Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Până în acest an se organiza în Ghencea o festivitate care să marcheze cea mai mare performanță a unei echipe de club din România. Se adunau jucătorii acelei seri magice, antrenorii, se organizau meciuri de gală. Anul acesta însă, din cauza pandemiei, artizanii acelei victorii stau acasă. Vor încinge telefoanele, vor depăna amintiri... dar atât.
Ani la rând, ziua de 7 mai a fost considerată sărbătoarea fotbalului românesc. Victoria irepetabilă a unei echipe românești într-o finală de Cupa Campionilor Europeni, cum se numea atunci Liga Campionilor, aduna la aniversare legendele de la Sevilla, chiar și Valentin Ceaușescu, considerat artizanul acelei echipe, răspundea prezent. De altfel, fiul fostului dictator a păstrat o relație de prietenie cu majoritatea jucătorilor de la Sevilla ’86.
Până la preluarea echipei de către Gigi Becali, reuniunile erau adevărate sărbători. Printre alte momente memorabile a fost reeditarea meciului din ’86, în Ghencea. Pe Becali nu l-a interesat continuarea acestei tradiții, iar asta a mărit și mai mult prăpastia dintre fostele glorii steliste și actualul patron al FCSB.
FCSB nu a organizat niciodată nimic
În actuala formă de organizare a FCSB, după plecarea din Ghencea, clubul lui Gigi Becali nu a organizat niciodată vreo reuniune a câștigătorilor de la Sevilla. De altfel, Gigi Becali a fost dat de gol într-o emisiune TV că nici nu cunoaște lotul Stelei din 1986. Mai nou, el nici nu se mai consideră FCSB continuatoarea Stelei, deși în cupele europene beneficiază de palmaresul ei și chiar de bonusul de fostă câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni. Acest fapt a scindat echipa. O parte a rămas alături de Armată și de numele Steaua, iar Helmuth Duckadam, a ales să meargă alături de FCSB.
Duckadam, singurul „trădător”
Poate cel mai important jucător al finalei, portarul Helmuth Duckadam, a ales să mergă alături de formația din Liga 1, pe când restul echipei de la Sevilla a ales reclădirea numelui „Steaua”, de la zero. În ceea ce-l privește pe Duckadam, el și-a păstrat totuși un punct de vedere echilibrat, deși a declarat că nu crede în noul proiect din Ghencea.
Lăcătuș: „Ce-am făcut nu va mai repeta nicio echipă românească”
Cel mai apropiat de echipa din Ghencea a rămas Marius Lăcătuș. Acesta a fost manager și antrenor al noii Steaua. „Dacă ești stelist, nu poți rămâne decât cu Steaua, indiferent unde se află. Că e Liga 1, că e Liga a III-a sau a IV-a. Altă echipă, deși se dă continuarea Stelei, dacă nu se numește Steaua și nu are sigla Stelei, nu este Steaua. Faptul că suntem în Ghencea, că ne antrenăm în această bază sportivă, că știm fiecare piatră, fiecare alee de aproape 40 de ani ne face să ne simțim aici «acasă». E frumos și pe Arena Națională, dar pentru Steaua «acasă» este în Ghencea. Iar acum, cu noul stadion, vom avea o casă și mai frumoasă, în care sperăm să reaprindem tradiția. Să readucem Steaua acolo unde-i este locul. Avem suporterii vechi de partea noastră și, cu răbdare, vom reveni acolo sus. Suntem Steaua, câștigătoarea Cupei Campionilor Europeni, prima echipă din estul Europei care a reușit asta”, a spus Marius Lăcătuș.
Majearu caută „noul Majearu”
Un alt artizan al performanței din 1986, Mihai Majearu, este antrenor al unor grupe de copii în Ghencea: „Eu n-am fost un mare atlet. Lăsam alergarea pe seama altora. Erau Balint și Lăcătuș care fugeau bine pe benzi. Eu le dădeam pase și mai driblam uneori. Unii spun că driblam bine. Hmm... dacă e să-mi amintesc... nu prea mi se lua mingea când o aveam la picior. Asta caut și acum. Deși antrenez o întreagă grupă de copii, am ochiul după un copil care să poată să mă urmeze. Am câțiva în vizor... Acum să văd cum vor evolua. Sunt încă mititei. Viitorul va decide”.
Va fi o aniversare tristă. Pe de-o parte nu ne putem întâlni, pe de alta, doi dintre noi cei de atunci nu mai sunt printre noi. Lucian Bălan și Ilie Bărbulescu.
Ion Bumbescu, antrenor CSA Steaua
Belodedici și Balint, reclamați la Miliție
Un moment haios, mai puțin cunoscut, s-a petrecut după întoarcerea la București, când jucătorii au fost premiați pentru performanța lor. Nu era o sumă mare, însă doi dintre tinerii jucători au zis că este bine să depună acei bani la CEC. „Eu și cu Gabi Balint ne-am dus la CEC-ul de lângă stadion cu punga de bani. Nu mulți. Cred că amândoi aveam câte 25.000-30.000 de lei. Dar îi aveam într-o pungă de-un leu, cum se spunea. Așa îi luasem de la casierie. Nici nu-i numărasem pe toți. Eram și foarte tineri pe atunci. Și ne-am dus la ghișeu. Balint era pletos pe atunci, era nepieptănat... ce să mai zic... neîngrijit. Eu eram în trening, cu punga de bani. Și îi spun doamnei: «Am vrea să depunem niște bani la CEC». Și îi pun punga cu bani. S-a albit la față pe loc. A zis doar atât: «Un moment, s-o chem pe tovarășa directoare». Am așteptat vreo două minute și pe ușă a intrat un echipaj de la Miliție. Casiera a crezut că noi, fiind tineri, am furat de undeva banii. Milițienii ne-au recunoscut și ne-au lăsat în pace, dar doamna se uita în continuare ciudat la noi. Era, probabil, singurul român care nu știa cine suntem și tocmai peste el am dat”, a spus Miodrag Belodedici.
