cârdul de maşini de teren. Bătrâna îşi ţine piciorul beteag înţepenit înainte, ca şi când ar vrea să puie piedică cuiva. Şi-mi spune, pe negândite, de parcă pentru asta se chinuise ea să vină din bătătură şi până la piatra pe care stă acum: "să faci doi copii, mamă. Doi!". Apoi explică: "cu doi ochi vezi mai bine...". "Matale câţi copii ai?". "Al meu e la Buzău, operat de hernie...", şopteşte ea cu gasul stins şi priveşte înainte, pe drumul care coboară muntele, zeci de kilometri, spre oraş. Abia acum observ că bâtrâna nu poate vedea decât cu stângul, ochiul ei drept are pleoapele lipite, nici nu lăcrimează. "Da' la cine aţi venit, mamă?", şi-aduce ea aminte.

HIPOGLICEMIE
Un convoi umanitar al BSG a urcat, vinerea trecută, în Munţii Buzăului, încărcat cu ajutoare pentru oameni. În Poiana Pletari sunt 42 de suflete. Cei mai mulţi sunt bătrâni, au peste 70 de ani. Sunt oameni cărora le calcă pragul doar preotul, cu împărtăşania, şi poştăriţa, cu pensia.

Pe lângă ei, Veronica Loţică e tânără, are 54 de ani, dar e pensionată pe caz de boală. "Am două operaţii de hernie de disc. Am muncit la sere, am cărat, am săpat, am stat cu picioarele în apă şi-n cizme de gumă", oftează femeia în timp ce-şi sumetecă mâneca bluzei. Dr. Mirela Cruşoveanu şi asistentul Cosmin Duică o consultă pe femeie în holul casei ei. Îi pun manşeta, apoi ascultă. "Aveţi tensiunea mare, doamnă, 18. Luaţi medicamente?". Ea spune că ia, dar pentru diabetul zaharat cu care a fost diagnosticată acum 6 ani. I se ia şi glicemia: 69.

Femeia-şi aminteşte că aseară s-a simţit rău, a avut dureri de cap şi ameţeli, iar dr. Cruşoveanu îi explică ce se întâmplă în cazul hipoglicemiei şi cum trebuie ea evitată. Apoi, soţul Veronicăi ne duce un pic mai devale, în casa în care locuieşte mama lui. O cămăruţă mică, unde nu încap decât un pat, o sobă pe gaz şi o masă pe care e un radio cu baterii. Bătrâna de 76 de ani e îmbrăcată cu un tricou negru, inscripţionat cu argintiu: "Welcome to old school".

SINGURĂ PE ÎNTUNERIC
E aproape oarbă, nu mai zăreşte decât umbre. Un ochi i-a fost atacat de cataractă, celălalt - de glaucom. Lângă pat, pe peretele din spate, are o carpetă mare, cusută de ea pe vremea când încă mai vedea să bage aţa-n ac. E un fel de carte de identitate, pe itamină scrie cu fir colorat: "Loţică Stăncuţa" şi "1934".

Ca pentru ziariştii fraieri, ăia de se-ntreabă cum poate trăi o bătrână într-o casă cât o palmă, lângă un radio mut şi fără nici un suflet alături. "La biserică mergeţi în fiecare săptămână?", sper. "La trei săptămâni", îmi răspunde bătrâna ş-apoi se corectează. "La trei săptămâni mergeam odată. Acu' n-am mai fost de trei ani, dacă n-am mai văzut... Biserica e jos, în Glod, aţi trecut pe lângă ea". Am trecut, e la vreo 4 km distanţă, pe drum de munte.

Femeia e şi ea hipertensivă, la fel şi fiul ei, care abia aici şi-a făcut curaj să-şi verifice sănătatea. "De ce stă singură?", întreb. "Când s-a îmbolnăvit, am adus-o de unde stătea şi i-am făcut aici căsuţă", răspunde el. "Are tot ce-i trebuie. Nici n-are nevoie de mai mult, televizor sau altceva, că nu mai vede..." Bătrâna nu zice nimic, arată doctoriţei o eczemă care i-a ieşit pe spate şi spune că o mănâncă pe interior. O Zona Zoster în curs de vindecare. Doctoriţa îi aduce din ambulanţă o soluţie cu care să-şi dea.

CURTEA CU DUMNEZEU
Ş-apoi trecem peste drum, la Neacşa. Iamandei Neacşa, femeia care spune că cei cu doi copii văd lumea prin doi ochi. "Născută în 1921", răspunde, dacă o întrebi câţi ani are. "89 de ani", vine rezultatul, şi bătrâna adaugă, încrezătoare, "îi fac în august". Acum face însă tesiune, 19 cu 11. Ia medicamente, da' nu ştie de care. "Fina ştie, ea mi le cumpără de la oraş. Fină, adă-le tu, de pe bufet". Fina e fata de la primăria din Chiliile, care ne duce prin curţile oamenilor. "Botezată de fiul meu, cel operat", spune bătrâna, apoi întreabă: "Nu vrei patru ouă proaspete, de găină?". "Nu, săru'mâna", zâmbesc şi-mi vin lacrimi.

Neacşa are 10 găini şi doi cocoşi. De cotineaţa lor sunt sprijinite nişte lemne şi, printre ele, o cruce de fier, fără nume, fără ani. "Mi-a adus-o un băiat", zice bâtrâna care stă pe treptele casei, cuminte, să-i asculte doctoriţa de la Bucureşti plămânii. "Singură stai?". "Singură, mamă. Io cu Dumnezeu. Şi cu măicuţa Domnului", adaugă ea, repede, să nu supere pe nimeni. "Şi când ai fost ultima oară la medic?". "Păi, io mai ştiu?", mă întreabă ea.

Hipertensivele pe care le ia sunt slabe. În plus, nici nu prea ţine regim, mănâncă ce apucă şi când îi aduc vecinii. Sărat, pâine, murături. "Dă-mi tu ceva pastile, mamă, pe reţetă", o roagă pe doctoriţă, "se duce Fina şi-mi ia. Am cu ce lua, am pensie bună, 8 milioane". A muncit la colectiv, a cărat lemne cu spinarea la pădure... "Trebuie să ţii regim, mamaie", o avertizează dr. Cruşoveanu. "Ţin, mamă, ţin. După Paşte", recunoaşte Neacşa. "Vine mâine popa şi mă împărtăşeşte. Da' după Paşte ţin, că mi-e frică de damblageală. Sunt singură şi n-are cine mă-ngriji".
Mâneca dreaptă a puloverului e plină de găuri mari, deşirate. Are răni pe mâini şi doctoriţa îi spune că-s de la un eritem de primăvară. Apoi, îi scrie şi reţeta.

Ieşim din curtea în care stau Neacşa, 12 orătănii, Dumnezeu şi Măicuţa Lui, fără să-ndrăznesc să aduc vorba despre pleoapele ochiului drept, lipite. Dar îmi spune Fina, fără să o întreb ceva. "Necăjită tare, săraca. A avut doi băieţi. Cu ani în urmă, soţul şi-un nepoţel de 1 an şi două luni i-au murit. Cel bătrân era acasă la băiat şi-l legăna pe copil pe picioare. Au lăsat un ibric pentru ceai pe aragaz, a dat în clocot, s-a stins flacăra... Nora i-a găsit aşa: copilul era pe picioarele bătrânului, amândoi morţi. Apoi, la scurt timp, a murit şi băiatul, tatăl copilului. De cancer."

SEMNE
În Poiana Pletari e un singur copil. Casian. Are 4 ani, spune mama, 5 - spune tatăl, 6 - spun vecinii. Şi retard mintal. A venit pe lume la 7 luni, prin naştere naturală. Părinţii l-au dus la Bucureşti, la "Marie Curie", medicii i-au făcut tomografii şi l-au declarat sănătos. Dar Casian nu e dezvoltat fizic, nu verbalizează şi nu face altceva decât să zâmbească, cu o gură mare şi stirbă... Acum, mama se gândeşte să meargă cu el şi la Buzău, la un psihiatru. Dar, ca să mergi la medic, trebuie să-ţi faci şi timp, şi curaj...

Asta e povestea celor din Poiana Pletari, un sat cocoţat pe-un umăr de munte, printre lupi şi urşi, acolo unde nu urcă decât popa, cu împărtăşania, sau poştăriţa, cu pensiile. Vinerea trecută, oamenilor le-au călcat pragul casei şi cei de la BGS. Să le aducă un dar de sărbători şi să-i întrebe de sănătate.

DARURI DE PAŞTE PENTRU OAMENII NEVOIAŞI
În cadrul proiectului "Zoom pe Romania" (www.zoomperomania.ro), iniţiat de Asociaţia BGS pentru Situaţii de Dezastre şi Calamităţi, o caravană umanitară formată din 20 de maşini de teren a ajuns în Vinerea Floriilor în satele izolate din Munţii Buzăului şi peste 300 de familii din zona Chiliile au primit în dar produse alimentare care ar trebui să umple masa de sărbătoare a fiecărui roman.

15.000 kg de făina de la Pambac; 500 de cozonaci şi tartine de la Boromir; 80 kg mezeluri Matache Macelaru' şi Salonta de la Principal Company; 150 kg zahăr, 80 l ulei, 220 kg orez, 40 conserve pate de ficat, 220 conserve de ciuperci, 100 kg fasole, 70 cutii conserve cu mazăre boabe, 100 kg arpacaş, 150 conserve paste de tomate, 30 pungi paste fainoase, 40 kg dulciuri (napolitane, biscuţi, fursecuri, bomboane, praf de budincă) de la OTP Bank; 1.000 borcane de magiun de prune şi pastă de tomate de la Sonimpex Topoloveni; 50 kg dulciuri, 200 l ulei si 200 kg paste fainoase de la Asociaţia BGS. Şi, pentru că în mod tradiţional, sărbătoarea Paştelui se întâmpină în curăţenie şi-n haine noi, Fundaţia Sensiblu, Mediplus şi Crissimo au trimis familiilor nevoiaşe produse de igienă (4.000 de sapunuri, 2.300 cutii pastă de dinţi, pansamente), suplimente nutritive (1.000 cutii Strepsils, vitamine diverse, calciu, hepatoprotectoare), sute de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte.
La acţiune au participat şi două echipaje ale Ambulanţei BGS, care au efectuat consultaţii medicale gratuite la domiciliul beneficiarilor ajutoarelor.