Gyor- Oltchim 24-25. Un gol în inimile suporterilor, un gol distanţă de finală

Câţi dintre iubitorii handbalului mai sperau în calificare, poate doar cei mai fanatici.
Mingiile parcă se jucaseră toate la Bucureşti, cele mai multe intraseră în poarta noastră, într-un joc în care adversarele ne-au învins cu ajutorul nostru.

Fetele de la Oltchim au păşit pe parchetul sălii din Veszprem cu nonşalanţa unei ieșiri la discotecă, dar în priviri li se citea încrâncenarea unor gladiatori.
Am pornit cu acceleraţia la maxim, cu foame de revanşă, cu gândul la finală. Am ţinut ritmul sus. Sub presiune, jucătoarele Gyor-ului păreau că încearcă disperat să adune orgoliul şi suflul de care aveau nevoie pentru a riposta.

Handbalul e un joc care produce entuziasm, l-au demonstrat vreme de 51 de minute jucătoarele în roşu, ale Oltchimului. Apărare perfectă, cu scrâşnete de dinţi, cu lupte corp la corp, închizând toate culoarele spre poartă. Contraatacuri devastatoare, combinaţii în care mingea părea teleghidată, finalizări în forţă sau cu graţie, din poignee, în inferioritate numerică.

Sub butoanele tastaturii se năsteau deja titlurile care elogiau marşul triumfal al Olchimului spre finală, din păcate au rămas doar acolo...
Rămâne amintirea unui joc superb pe alocuri, cum de mult nu a mai practicat vreo echipă românească în deplasare, şi speranţa că handbalul românesc feminin a pierdut doar încă o luptă, nu un război şi nici banii sponsorilor care să-l ajute să trăiască. Pentru suporterii fanatici, cei care credeau azi în victorie, care vor crede şi data viitoare, şi pe care nu i-a părăsit speranţa că vom învinge chiar şi la capătul drumului,  după 60 de minute.
Important e să fim lăsaţi visăm, şi poate vom avea într-o zi  deschisă şi calea de a ne urma aceste vise, chiar dacă nu sunt despre fotbal!

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri