Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un accident stupid, timpuriu, a frant o cariera promitatoare. Gabriela Turea se anunta ca una dintre sperantele handbalului feminin. La 20 de ani a fost nevoita sa abandoneze sportul de performanta. De atunci, viata ei a devenit un calvar, mai cu seama ca a fost uitata de fostele colege. In prezent, ea vede doar cu un ochi.
Gabriela Turea s-a nascut la 19 august 1969 in localitatea Vanju Mare din judetul Mehedinti. A fost descoperita la 10 ani de profesorul Gheorghe Sbora, care a legitimat-o la CSS Craiova. In 1984 a fost selectionata in nationala de juniori, iar doi ani mai tarziu - la "tineret", cu care a castigat doua titluri balcanice. Din 1988 a promovat cu CFR Craiova in prima divizie.Stea internationala
Paradele ei spectaculoase dadeau tuturor speranta ca va deveni o noua stea a handbalului romanesc si a celui international. O dovada in acest sens a fost si faptul ca a fost colega la echipa nationala de senioare, in 1989, cu Carmen Petca si Elisabeta Rosu. A fost de fapt si momentul in care viata ei a capatat alt sens. Un accident banal a pus capat carierei lui Gabi.
Ultima finala
La Balcaniada din Iugoslavia, in finala, a inceput sa aiba probleme cu vederea. Nimeni nu a stiut ce s-a petrecut. A fost nevoita sa paraseasca activitatea sportiva. A suportat foarte multe operatii, ea avand in acest moment ochiul drept acoperit de un bandaj. Isi traieste drama undeva, la Craiova, departe de ochii lumii si parasita de aproape toti prietenii. La 35 de ani, cand ar fi trebuit sa atinga maturitatea sportiva, fosta portarita a nationalei joaca in meciul vietii ei.
Citește pe Antena3.ro
Bandaj incomod
Intrebata daca dupa atatia ani poate sa spuna ce diagnostic i-au pus medicii, Gabi a plecat capul in pamant. "Desi am crezut prima oara ca problemele pe care le am tin de oftalmologie, s-a dovedit ca totul este cu mult mai grav si tine de neurochirurgie. Este o boala foarte grava si prefer sa-mi duc singura corvoada. Bandajul incomod de la ochi il tin pentru ca-mi este necesar ", a declarat Gabriela Turea, cu un glas scazut.
A devenit antrenor emerit
In luna mai a anului 2003 a devenit antrenor emerit. "Am muncit foarte mult pentru aceasta distinctie. Desi nu mai pot juca si nici antrena, pentru mine a fi antrenor emerit este mai mult ceva simbolic. Am vrut totusi sa raman cu ceva din handbal, daca tot nu m-am realizat. Am fost ajutata foarte mult de sora mea, Ileana Stoian, care este conducator de joc la Cetatea Deva, si de cumnatul meu, voleibalistul Iulian Stoian. Ei si parintii sunt singurul meu sprijin. In rest nimeni", a povestit Gabi.
I-ar trebui 15.000 de euro pentru tratament
Gabi Turea are o pensie lunara de 4.000.000
de lei. La doua luni are nevoie de niste
medicamente pe care le procura doar din Germania,
acestea costand 150 de euro. Sanse
de vindecare se pare ca exista, o clinica din
Belgia cerandu-i 15.000 de euro pentru o
investigatie completa, care ar dura o luna.
"Nu am de unde sa iau acesti bani. Am tot
telefonat la federatie, dar domnul Mihai Marinescu,
secretar general al federatiei de handbal,
ma tot duce cu vorba. In Craiova se
vorbeste numai despre fotbal.
"Majoritatea timpului am stat prin spitale"
- Jurnalul National:
Ce s-a intamplat la
Balcaniada din Iugoslavia?
Gabi Turea: Jucam finala cu Iugoslavia in august 1989. Eram conectata la tensiunea meciului, cand, dintr-o data, mi s-a pus o ceata pe ochi. Cateva secunde n-am realizat ce se intampla cu mine, apoi nu am mai vazut nimic. Am pus totul pe seama oboselii, am crezut ca nu-i nimic grav.
- Ai fost lovita cu
mingea?
Nu, nu m-a lovit nimeni. Totul s-a petrecut intr-o clipa. Am lesinat si nu am mai stiut nimic de mine.
- Ce s-a petrecut in
continuare?
Am renuntat la handbal si viata mea a devenit un adevarat calvar. Majoritatea timpului am petrecut-o in spitale. Am fost operata de mai multe ori in Romania si de doua ori in Germania. In toti acesti ani, familia mi-a fost unicul sprijin. Nimeni de la Federatia Romana de Handbal n-a binevoit sa ma intrebe cum ma simt sau daca am nevoie de ceva. Nu m-au ajutat cu absolut nimic.
- Chiar cu nimic?
Sa nu mint! A fost o tentativa de ajutor venita din partea domnului Nicolae Nedef, din partea Comitetului Olimpic Roman. Domnia sa a spus ca-mi da banii necesari, dar trebuie sa-i dau chitanta pentru ei. Credeti ca medicii care m-au operat mi-au dat chitante pentru banii pe care i-am dat? Niciodata!
- In toata aceasta perioada
ai mai avut tangente cu handbalul?
Da. In 1991 am absolvit Scoala de Antrenori de la Bucuresti. Am fost o perioada antrenor la Clubul Sportiv Scolar, iar in 1998 am fost chemata antrenor pentru portari la nationala de junioare a Romaniei, alaturi de care am cucerit titlul de campioana europeana in Germania. Apoi am renuntat pentru ca boala se agrava. In 2001 am absolvit IEFS Craiova, Specialitatea Kinetoterapie.
( VICENTIU NEAGOE - Craiova )
