COSR: Morariu începe revoluţia

Preşedintele COSR, Octavian Morariu, este decis ca din această toamnă să înceapă o reformă fără precedent a mişcării sportive din ţara noastră, astfel încît marea performanţă să fie coordonată de organismul pe care îl conduce.

Preşedintele COSR, Octavian Morariu, este decis ca din această toamnă să înceapă o reformă fără precedent a mişcării sportive din ţara noastră, astfel încît marea performanţă să fie coordonată de organismul pe care îl conduce.

Jurnalul Naţional: Ideea de reformă a întregului sport românesc, în care federaţiile să treacă sub controlul COSR, nu este nouă. De ce este repusă pe tapet acum, cînd a mai rămas foarte puţin timp pînă la Jocurile Olimpice de la Beijing?
Octavian Morariu: Am iniţiat acest proiect în anul 2004, cînd încă eram preşedintele ANS. L-am prezentat ulterior Comisiei de Sport de la Cotroceni, apoi Guvernului. Nu am primit nici un răspuns oficial. În ultimul an, toate eforturile noastre

s-au concentrat pe Jocurile Olimpice de la Beijing. Acum lotul olimpic a fost definitivat, am asigurat sportivilor toată logistica necesară, rămîne ca aceştia să ne împlinească aşteptările şi să cîştige cît mai multe medalii. Eu nu pot să nu mă gîndesc însă la viitor, la Olimpiada de la Londra, din 2012.

Legi coerente

• Ce presupune acest proiect?

Ca sportul de înaltă performanţă să se afle sub egida COSR. Mă interesează să conduc federaţiile, ca să pot coordona performanţa. În tot mai multe ţări europene se întîmplă aşa. În prezent, legile care guvernează sportul suferă prin lipsă de omogenitate. Avem nevoie de un pachet legislativ coerent, pentru sport în ansamblu, la realizarea căruia trebuie să contribuie toate instituţiile care au atribuţii în acest domeniu. Am identificat mai multe probleme pe care trebuie să le îmbunătăţim. Una ar fi finanţarea. Statul, prin guvern şi administraţia locală, trebuie să finanţeze sportul. Peste tot în lume, nu se face sport fără finanţare de la buget. Statul a finanţat pînă acum federaţiile prin MTS, apoi prin ANS. Acest sprijin trebuie să continue şi să crească, chiar dacă federaţiile vor fi controlate de COSR. Apoi, tot statul trebuie să creeze pîrghii pentru ca finanţarea privată să vină şi dintr-o motivaţie fiscală a societăţilor comerciale. O altă problemă ar fi ştiinţa sportului, capitol la care sîntem mult în urmă. Aici intră pregătirea profesională a tehnicienilor, dar şi medicina sau cercetarea sportivă. Avem nevoie de un Institut Naţional al Sportului care, în mod normal, ar trebui să fie realizat de ANS. Dacă ei nu-l vor putea face, o să-l facem noi, la Complexul de la Izvorani.

• Ce se va întîmpla cu bazele sportive?

Şi această problemă trebuie rezolvată, în sensul că trebuie să se afle în proprietatea celor care le utilizează. În prezent, ele sînt date în folosinţă gratuită pe anumite perioade. În cazul cluburilor municipale şi de juniori, proprietar ar trebui să fie administraţia locală. Federaţiile trebuie să fie proprietare pe bazele principale, unde sînt organizate competiţiile majore. De exemplu, Stadionul Tineretului trebuie să fie al atletismului şi al rugbyului. Mai sînt structuri de genul Complexului Naţional “Lia Manoliu”, unde e greu să se facă o împărţie. În acest caz, ar fi bine ca ANS să rămînă proprietar. În toate cazurile trebuie puse nişte condiţii, astfel încît bazele sportive să nu poată fi vîndute sau să li se schimbe destinaţia.

Şcoală şi sport

• În viziunea dumneavoastră, ce ar trebui făcut în domeniul sportului şcolar?

Mă interesează sportul şcolar, dar nu pot să mă ocup de el. Aici trebuie să intervină MEC, administraţia locală, ANS. MEC are în subordine o serie de cluburi, dar nu le finanţează cum trebuie. În România funcţionează liceele cu program sportiv, dar acest tip de structuri nu prea există în ţările din vest. Există, în schimb, sistemul francez “sport şi studii”, pentru jocurile de echipă, în care copiii stau în centre naţionale, învaţă şi se pregătesc acolo în timpul săptămînii, iar în week-end pleacă la cluburile de la care provin. Tot în aceste centre se pregătesc şi antrenorii. Trebuie să gîndim şi noi un sistem în care copiii să facă şi şcoală, şi sport.

• În federaţii există temerea că un astfel de proiect ar duce la desfiinţarea ANS.

Nu este adevărat. Ştiu că au existat anumite rezerve, dar cu timpul oamenii din federaţii au început să-şi dea seama că nu au de ce să se teamă. Din punct de vedere tehnic, ANS nu are cum să dispară. El trebuie să existe în continuare, să reprezinte sportul în guvern, să creeze cadrul legislativ. Va păstra centrele de pregătire care nu vor putea fi date federaţiilor sau administraţiei locale, va coordona o serie de cluburi. În viziunea noastră, ANS va trebui să se restructureze, dar va avea nevoie de un aparat care să-i permită să funcţioneze optim. Va fi doar o reorganizare şi nu o migraţie majoră de oameni spre COSR.

• Cînd credeţi că va putea fi pus în aplicare acest proiect?

Dacă ne apucăm de treabă în toamnă, sper ca pînă la sfîrşitul lui 2009 totul să fie gata, ca să avem cel puţin doi ani de funcţionare înaintea Jocurilor Olimpice de la Londra.