Francisc Bonis: "Edit are calităţi de pisică"

Toţi vorbesc despre el ca fiind cel mai bun antrenor de schi alpin din România. Cu toate acestea, nu mai antrenează nici un român. A crescut-o pe Edit Miklos, iar Florentin Nicolae, participant la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Torino, din 2006, recunoaşte că schiorii care au trecut prin mâna tehnicianului din Miercurea Ciuc "se cunosc dintr-o mie"! E vorba despre Francisc Bonis.   

• Domnule Bonis, cu ce vă ocupaţi acum, de când nu mai sunteţi antrenorul lui Edit Miklos?

Sunt pensionar, dar nu mă plictisesc. Nu stau deloc. Lucrez la un plan pentru construirea la Băile Harghita a unei baze de antrenament pentru schi alpin. Sunt şi director tehnic la Federaţia Maghiară de Schi.

• Federaţia Maghiară de Schi?  

Unde fac ungurii schi, dacă nu au munţi? Sunt vecini cu Austria şi se duc acolo să se pregătească.

• De ce nu mai antrenaţi nici un român?

Nimeni nu s-a orientat către mine, iar Federaţia Română de Schi  şi Biatlon mi-a zis că sunt prea bătrân.

• Care este cel mai bun schior pe care l-aţi antrenat?

E greu de spus acest lucru, pentru că niciodată nu au fost aceleaşi condiţii. Prima generaţie pe care am avut-o a fost foarte bună. Zsolt Balasz, care a participat la Jocurile Olimpice de la Sarajevo, în 1984, a fost un sportiv de excepţie şi dacă ar fi concurat acum cred că era unul dintre primii 20 de schiori din Cupa Mondială. Fiul meu, Attila, a mers cu mine în Ungaria, unde am stat nouă ani, şi a devenit un schior foarte bun. Edit Miklos a prins condiţii foarte bune. Părinţii ei sunt foşti sportivi şi mi-au zis că sunt în stare să facă orice ca să ajungă campioană. Ea a avut tot ce i-a trebuit. I-am făcut program de pregătire pe zăpadă chiar şi pe timp de vară. Am lucrat mult timp în parteneriat cu croaţii, pentru că pe gheţar nu te poţi antrena singur.

• Dar cum v-aţi dat seama că Edit Miklos este mai bună la probele de viteză?

Instinctiv, ea are o poziţie de coborâre foarte bună. Edit are calităţi de pisică. În momentul în care sare, parcă este o felină. Are ceva nativ şi îi place foarte mult viteza.

• Totuşi, a ratat Jocurile Olimpice de la Torino, din 2006...

Atunci s-a accidentat la încălzire, în Elveţia, înaintea unei curse de Cupa Europei. A făcut o săritură necalculată într-un loc unde erau două dâmburi şi a căzut în contrapantă. A ratat Olimpiada, dar nu era coaptă pentru performanţă.

• Dar acum este?

Da, este! A făcut antrenamente bune şi a progresat şi după ce s-a despărţit de mine.

• În ce relatii aţi rămas cu Lilla Petroczki?

Ea n-o să progreseze niciodată mai mult de atât. A plecat de atâţia ani în Finlanda şi nu a reuşit să scadă în puncte. Din păcate, n-o să-şi depă­şeas­că niciodată statutul de schioare mediocră.

• De ce se spune că Francisc Bonis este cel mai bun antrenor de schi din România?

Mi-a plăcut foarte mult să învăţ meserie de la alţii. Eu sunt foarte bun prieten cu bătrânul Kostelic şi am colaborat de multe ori. Degeaba furi dacă nu ai o bază. Spun asta pentru că în ultimele decenii schiul s-a schimbat foarte mult. Acum sunt altfel de schiuri, altfel de clăpari, alt stil de a schia. Eu nu am trecut prin facultate ca gâsca prin apă. Am plecat de acolo cu o bază foarte importantă, care m-a ajutat în viaţă. Am avut profesori foarte buni la facultatea din Bucureşti.

• Lumea vorbeşte şi despre metodele dure de antrenament ale dumneavoastră.

Sunt mofturi şi exagerări. Nu vreau să spun mai mult.

• Aţi lucrat şi cu surorile Nărea de la Predeal, care au ajuns să fie refuzate de toţi antrenorii din ţară.

Bianca este o profesionistă cum rar am întâlnit. Are o figură atât de inocentă, încât nu o poţi bănui niciodată de ceva. Sandra tot timpul cerea câte ceva. Într-un cantonament i-am prins în timp ce jucau cărţi la o masă, iar Sandra se săruta cu un băiat. Atunci i-am dat o palmă. Eram acolo să facem treabă, eu răspundeam în faţa părinţilor pentru ele.

• Cum vă explicaţi declinul lui Florentin Nicolae?

Până la urmă, el şi-a atins scopul. Şi-a dorit să participe la Olimpiadă şi a făcut-o. Înainte de Jocurile Olimpice de la Torino, am mers împreună în Chile. A fost nepregătit fizic şi din această cauză s-a accidentat. Nicolae nu s-a înţeles niciodată cu antrenorii săi de la Dinamo şi a lucrat mereu singur.

• Care este cel mai bun antrenor pe care îl are acum schiul alpin românesc?

Dintre cei de acum, nu ştiu pe care să-l nominalizez. Aş vrea să vorbesc mai mult despre cei care au fost pe vremea mea. Un antrenor foarte bun a fost Liviu Predeleanu, altul e Curt Gohn, dar la fel de mult îmi place şi Marin Olaru. La fel de priceput a fost şi Răsuleţ, de la Armata.

• În clipa de faţă, cum vi se pare schiul românesc?

Acum e bine că se vorbeşte din ce în ce mai mult despre acest sport. Cred că un moment la fel de bun, poate chiar mai bun, a mai fost în anii ’60. Atunci erau zece schiori care puteau câştiga oricând Campionatul Naţional. Apoi a urmat perioada lui Dan Cristea şi Vulpe. Din păcate, a­tunci numai unul singur putea pleca afară, şi acela a fost Cristea. Austriecii îmi spun că el era la fel de bun la Slalom cum este Edit Miklos la Coborâre. La fel de bun era şi Dorin Munteanu. După ei a venit generaţia mea, din care mai făceau parte Podaru, Adorian, Zsolt şi Pantic.