Pe "Da Luz" - Miracolul Fatimei!!

Cu siguranta, "curtea miracolelor" si-a pus din nou amprenta in lupta sprintara dintre "marseilleza" si traditionalul, poate depasit si ca monarhie, "God Save The Queen"! Chiar daca, prin minutul 80, invocarea ajutorului divin din glasurile celor 35.000 de englezi de pe "Da Luz" suna ca o rugaciune. Totul dupa blestemul feluritelor tatuaje comerciale si de piei rosii prin care a tremurat, iarasi, piciorul imaginii pe sticla a lui Beckham in minutul 71. Si doar de la 11 metri... Cat de ciudata este viata! Mult mai ocolit de nebunia nefasta a comertului prin imagini de pe geam si celuloza, Zidane a reusit doar doua lovituri statice de picior. Dar mangaiate, in precizie, parca, de "Miracolul Fatimei". Suficiente... Intr-un final parca de gaguri a la "Fantomas". Mult peste suspansul ridicol de crancen al lui James Bond.

S-a jucat prudent, cu putine faze cu adevarat de poarta. Doar patru-cinci si mai mult din joc aerian. Certificand ca mai mult de trei sferturi din cei care au calcat gazonul Benficai sunt obisnuitii cluburilor engleze. In care se inchina si acum paharele cu picior ale rubiniului de Porto.

Perfidul Albion s-a blocat la recuperare in linii centrale si apropiate, ca sirurile arcasilor de la Azincourt. Iar Franta lui Zidane, Pires, Trezeguet si Henry n-a avut suflul sa patrunda cu lancile prin scuturi. Ajutati destul de putin si de picioare, pareau calareti fara cai... Iar chingile de la mijloc ale lui Gerrard, Lampard si Scholes au strangulat inselatoarele schimbari dintre Vieira si "Zizou", cu Makelele doar martor de acoperire. Vedeam in reduta ovala engleza de aparare, inexpugnabila atata timp, zilele de reflectie ale lui Eriksson in Italia. Unde nu putea sa nu simta ordinea defensiva in careuri a legiunilor romane. Imprumutata parca in fotbal de Herrera si apoi continuata de Sacchi, Trappatoni si Capello, sub forma echipelor scurte.

Santini a incercat sa deschida campul de lupta dorit de englezi "murdarindu-i" de varul tuselor laterale, in debutul reprizei a doua, pe Pires si Henry. "Guarzii" au ramas insa in transeele mostenite de la Sir Alf Ramsey. Doar zonal, "Zizou" fiind "mangaiat" si pe glezne, cu randul, de Lampard si Gerrard. Pentru ca in mentalitatea lor, omul nu trebuie marcat, ci provocat prin atacare sa se exprime. Lasandu-i, astfel, libera prin amenintare!, capacitatea sublima de a crea. Si incercand sa sara peste baricade. Nimic nu este si nu trebuie sa fie usor de realizat. Este una din marile lor trairi.

Despre primul joc al grupei, Elvetia - Croatia, ma incumet sa afirm ca si la acest nivel sunt echipe multumite, prin vocatie, ca au ajuns pana aici. Chiar daca Elvetia este libera si independenta de la Wilhelm Tell. Adica de 900 de ani!... Acum tinand si banii lumii. Iar Croatia cocheteaza, inca, cu umbra ostasilor ce se spune ca numarau irisuri, in imaginatia fulminanta a lui Curzio Malaparte. Li s-au refuzat doua penalty-uri?... Cine are curaj sa creada atata timp cat "castelul UEFA" este in Spania (nu-i asa?!) si nu la Nyon...