Am reușit să compromitem și VAR-ul

Mult-așteptatul arbitraj asistat video în Liga 1 stârnește de la etapă la etapă controverse peste controverse. De la zecile de minute de așteptare a unei decizii, de la zecilor de minute până se găsește o imagine clară sau lămuritoare, până la decizii total greșite validate din camera VAR. Lor li se adaugă încă un aspect important. Arbitrii video nu semnalează arbitrului din teren infracțiuni grave, care ar trebui pedepsite cu cartonașe roșii, chiar dacă acestea nu se petrec în careul de 16 metri. 

Poziția de ofsaid, mai mereu incertă 

Cele mai multe greșeli ale VAR au fost la pozițiile de ofsaid. Poziția camerelor de luat vederi nu a oferit niciodată cele mai bune unghiuri de filmare, iar în alte situații au oferit imagini neconcludente. Celebrele linii care ar arăta clar poziția de ofsaid n-au funcționat - sau n-au fost folosite - aproape niciodată. Din această cauză decizia arbitrului din teren durează minute bune și, de multe ori, este luată mai mult pe bază de intuiție decât pe bază de imagini. Asta când sistemul funcționează, pentru că, de la începutul campionatului la cel puțin  opt meciuri sistemul nu a funcționat deloc. Fie că nu a mers alimentarea la curent, fie erori ale softului, fie lipsa comunicării între arbitrul din teren cu arbitrii din camera VAR. Nu mereu s-a aflat de aceste probleme, pentru că, spre norocul lor, meciurile nu au generat faze care să solicite verificări suplimentare. 

„VAR-ul românesc e din ăla second hand, refuzat la export”

În afară de nervi și critici, VAR-ul românesc a stârnit și valuri de ironii, atât din partea celor implicați, cât și a microbiștilor. De la „VAR second hand refuzat la export”, „Dacă înainte greșeau 1-2 arbitri, acum greșesc 4-5, ceea ce este, iată, un mare pas înainte, o mare evoluție. În rău”, la „VAR înseamnă doar «Pune-o pe var»”.  

Cum funcționează, de fapt, sistemul

În realitate este un sistem ieftin cel implementat la noi. Liga Profesionistă și deținătorul drepturilor TV au adus un fel de „semi-VAR”. Mai exact, arbitrii VAR au aceleași imagini pe care le vedem și noi, telespectatorii, și, atenție, aceleași pe care le-am avut și anii trecuți. Transmisia unui meci este făcută de eAD, deținătorul drepturilor TV. Acesta furnizează semnalul televiziunilor. În general, la un meci sunt folosite 8-10 camere de luat vederi, în funcție de stadion și de posibilitatea amplasării acestora. Ei bine, aceleași camere de luat vederi sunt folosite și de VAR, iar acestea sunt total insuficiente. În restul țărilor  unde există VAR, numărul de camere este de cel puțin 20 și, practic, nicio fază nu scapă nefilmată din cel puțin 2-3 unghiuri. Dacă mai spunem că în campionatele din Spania, Germania, Anglia, Italia sau Franța VAR-ul dispune de cel puțin 30-35 de camere TV... ne ia durerea de cap.

Arbitrul Adrian Cojocaru a încercat să verifice o fază pe monitor însă așteptarea a fost lungă din cauza unor probleme tehnice. Până când arbitrii din camera VAR au găsit imaginile cerute de arbitrul din teren, acesta a avut ocazia să vadă cum arată din spate.

Două gafe VAR. În stânga, Ricardinho comite un henț clar în careu. Arbitrii VAR au deliberat minute bune și au decis că nu a fost henț. Decizia corectă ar fi fost penalty pentru U Cluj și eliminarea lui Ricardinho. 

În dreapta, Sidibe se folosește de ambele mâini pentru a recepționa pasa. Din această fază FCU Craiova a înscris golul victoriei, în realitate, golul a fost marcat neregulamentar 

„Ce se întâmplă în camera VAR? Sunt invitați oameni acolo să vadă meciuri așa cum ne uitam noi pe vremuri la filme pe video?”, s-a întrebat suporter al U Cluj

Linia de ofsaid se folosește doar uneori, pentru că, de cele mai multe ori, nu funcționează