Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ionela Hurdela (11 ani) era din Gârlişte (Caraş-Severin) şi a dispărut de acasă la 22 septembrie 2002. 11 zile mai târziu, fetiţa a fost găsită moartă într-o peşteră din apropierea satului.
Cauza morţii: asfixie mecanică. Cadavrul fusese ars pe faţă, la nivelul coapselor şi în zona pubiană. Medicii legişti nu au stabilit dacă victima a fost sau nu agresată sexual. În peşteră, la 2,4 m de cadavru, a fost găsit un prezervativ cu urme biologice. Analizele ADN au stabilit, fără nici un dubiu, că acest obiect nu are nici o legătură cu cauza de faţă. Prezervativul a fost însă principalul argument care l-a scos pe Măran Iancu din închisoare. Condamnat de un tribunal la 18 ani, pus în libertate şi apoi condamnat de o Curte de Apel la 20 de ani de închisoare, Măran Iancu a fost achitat recent de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitiv şi irevocabil.
Poliţiştii, care în ziua de 3 octombrie 2002 au efectuat CFL-ul (cercetarea la faţa locului) în peştera unde fusese găsită fetiţa, au ridicat de la faţa locului, conform procedurilor, un prezervativ şi ambalajul acestuia, fără să ştie dacă obiectele au sau nu legătură cu fapta. Urma ca măria sa, procurorul, care este suveran peste dosar, să stabilească acest lucru. Pentru măria sa, procurorul Vasile Viorel, la acea vreme şef Secţie Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, prezervativul din peşteră a fost mană cerească. Deşi în 2002 se făceau expertize ADN în România (la IML Craiova se făceau din 2000, la INML au început din 2004), procurorul n-a fost deloc curios să afle dacă pe prezervativ se afla ADN-ul fetiţei.
În cazul unui viol având ca victimă un copil de 11 ani (situaţie în care numai un criminal cu grave tulburări mintale s-ar putea gândi să se protejeze de boli venerice sau să-şi protejeze victima de o eventuală sarcină nedorită), este evidentă producerea unor leziuni interne grave şi, în consecinţă, prezenţa sângelui pe acel prezervativ. Povestea din declaraţiile lui Măran Iancu a fost atât de abil ţesută, încât ea justifică şi absenţa sângelui şi, parţial, a oricărei alte urme biologice a victimei de pe acel prezervativ. Aici, Măran are dreptate, nu aşa s-au petrecut în realitate lucrurile. Nu aşa:
"Inculpatul a relatat că, la data de 22.09.2002, s-a întâlnit cu minora Hurdela Ionela pe Valea Mare (Valea Gârliştei) de la marginea satului Gârlişte, iar aceasta i-ar fi spus că s-a certat cu părinţii şi doreşte să plece la Anina. Cei doi au mers împreună până la peştera sus-menţionată, unde (conform susţinerilor inculpatului), minora i-ar fi propus să întreţină relaţii sexuale. În continuare, inculpatul declară că a refuzat, dar a acceptat (folosind un prezervativ), ca minora să îi excite manual sexul, toată acţiunea petrecându-se în interiorul peşterii (De precizat că la faţa locului a fost găsit un prezervativ, iar expertiza efectuată în cauză a concluzionat că în interiorul acestuia s-au evidenţiat urme biologice, rare capete de spermatozoizi şi rare celule epiteliale). După cele întâmplate, cei doi au ieşit din peşteră şi au rămas la discuţii pe marginea acesteia, moment în care s-ar fi luat la ceartă, inculpatul Măran Iancu nu a dorit să dezvăluie motivul conflictului, afirmând doar că minora l-ar fi «insultat».
Supărat că aceasta îl insultă fără motiv, inculpatul a recunoscut că a ucis-o obturându-i căile respiratorii cu palma, după care a cărat cadavrul înapoi în peşteră. (...) De asemenea, inculpatul Măran Iancu nu recunoaşte activitatea de incendiere a cadavrului, lăsând să se înţeleagă că acesta ar fi ars accidental de la torţa ce-o avea cu el şi (n.r. - ) care o folosea la iluminarea peşterii". (Rechizitoriul din 30 ianuarie 2003)
Prezervativul în jurul căruia s-a învârtit toată ancheta, cel care l-a şi scos pe Măran din închisoare, a fost găsit la o distanţă de 2,4 m de cadavru. La 2,20 m a fost găsit ambalajul rupt al prezervativului, de pe care nu s-au putut recolta amprente, "datorită umidităţii din peşteră", susţin surse din cadrul IPJ Caraş-Severin. Lângă cadavru a fost găsit un nasture alb cu patru găuri, având ştanţate pe el 8 litere chirilice (identic cu cel rămas la pantalonii fetiţei, care e ars). La 3,5 m de cadavru erau nişte resturi de pâine. Că în dosar există o sumedenie de probe puse acolo ca să fie, fără să aibă vreo legătură cu omorul în cauză, avea să constate, culmea ironiei, însăşi instanţa care a dispus punerea în libertate a lui Măran...
