Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La conferinţa de presă de după teribila probă de aruncarea discului de la Campionatul mondial de atletism de la Berlin, medaliata cu bronz, românca Nicoleta Grasu a arătat destinsă, dovedind încă o dată că, într-o carieră de două decenii, a învăţat care este esenţa sportului: "Am cucerit multe medalii, dar sunt fericită şi satisfăcută şi cu medalia de bronz. Ca să fiu cinstită, la sfârşit am simţit un mic regret că nu a fost aur, am fost atât de aproape, dar este bronz şi sunt fericită cu asta".
De fapt, vicecampioana mondială la Edmonton ştie mai bine decât oricine, participând la a 8-a ediţie de Mondiale, că rezultatul trebuie luat aşa cum este, fără lamentări inutile, ci doar cu conştiinţa că ai făcut tot ceea ai fost capabil în acel moment, iar acel efort ţi-a adus exact ce meritai. În acest context, trebuie spus că Nicoleta Grasu, care va împlini peste 3 săptămâni 38 de ani, a reuşit o performanţă mai mare decât cea strict statistică: a dovedit că este în continuare capabilă de progres, reuşind la Mondiale, exact în momentul necesar, cea mai bună performanţă din acest an - 65,20 m.
Medaliata cu aur, australiana Dani Samuels era, la conferinţa de presă, mai puţin expansivă decât te-ai fi aşteptat de la un om care a prins cea mai extraordinară clipă din cariera ei, reuşind la 21 de ani să se autodepăsească, cu o aruncare cu 3 metri mai lungă decât oricare alta de când practică atletismul. Noua campioană a fost mai degrabă analitică: "Întârzierea a fost dificilă, am ajuns practic în spaţiul de concurs fără să ating discul. Am ratat prima oară (ca şi Nicoleta Grasu), apoi am dat 59 m, pentru ca din a 3-a încercare să reuşesc 62 m, adică performanţa mea cea mai bună, pentru a ajunge în primele 8. Simţeam că "am la mine" o aruncare mai mare, m-am antrenat o săptămână la Berlin şi ştiam asta. Mai întâi am aruncat 64 m, eram a doua, asta m-a excitat, mi-a produs o stare de bine, îmi plăcea dintr-o dată competiţia, astfel că, relaxată, am reuşit. N-aş fi crezut, Barrios şi Grasu sunt mari aruncătoare, dar m-am simţit bine, iar sprijinul publicului, care a suportat atât ploaia si întârzierea au contat mult pentru mine".
La rândul ei, medaliata cu argint, cu 65,31 m din ultima aruncare, cubaneza Yargelis Barrios, medaliată şi la Osaka, la CM din 2007, chiar în faţa Nicoletei Grasu, şi la JO de la Beijing, unde a obţinut tot argintul, a spus: "Trebuie să admit că astăzi competiţia a fost foarte grea. M-am simţit în bună formă, şi am încercat să fiu mai bună decât atât. Dacă aş compara cu Osaka şi Beijing, aş spune că acum a fost mai greu decât în Japonia şi China".
Şi pentru a avea încă o demonstraţie a modului în care poate sportul să producă pe bandă rulantă surprize, lovituri de teatru, iată şi comunicatul juriului la o contestaţie a Marii Britanii legată de calificările ştafetelor masculine de 4x100 m: "După seria a 2-a a ştefetei 4x100 m masculin, echipa britanică a depus un protest, reclamând că schimbarea băţului echipei SUA a fost în afara sectorului de schimb. După examinarea înregistrării video a cursei, arbitrii au descalificat echipa SUA. SUA a făcut apel. Juriul de apel a examinat cazul, şi a confirmat decizia arbitrilor".
Dincolo de faptul că astfel Brazilia va intra în finală şi că Jamaica a devenit superfavorită, acest sec comunicat arată că la nivelul lotului american nu se învaţă deloc din greşeli, aceeaşi eroare înregistrându-se şi la Jocurile Olimpice de la Beijing, dar şi la Campionatele mondiale din 2005, de la Helsinki, deşi sprinterii americani sunt de o valoare excepţională, dovadă fiind că au cucerit titlul suprem la Osaka în 2007 fără nicio problemă.
Sursa: Agerpres
