J.O. Beijing 2008 / Cantonamentele exista din antichitate!

11:45 • Peste foarte putin timp, la Beijing, se da startul unei noi editii a Jocurilor Olimpice de vara. Cea mai veche, dar si cea mai importanta competitie sportiva a planetei purcede la un nou start. Avem, in China, un important contingent de sportivi de la care asteptam medalii. De aur daca se poate... Ne propunem, incepind de astaz sa facem o incursiune in istoria acestei competitii, o incursiune in special legata de partea nestiuta a Jocurilor disputate pina in prezent. Pentru ca, peste patru ani, la urmatoarea editie, vom vorbi –poate- si despre dedesubturile nestiute a ce urmeaza sa se intimple din 8 august.

Peste foarte puţin timp, la Beijing, se dă startul unei noi ediţii a Jocurilor Olimpice de vară. Cea mai veche, dar şi cea mai importantă competiţie sportivă a planetei purcede la un nou start. Avem, în China, un important contingent de sportivi de la care aşteptăm medalii. De aur dacă se poate... Ne propunem, începînd de astăz să facem o incursiune în istoria acestei competiţii, o incursiune în special legată de partea neştiută a Jocurilor disputate pînă în prezent. Pentru că, peste patru ani, la următoarea ediţie, vom vorbi –poate- şi despre dedesubturile neştiute a ce urmează să se întîmple din 8 august.

Noţiunea de întrecere sportivă apare la greci din timpuri străvechi, legată mai întâi de ritualurile funerare şi de sărbătorire a eroilor. Apoi, prilejuită de diferite evenimente mai importante, ocazionale, ca o consecinţă a credinţelor religioase şi spiritului dinamic, propriu lumii greceşti. Importante au fost jocurile pithice, isthmice, nemeice, panatenee, fiecare având caracteristici proprii în ceea ce priveşte periodicitatea, genul întrecerilor şi detaliile concursurilor. Apogeul va fi atins, evident, de J.O. organizate la Olimpia care, se ştie, nu a fost niciodată un oraş, o aşezare omenească, ci doar o asociere de temple şi altare.

DIN PATRU ÎN PATRU ANI. Jocurile Olimpice se numără printre jocurile panelenice, aceste mari serbări în care una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale mentalităţii greceşti se manifestă o dată cu rolul atribuit luptei, această luptă pentru „a-i depăşi pe toţi ceilalţi" (Iliada). Celelalte trei serbări sunt jocurile pitice, de la Delfi, jocurile istmice, aproape de istmul Corint şi jocurile nemeice, din nord-vestul Peloponesului, nu departe de Argos: ultimele două au loc din doi în doi ani, în timp ce jocurile pitice, ca şi jocurile olimpice se celebrează la fiecarepatruani.Supremaţia Olimpiei este totuşi evidentă: pe de o parte, celelalte trei jocuri n-au fost organizate decât cu aproape două secole după cele de la Olimpia (în 586, 582 şi 573); pe de altă parte, dovadă a valorii „comerciale" relative a acestor jocuri - un edict al lui Solon acordă 500 de drahme atenienilor învingători la Olimpia, în timp ce învingătorii de la Delfi nu primesc decât 100 de drahme.

ÎNCHINATE LUI ZEUS. Specializarea sportivă a Jocurilor Olimpice este o altă caracteristică a lor, spre deosebire de celelalte jocuri, care cuprind, în afară de probele de echitaţie şi de gimnastică, întreceri muzicale. În secolul I după Hristos, împăratul roman Nero a încercat, împotriva datinei, să introducă un concurs muzical la Olimpia, deoarece el credea că are talent în această disciplină. Originea acestui început al J.O. este deci de esenţă religioasă, dar de o emoţionantă demnitate. Olimpia devine incintă sacră, loc de adorare a cultului lui Zeus. Sanctuarul, închinat lui Zeus, se numea pe atunci altis şi forma un careu perfect cu latura de un stadiu, înconjurat de ziduri şi clădiri zidite din marmoră, calcar, bronz, lemn şi cărămizi roşii. Multitudinea de statui făcea legătura dintre coloanele dorice şi ionice, între frontoanele şi metopele templului lui Zeus şi cel al zeiţei Hera între pritoneu , edificiu public unde erau găzduite personalităţile, şi exedra (încăpere unde aveau loc adunările şi discuţiile) lui Herodes Atticus, între buleuterion (clădirea sfatului) şi casa de oaspeţi a lui Leonida din Elis, între gimnaziu şi palestră. Toate acestea printre plantaţii de arbori, peluze, bazine de apă, alcătuiau un ansamblu unic prin pitorescul, măreţia şi armonia lui cu peisajul înconjurător. La Olympia nu exista un stadion circular, ci o pistă lungă de 211 m şi lată de 32 m acoperită toată cu un strat gros de nisip. Linia de start, afesis şi cea de sosire, terma erau marcate cu linie albă de calcar. De la o linie la alta pista măsura 192,27 m, lungimea unui stadiu.

CANTONAMENT OBLOGATORIU. La început (sec VIII î. Hr.), la J.O. veneau doar neamurile dorice din Peloponez. Cu timpul jocurile şi-au piedut caracterul local, transformându-se într-o sărbătoare panelenică, concurenţilor eleni, arcadieni, mesenieni li s-a alăturat megarienii, atenieni, din alte oraşe ale Greciei dar şi ionienii din Asia Mică, locuitorii din coloniile greceşti din Italia, Sicilia şi de pe tărâmurile Mediteranei şi Mării Negre. Atleţii erau obligaţi să se prezinte cu o lună înainte jocurilor în faţă hellanodikes-ilor (corpul de oficiali, comitetul de organizare a jocurilor olimpice), care verificau sub toate raporturile calităţile participanţilor. Concurentul trebuia să fie grec şi om liber, să prezinte virtuţi atletice (câştigarea unor concursuri, nemeice, delfice, istmice etc). 0 altă condiţie era aceea ca aspiranţii la gloria olimpică să efectueze, în prealabil, acasă în patrie, antrenamente timp de o lună în "cantonament", am zice azi. Dovada efectuării acestui stagiu trebuia prezentată oficialilor de la Olympia. Apoi, după o lună de pregătire sub supravegherea helanodicelor, atletul putea să se prezinte la jocuri.

REPERE ANTICE