Europeo lusitan - CORNEL DINU

Rehhagel omoara zona!

De ce ti-a fost scris nu scapi. Am apucat sa pronunt ca nu e exclus sa vedem in finala aceleasi echipe ca la deschidere. Era cam si singura probabilitate de reintalnire. Unica in istoria unei astfel de competitii. Pe buna dreptate, adica pe merit sau nu, aceasta e realitatea. S-au curatat "granzii" din centru si au ramas sa-si dispute suprematia fotbalistica a Europei de acum tarile si civilizatiile de granita din est si din vest. Pentru ca Elada a fost filtrul dinspre cunoasterea orientului spre "Evropa". Iar Portugal, prin fiii sai merituosi, mesagerii ce trebuiau sa mearga mai departe, peste mari, ca purtatori si semanatori ai relativei noastre cunoasteri.

Ajungand in finala, Grecia lui Rehhagel a omorat, intr-un fel, conceptul de zona, ce parea acceptat si practicat pretutindeni. Cu el la comanda ne-a revenit imaginea jocului nemilos, om la om, inventat de Heriberto Herera parca, in salbatica jungla a Paraguayului si teoretizat perfect, peste cativa ani, de alt Herera, cu un altfel de prenume latin, Helenio... "hispanicus", zic eu. Si dus la extrem la cumpana dintre deceniul al saselea si al saptelea de cei mai necrutatori soldati-fotbalisti ai continentului, germanii. De aici a pornit si imaginea de "kaiser" a lui Beckenbauer. Soldatii din fata sa isi urmareau nemilos prada prestabilita, iar el venea mereu singur, valsand cu mingea la picior. Asa a procedat dupa 35 de ani cu soldatii regasiti parca de la Termopile pe care i-a selectionat Rehhagel. Seitaridis a prins si umbra lui Baros. Kapsis ii controla tuleiele din chelia lui Koller. Fyssas se intorcea ca la "zidul mortii" dupa stopurile si crosurile lui Poborsky. Katsouranis fila de aproape orice pornire a lui Nedved. Ii punea mereu bariera pana cand l-a impiedicat definitiv. Iar din spate veghea ca din anschlus Dellas, acoperitor al acestor turniruri de sorginte bavarezo-sudeta. La mijloc ramasese un doi la doi: Basinas-Rosicky si Galasek-Zagorakis. Pe benzi cupluri, cu Charisteas plonjand mereu din centru sa impiedice raidurile lui Jankulovski. Omul-cheie ce crea superioritate in blocarile din centrul terenului era rezerva de la Inter, Karagounis. Inteligent si siret ca orice grec "cu nas subtire" venea la mijloc, dar si iesea in stanga, apoi in dreapta la intrarea lui Giannakopoulos stopand in fasa sarjele fundasilor laterali adversi. Bruckner mi s-a parut blocat. Nu din varsta, ci din convingerea ca-i vorba doar de Grecia al carei marcaj nemilos poate fi depasit. Si ca va invinge pana la urma fara sa-si asume riscuri majore. Acest Friederich cel Mare cu Olanda a devenit un Napoleon la Leipzig in conducerea acestei partide. In sensul ca a acceptat lupta transeelor nemaischitand nici macar mobilitatea trupelor prin care supusese pana atunci Europa.

Am avut senzatia ca stie, iarasi, sa mute aducandu-l dupa intrarea lui Smicer si arma secreta Heinz in locul doar aparatorului Grygera. N-a fortat mana destinului, facandu-si-l aliat, iar acesta l-a pedepsit. La cornerul din care Dellas a deviat necrutator, cand nici nu mai stim ce regula... a golului de aur sau de argint mai actiona. Mai erau doar cateva zeci de secunde. Imi permit sa parafrazez experientele in butade ale trecerii umane. Multumitului si increzatorului ca-i mai puternic, fara a-si demonstra cert, destinul ii ia darul. Iar fotbalul, doar un joc, este o mare proba de viata expresiva a timpurilor pe care le traim.