Bravos, "Inghetatule"!...

Intr-o raceala de cuget nordic, Soderberg explica aparent totul. E adevarat, pana la un anumit moment. Spune sau decreteaza: "Fotbalistul actual este 65% transpiratie si 35% atitudine"! Bravos, inghetatule! Dar arabescurile fara de care acest doar joc poate merge mai departe oare, le uiti? Stim ca nu-ti apartin. Dar atunci, calcaiul lui Ibrahimovici la ce-l treci? Sau piruetele si "tunelurile" lui Larsson si Ljungberg? La sudoare sau la atitudine?

Scriu inaintea semifinalelor. Prilej de reflectie pentru toata lumea fotbalului. Despre care s-a spus ca este acum sau pare supertacticizata. Nimic mai fals. Este adevarat ca s-a ajuns la un echilibru tactico-dinamic, adversarii jucand in sisteme apropiate, variante ale "ancestralului" cu patru fundasi. Doar acestia par identificabili. Certitudinea este ca in aceasta privinta s-au facut putine progrese. Sau poate ca lumea, mergand spre globalizare, nu mai are creatori de pionierat. Sau ca acestia si-au pierdut cheful de a inventa. Este si greu asa ceva la nivelul reprezentativelor. Spre deosebire de cluburi care, intr-adevar, sunt adevaratele laboratoare si piste de incercare ale fotbalului. Echipa scurta, cu presing recuperator, zonala, este de inspiratie britanica, dar prototipul performant l-au pus la punct Berlusconi si Sacchi pe ecranul de la Arcole. Prin ’80... Ceva noutate de asezare a creat si Scolari, cu Brazilia sa mangaiata de razele invingatoare de la "Soare rasare" in urma cu doi ani. "Un 3-4-3" ce acoperea bine terenul si mai ales punea in valoare jucatorii si mintea strategului.

Acum, lansat in Peninsula Iberica, de cativa ani, la cluburi firesc, ne indreptam spre un "4-2-3-1" sau "4-1-3-2". Nu-s mari diferentele. Oamenii de care dispui sunt hotaratori. Aparare in linie, triunghiuri cu varful inversat, schimbator la mijloc. Si unul sau doi atacanti. Obligatoriu ne intoarcem la dispunerea ofensiva a blocului echipei spre un fel de "WM" al jumatatii de secol pierdut. Reapar "interii" si "extremele", punerea lor in valoare, cu vechii mijlocasi deveniti fundasi fluidificanti, mai lateral, adica in banda. Dar trunchiul de con agresiv al dispozitivului de atac are acelasi contur. Frontul de tintire al portii adverse este mai larg. Nu e altceva decat o reintoarcere spre spirala mereu imbogatita a timpului.

Si atunci, atatia nepatrunzatori, traind chiar din asa ceva, adica din joc, nu-i firesc sa nu se dumireasca? Intr-o raceala de cuget nordic, Soderberg explica aparent totul. E adevarat, pana la un anumit moment. Spune sau decreteaza: "Fotbalistul actual este 65% transpiratie si 35% atitudine"! Bravos, inghetatule! Dar arabescurile fara de care acest doar joc poate merge mai departe oare, le uiti? Stim ca nu-ti apartin. Dar atunci, calcaiul lui Ibrahimovici la ce-l treci? Sau piruetele si "tunelurile" lui Larsson si Ljungberg? La sudoare sau la atitudine? Pentru ca sper sa intelegi daca te scuturi putin de rigoarea voastra (adica te si dregi, cum am spune noi) ca ele sunt harul spatiilor, ca zestre data neajutoratelor fiinte umane. Stim ca ai ceva dreptate in privinta... muncii, a disciplinei si a concentrarii. Aduci a Marx. Iar noi, pentru ca am trait teoria sa prin ereditatea suferinda a familiilor noastre, conceputa la "Brittish Musseum" (!?), te rugam sa ne uiti. Suna promitator, dar a nascut monstri de neconceput din amaratii proletari carora le-a inoculat fantasma ca poti face bine in lume. Si ce greu ne-a fost, pentru ca era impotriva naturii!... Reflectati acum, cand aveti, iarasi, convingerea ca puteti dicta lumii. Poate ca si noi ne adaptam, astazi, inventand driblarea apararilor utopice ale statului intoxicat de voi. Si impus prin export, de circumvolutiunile voastre, incapabile sa ne priceapa candoarea. Noi driblam crezand in viata, sub toate formele ei, ca o caldura. Iar voi aveti doar spectrul inevitabil al mortii. Crunta dilema nerezolvata inca nicaieri.