“Atipirea“ burbonica trezeste belsug

Cand a jucat la Porto, acolo unde se munceste, tara gazda a capotat. Nu era in fieful ei, la Lisabona, unde se invart palavrele si starea de spirit, orice s-ar intampla, este atat de boema incat poate fi definita in trei cuvinte: “non se preocupe senor!“... Aici a castigat. Greu ce-i drept, desprinzandu-se in final, dupa intrarea maestrilor Rui Costa si Cristiano Ronaldo, care au desenat golul izbavitor. Un fel de tata si fiu sau o continuare a stafetei inceputa de Eusebio, venit cand... mai aveau colonii, din Mozambic. Apoi au realizat ca pot pune in valoare si seva de acasa, ajungandu-se la generatia de exceptie a anilor ’90: Baia, Couto, Jorge Costa, Figo, Rui Costa, Joao Pinto, ConceiIao si ceilalti. Acum este o imbinare intre ce am amintit ca a fost si ce se pare ca este. Adica FC Porto, care nu intamplator a dat contra Rusiei jumatate din echipa.

O Rusie in care doar Evseev, Smertin si Aldonin (jertfit mereu) mai amintesc, prin sacrificiul ce-l arunca in lupta, de legenda soldatului sovietic inepuizabil, capabil sa mearga cu tigara aprinsa pe sub gheata!... Poveste ciudata, ce ne-a consumat fara sens prea mult din frumusetea unica a copilariei. Am mai intuit, in lipsa de chef a lui Aleinicev si Loskov de a se apropia, pe finalizare, de varful aflat singur in “furtuna“ apararii adverse, Kerzakov de data aceasta, ca si amenintarea gulagului, pentru cei invinsi sub steag, apartine tot trecutului. Greu de uitat, ce-i drept.

Grecia – Spania, in deschiderea zilei, a fost mai mult un joc de sah. Ceea ce in fotbal inseamna perechi ce se urmaresc, acum nu pe tot terenul, ca in urma cu treizeci si ceva de ani, ci in zone bine stabilite ale campului de lupta. Cu exceptia lui Haristeas, oscilant in a ajunge langa Vryzas sau urmarindu-l la mijloc pe defensivul play-maker Albelda. Reusind chiar sa aduca egalitatea dorita. Elenii au evoluat iar cu necrutarea de la Thermopile, iar trupa de conceptie britanico-basca, cu rafinament latin!, a lui Inaki Saez, a controlat disputa.

Secventa zilei – atipirea suveranului Juan Carlos si a unui tanc in tribuna – nu trebuie luata ca o molesire a burbonilor. Mai degraba, regele se concentra cu ochii inchisi pentru a salva omenirea, cum prevede Nostradamus.

Maiestatea Sa Regele Spaniei nu a fost intamplator ales de “Caudillo“ sa-l urmeze. A realizat o tara magnifica, fara saraci!, cu migala si pricepere. Demna si chiar superioara trecutului glorios. Mai degraba a fost vorba de certificarea adevarului ca batranetea este o altfel de copilarie. Dar toti jinduim dupa ea, stiind ca nu se va mai intoarce niciodata...