Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Încă un instrument standardizat intră în procesul de educație din România, fiind „importat” de la mințile mai luminate care creează noi metode avansate pentru sistemele de învățământ și pentru piața forței de muncă. Portofoliul elevului este acest nou instrument, care se va aplica din următorul an școlar și va începe să adune date despre fiecare elev, încă de la grădiniță.
Pe baza acestui portofoliu, specialiștii care se ocupă de orientarea în carieră vor putea îndruma elevii și părinții către profilul pe care ar trebui să-l aleagă la liceu sau către o școală de meserii, apoi spre următorii pași în cariera profesională.
În mai multe state europene, portofoliile educaţionale se folosesc de mai multe decenii, iar universităţile de prestigiu ţin cont de ele, la admitere. Acest argument pe care se bazează introducerea portofoliului elevului astăzi, în România, este bun pentru copiii care provin din familii înstărite și fără probleme, care investesc foarte mult în educația copiilor, însă reprezintă o piedică majoră pentru cei care nu se pot dezvolta în primii ani de viață și de școală, din cauza unor factori externi, dar care ar putea face performanțe extraordinare după ce devin independenți, doar că exact aceste talente se pot pierde, fiind eliminate din competiția cu cei care au un portofoliu mai bun.
S-a eliminat de la admiterea la facultate
Un foarte bun exemplu pentru România este decalajul dintre elevii care au 10 pe linie în mediul rural, dar nu trec de nota 5 dacă se mută la o școală foarte bună din București. Alt exemplu este cel al mediilor calculate pe baza notelor de la liceele din orașele mici, unde mulți elevi pot avea 10 pe linie, dar un nivel de pregătire cu mult inferior față de al elevilor care nu trec de media 7 la cele mai bune licee din țară. Cei cu note mai bune la clasă au șanse mai mari la admiterea la facultate, dacă media din școala absolvită se ia în calcul la admitere și astfel sunt discriminați exact elevii buni care au note mici din cauza exigenței exagerate a profesorilor, nu pentru că ei sunt mai slabi.
Deși s-a considerat că media din școala generală sau din liceu poate fi un dezavantaj sau un avantaj, în funcție de foarte mulți factori externi, unele facultăți eliminând de la calcul mediei de admitere aceste performanțe anterioare examenului propriu, tocmai pentru a evita discriminările, portofoliul elevului nu face altceva decât să generalizeze evaluarea pe baza rezultatelor de la clasă și să influențeze întreaga viitoare carieră profesională a elevului, condiționând-o de performanțele din primii ani de școală.
Dezavantaj pentru cei din grupuri defavorizate
În funcție de abilitățile dovedite, elevul va ajunge la un liceu teoretic, la științe umaniste sau la științe exacte, dar dacă va avea înclinație clară către arte ar putea urma cursuri liceale și universitare în aceste domenii etc. Specialiștii în educație spun că instrumentul este foarte bun pentru a pune elevii pe drumul cel bun, în funcție de „ce poate și ce vrea copilul”.
Totuși, există foarte multe cazuri în care copilul nu se poate exprima la capacitate maximă, iar evaluarea ar putea fi greșită, dacă psihologul școlar sau persoana care va face orientarea în carieră nu va lua în considerare anumite probleme pe care le pot avea elevii, la un moment dat.
De exemplu, un copil care provine dintr-o familie săracă ar putea să nu obțină rezultate bune la școală, în primii ani, dar până acum avea șansa să se îndrepte singur și chiar împotriva voinței părinților, către cariera pe care și-o dorea. Astfel de copii care au devenit adulți cu succes în cariera profesională existau mai ales în generațiile anilor ’50-’80, când mulți adolescenți din mediul rural au ajuns „la oraș”, au reușit să facă un liceu bun și o facultate bună, angajându-se pe posturi bine plătite, chiar și în regimul comunist, fără niciun fel de sprijin din partea familiei.
O poveste de succes a anilor ’50
La Comerț Exterior a existat un astfel de angajat. Petre (Petrică) Popescu este o legendă a instituției. A fugit de acasă când avea doar 13 ani, la începutul anilor ’50, a ajuns în București, la Gara de Nord, a cerut ajutor CFR-iștilor și a dormit într-un vagon de tren câțiva ani, muncind ziua, mergând la liceu și învățând noaptea, la lumina lumânării și cu picioarele în ligheanul cu apă rece, iar după 10 ani a devenit unul dintre foarte puținii vorbitori de limba arabă pe care statul român îi putea folosi pentru a negocia și semna contractele României cu țările arabe. Vorbea perfect 7 limbi străine și a reușit să facă o facultate pe care un copil asemenea lui nu ar mai putea să o facă astăzi, fără bani de la părinți - pentru că și munca a devenit ilegală pentru adolescenții cu vârsta de până la 16 ani, considerându-se exploatarea minorului.
Dacă Petrică Popescu avea note mici în primii ani de școală, din cauza lipsurilor de acasă și ale problemelor care atunci nu îl ajutau să-și demonstreze talentul și abilitățile, în loc de angajat de bază al statului român, ar fi devenit un simplu muncitor într-o fabrică sau în agricultură. O evaluare a portofoliului, pe baza rezultatelor din primii 8 ani de școală poate fi irelevantă, în astfel de cazuri, dacă elevul nu arată ce poate cu adevărat. Iar cazurile cresc direct proporțional cu nivelul sărăciei.
