Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iarna a dat buzna în oraş, vânturând fulgii de nea pe străzile Bucureştilor. Pe terenul încă verde, la fel de încălziţi ca nişte oameni de zăpadă, s-au adunat bieţii fotbalişti, doar în chiloţi. Un gând de bunică grijulie empatizează spontan cu sportivii supuşi intemperiilor, dar ea nu prinde ora stingerii pe-afară, să vadă cum sudează bieţii muncitori de la RATB şinele de tramvai, fără spectatori care să-i încurajeze, şi uneori cu prelungiri de peste 90 de minute.
De pe ecranul televizorului, meciul a semănat cu o confruntare dintre două versiuni ale unui joc de calculator, niciuna nefiind cea mai recentă şi ambele descărcate ilegal.
Entuziasmul Stelei a crescut în trepte, cătinel spre a doua repriză, când în cele din urmă a reuşit să încălzească mult prea pretenţioşii spectatori.
Deşi era clar că mingea nu poate trece de desişul creat de jucătorii germani decât printr-un efort susţinut pentru demarcare, Stelei i-a trebui o repriză să realizeze lucrul ăsta. După aceea, s-a născut o repriză mai spectaculoasă, ca-n curtea şcolii.
Exemplul cel mai elocvent al fenomenului manifestat după pauză este Dodel Tănase, care de la incapacitatea de a dribla un adversar s-a metamorfozat în câteva rânduri într-un jucător de fotbal, care a făcut parte dintr-o echipă mai motivată şi mai energică.
Faza cheie a meciului. li totodată cea mai amuzantă, s-a petrecut în minutul 59, când aidoma lui Ion şi Măriei, care aşteptau să vină cineva să consume le noaptea nunţii, Prepeliţă şi Chipciu siingurei în faţa porţii, s-au invitat reciproc să bage mingea în aţe, şi dintr-atâta galanterie a ieşit doar o ocazie mare. Şi dacă lucrurile bune vin câte trei, la fel se întâmplă şi cu cele rele, în situaţii clare de gol Stanciu şi Piovacarri au fost la fel de puţin concentraţi, reuşind doar să paseze portarului.
Numărul de arbitrii ai unei partide de fotbal, cinci, s-a dovedit insuficient, pentru ca vreunul dintre ei să remarce vreunul dintre cele două penalty-uri clare pentru tot omul obişnuit care se uită la fotbal de ceva vreme, câte unul pentru fiecare echipă.
La început de iarnă, infima speranţă într-o primăvara fotbalistică europeană pentru Steaua s-a dus şi ea. Niciuna din marile ocazii neconcretizate nu se înscrie în statistici, meciul egal nu aduce decât egalarea recordului de meciuri fără victorie în Champions League, deţinut în coproprietate alături de Spartak Moscova.
În mijloc de decembrie, Steaua merge pe Stanford Bridge, pentru o confruntare cu Chelsea şi cu Murinho, şi n-ar fi rău ca în picioarele şi ghetele fotbaliştilor să stea şi victoria. De consolare, de moral, pentru viitor.