"Referitor la mijloacele materiale de probă găsite cu ocazia cercetării la faţa locului, observăm că printre acestea se enumeră şi nişte resturi de pâine, însă din nici o altă probă administrată în cauză (ca de altfel şi în cazul ambalajului de prezervativ şi al prezervativului) nu rezultă vreo legătură cu cauza (nici măcar din raportul medico-legal al cadavrului victimei nu s-a stabilit că în conţinutul stomacal al acesteia ar fi existat resturi alimentare care să confirme existenţa consumului de pâine)." (Sentinţa penală nr. 12/27 ianuarie 2005)
De altfel, raportul medico legal nr. 227/2002 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Caraş-Severin (avizat de Comisia de Avizare din cadrul IML Timişoara) n-a stabilit mare lucru. Decât că "moartea victimei Hurdela Ionela a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin obturarea căilor respiratorii superioare. De asemenea, s-a concluzionat că arsurile constatate cu ocazia autopsiei sunt postmortale şi pot fi consecinţa arsurii cu flacăra (eventual o tentativă de incendiere a cadavrului)".
A fost sau nu violată fetiţa? În raportul medico-legal sunt notate următoarele observaţii: "Organele genitale interne infantile, corespunzătoare vârstei; organele genitale externe carbonizate, perineu, vulvă, motiv pentru care starea de virginitate nu poate fi controlată" (n.r. - deci, nu "stabilită", ci "controlată"!). În Buletinul de analiză histopatologic nr. 390/2002 al IML Timişoara se precizează: "vagin - pe fragmentele examinate se observa stază cu conglutinarea hematiilor în vase" (n.r. - stază înseamnă "sânge adunat într-un loc", iar "conglutinarea hematiilor" e un efect al expunerii la o căldură excesivă).
Puteau fi constate eventualele leziuni ale organelor genitale, care ar fi probat violul? Nimeni nu s-a chinuit să răspundă la această întrebare... "Se constată că (n.r. - INML) nu s-a răspuns la una din obiecţiuni (cuprinse în încheierea de şedinţă din data de 14.09.2004) prin care s-a solicitat să se precizeze dacă în stadiul în care a fost găsită victima, respectiv cu arsuri de gradul II şi III, s-ar fi putut stabili dacă aceasta a fost sau nu violată (prin analiza organelor genitale interne)". Procurorul de şedinţă, Iancu Laura, nu a considerat necesară stabilirea existenţei unei agresiuni sexuale şi "precizează că nu se mai impune completarea raportului de expertiză, nemaiinsistând la suplimentarea acestuia"(Sentinţa Penală nr. 12/27 ianuarie 2005).
Deşi nu se lega de nici o altă probă din dosar - decât de declaraţia aiuristică a lui Măran, cu "excitarea manuală" - prezervativul şi expertiza lui genetică (ce a stabilit că ADN-ul din exterior nu aparţinea victimei, iar cel din interior nu era al lui Măran), au contat în decizia instanţei, tocmai datorită incertitudinii ce planează asupra violului. Judecătoarea care l-a pus în libertate pe Măran şi-a motivat decizia invocând, printre altele, şi lipsa unui mobil al crimei. Poate că legiştii ar fi putut clarifica acest aspect încă din ziua în care a fost găsit cadavrul dacă autopsia n-ar fi fost făcută la gura peşterii...
"Când am auzit că mi-au găsit fata, m-am dus", povesteşte Hurdela Serghie. "Ş-am văzut acolo, chiar lângă ieşirea din peşteră, cum au întors cu fundu'n sus două lăzi de bere, au pus o scândură pe ele, şi pe ea fata mea, ca să-i facă autopsie. Mi-a zis un poliţist să nu mă uit, să mă dau mai la o parte, că o taie şi nu e bine să văd. Dar am rămas acolo până au terminat. Lângă fata mea făcuseră un foc, să se încălzească, că se lăsase frigul. După ce-au terminat, au cusut-o şi mi-au dat-o s-o duc acasă." "Acolo, pe deal, v-au dat-o?" "Acolo, pe deal. Am luat-o în braţe, încă mai curgea din ea sânge sau ce era, şi-am coborât până la căruţă. Am pus-o înăuntru ş-am dus-o acasă, la maică'sa. Apoi, ne-am îngropat fata."
Se zice că nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Ionela a fost îngropată în cimitirul din Gârlişte chiar lângă fratele lui Măran. Când vine-n sat, el merge la cimitir şi stă, fără să vrea, fără să aibă încotro, lângă crucea fetiţei pentru uciderea căreia două instanţe l-au găsit vinovat şi l-au condamnat la 18, respectiv 20 de ani de puşcărie.
Citiţi şi:
● Crimă cu "autor pe jumătate cunoscut"
● Poliţistul şi suspectul trec pe lângă cadavru
● Condamnatul achitat vorbeşte despre fetiţa ucisă
● De ce umblă liberi criminalii
