În comunism, luptele reprezentau un sport de masă. Performanţele obţinute erau cartea noastră de vizită. După Revoluție, ca în toate celelalte sporturi, au început problemele economice și sociale. S-au deschis granițele și foarte mulți sportivi de valoare au plecat din România pentru o viață mai bună. S-a micșorat aria de selecție, s-au desființat foarte multe baze sportive, s-au închis foarte multe săli și cluburi.
Perioada de glorie a luptelor sportive românești a fost înainte de Revoluție. A început cu prima medalie olimpică în 1960 la Roma - Dumitru Pârvulescu, a continuat cu Jocurile Olimpice de la Munchen, de unde marii noștri campioni Gheorghe Berceanu și Nicolae Martinescu au adus laurii olimpici acasă. În 1980, Ștefan Rusu a fost campion olimpic la Moscova, în 1984 Ion Draica și Vasile Andrei la Los Angeles. Din 1988, prin Vasile Pușcașu la lupte libere, care s-a întors cu titlu olimpic de la Seul, nu s-a mai pus problema unei medalii de aur și din 1992, de la Barcelona, prin bronzul lui Ioan Grigoraș la lupte greco-romane am încheiat cu medaliile olimpice. “Suntem o nație destul de ciudată. Nu ne prețuim valorile. În loc să fim uniți și mândri că dăm asemenea valori, noi ne omorâm valorile, le dăm în cap”, afirmă cu mâhnire Răzvan Pîrcălabu, șeful Federației Române de Lupte.
Echipament și condiții de antrenament avem. Ce ne lipsește?
“Sportivii noștri au condiții foarte bune, echipament de ultimă generație, chiar nu le lipsește absolut nimic. Condiții de pregătire excelente. De câțiva ani, chiar cochetăm cu stagii de pregătire în străinătate și chiar în prezent luptele feminine sunt în cantonament în Ucraina, iar băieții de la lupte sunt în Daghestan și se antrenează la cele mai bune școli de lupte din Rusia. Greco-romanele vor pleca în stagii în Peninsula Scadinavă”, spune Răzvan Pîrcălabu. Situaţia este atipică faţă de alte sporturi, unde nu există nici de unele. Aici avem tot ce ne trebuie, dar nu reuşim să fim măcar ce am fost. Atunci, care este problema? Din păcate, acest sport nu este suficient promovat. Acesta este mare mius, la fel ca și la celelalte sporturi de contact. “Oricâte eforturi am face noi, cei de la Federația Română de Lupte, oricâte medalii am avea, tot nu suntem promovați cât ar trebui. Spre exemplu, sălile de judo sunt pline de copii pentru că a fost mediatizată marea noastră campioană olimpică Alina Dumitru. A fost invitată la televiziuni, la un concurs de dans la care s-a uitat o țară întreagă. Copiii îi au ca exemple în tenis pe Simona Halep, în fotbal pe Hagi. Și noi, la lupte, avem modele de urmat, dar nu suntem promovați. Nu am găsit încă cheia pentru a fi promovați așa cum se cuvine. Cu siguranță dacă acest lucru s-ar întâmpla, am avea sălile și mai pline”, mai spune șeful FRL.
Fetele, salvatoarele sportului celor puternici
Chiar dacă nu mai suntem în primele rânduri, tot ne putem lăuda cu performanţe. “Fetele sunt ca niște salvatoare în ultimii ani pentru că ele ne-au adus cele mai multe medalii, ele ne-au salvat onoarea de cele mai multe ori și sperăm s-o facă în continuare. Chiar anul viitor, la Jocurile Olimpice de la Rio, sperăm să spargă gheața și să aducă prima medalie olimpică feminină pentru țara noastră”, se arată optimist Răzvan Pîrcălabu. La ora actuală, ca performanță, România este clasată pe locul 10 în lume la lupte. Iar pe plan național, Federația Română de Lupte este, ca și clasament în istoria medaliilor olimpice, locul 5. Dar, sperăm că nu ne oprim la 32 de medalii.
Ultima competiție s-a încheiat în septembrie, Campionatul Mondial de Seniori de la Las Vegas, competiție care a fost și un criteriu de selecție pentru JO de la Rio. România are cinci clasați.
PERFORMANTE
În 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, România a obținut șase medalii: două de aur, una de argint și două de bronz la lupte greco-romane, iar la lupte libere o medalie de bronz.
În 1988, la Seul, România obţinea medalia 200 din istoria participărilor sale la Jocurile Olimpice. Vasile Puşcaşu tocmai câştigase finala categoriei 100 de kilograme la lupte libere, devenind astfel primul campion olimpic din ţara noastră în această disciplină. De atunci, niciun alt luptător român nu a mai urcat pe prima treaptă a podiumului la Olimpiadă.
COMPETIȚII.
În 2016, la București va avea loc Campionatul European de Juniori, o competiție care ne va include din nou în circuitul internațional.
Luptele au fost incluse în programul olimpic în 1904, la JO de la St. Louis, dar nu au fost programate la JO din 1912. Din 1920, însă, de la JO de la Antwerp, nu au mai lipsit din programul olimpic.
România a participat pentru prima dată în competiția olimpică de lupte în 1936, la Berlin, iar din 1952 a fost prezentă la toate edițiile JO.