Autiștii se pot recupera prin neuroplasticitate
Psihologii și neurologii au întâlnit și destul de multe cazuri în care copiii suferă o formă de autism sau blocaje emoționale care nu-i lasă să demonstreze ce talente au. Sunt foarte mulți copii considerați „emotivi”, care de fapt suferă traume în familie sau sunt victime de bullying și în primii ani de școală nu se pot exprima.
Neurologii vorbesc despre recuperarea creierului care se poate produce prin neuroplasticitate. Astfel, un copil traumatizat ar putea avea mari probleme de relaționare cu ceilalți, de exprimare, chiar forme de autism și dislexie, dar după ce depășește trauma se poate recupera și poate obține cu totul alte rezultate decât cele din primii ani de școală, când copiii sunt mult mai vulnerabili.
În astfel de cazuri, pot exista copii de nota 5 în școala generală și care nu demonstrează că ar avea vreun talent, dar care în adolescență și la maturitate se pot dezvolta foarte bine, devenind elevi și studenți de nota 10.
Dacă evaluarea pe baza portofoliului pornit de la grădiniță arată rezultate foarte slabe și nu se iau în considerare traumele care au provocat blocajul elevului cu probleme, acesta ar urma să fie orientat către o școală profesională, nici măcar către un liceu teoretic, astfel încât nu va mai ajunge niciodată la o carieră universitară, decât dacă va depune eforturi mult mai mari decât în cazul în care i s-ar da șansa să încerce să intre la o clasă de liceu teoretic, apoi la o facultate și să poată face performanță, ca adult.
Înclinațiile reale se văd în adolescență
De fapt, unii psihologi spun că în primii ani ai adolescenței se poate vedea mai clar care sunt înclinațiile elevului, atunci când alege singur și când devine mai stăpân pe sine decât în copilărie. Tocmai de aceea, orientarea în carieră s-a făcut, până acum, doar pentru elevii de liceu, din anii terminali. Acum se consideră, însă, că personalitatea copilului și talentul trebuie să fie urmărite din primii ani de viață și viitorul adolescent și adult să fie ajutat să se îndrepte către ceea ce știe să facă mai bine și spre ce îi place mai mult, însă această situație ideală este valabilă mai mult în cazul copiilor care nu au niciun fel de problemă în familie, ai căror părinți sunt 100% preocupați de educația lor și vor să-i ajute. Ceilalți pot deveni victime ale noului sistem de evaluare.
E prezentat ca oportunitate pentru elev
Portofoliul elevului face parte din categoria metodelor şi instrumentelor alternative de evaluare, fiind numit şi „cartea de vizită a elevului”. Portofoliul se compune din materiale obligatorii şi opţionale, selectate de elev şi/sau profesor şi care reflectă participarea la derularea şi soluţionarea temei date; cuprinde o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă, care pun în evidență progresele sale, care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale.
Ministerul Educației a introdus obligativitatea acestui instrument, prezentându-l ca pe o oportunitate pentru elev, care astfel se poate autoevalua și-și poate descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli. Dar ar trebui să se meargă mai în profunzime, în analiza acestui nou instrument care ar putea deveni un blocaj pentru copiii cu probleme în familie. Aceștia deja suferă în urma unor traume. Mai sunt și cei din grupuri defavorizate sau cei care au deja blocaje provocate de traume și care s-ar putea autoevalua greșit sau care s-ar demoraliza mai mult, în urma autoevaluării, comparativ cu cei care au rezultate mai bune la școală și nicio problemă în familie.
Discrepanța dintre rural și urban
În România mai sunt și foarte multe școli din mediul rural sau din urbanul mic, unde situația este totalmente diferită de cea a unităților de învățământ din urbanul mare. Chiar și în marile orașe, în zonele unde gradul de sărăcie este mai mare și infracționalitatea crește direct proporțional cu sărăcia, școlile din respectivele zone - de exemplu, Ferentari, din București - nu sunt la același nivel cu cele din zonele bogate, fiind și din acest punct de vedere o enormă diferență între posibilitățile reale de exprimare pe care le au elevii, mai ales până ajung la liceu.
Într-un mediu ideal, portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea. Este un instrument de evaluare complex, care include rezultate relevante obţinute prin diverse metode şi tehnici de învăţare. Aceste rezultate vizează probele orale, scrise, şi practice, observarea sistematică a comportamentului elevului, evaluarea/autoevaluarea proiectelor, a sarcinilor specifice fiecărei discipline. Dar aici intervine și nivelul de pregătire al fiecărui profesor, intențiile bune sau rele ale cadrelor didactice și capacitatea acestora de a aplica testele, pentru a obține rezultate corecte în vederea evaluării pe baza portofoliului.
Diferența dintre teorie și practică
Teoretic, portofoliul demonstrează progresul în instruire conform rezultatelor şi efortului depus, după produsele materiale ale activităţii instructiv-educative. Începând cu anul şcolar 2024-2025, portofoliul personal al elevului devine obligatoriu, începând de la grupa mijlocie de grădiniţă. A fost introdus și în Legea Educației din 2011, dar nu a fost pus în practică.
De la nivel şcolar și clasa pregătitoare, până la absolvirea liceului, fiecare preşcolar sau şcolar va trebui să aibă centralizate datele privind toate rezultatele, diplomele şi recomandările primite pe parcursul anilor de studiu. Portofoliul îi va ajuta pe educatori şi pe profesori să observe „decalajele educaţionale” şi să acţioneze pentru recuperarea acestora, iar pe elevi ar trebui să-i ajute să îşi aleagă liceul/școala de meserii, apoi facultatea şi cariera potrivită, în timp ce părinții vor ști care este nivelul real de pregătire al copiilor lor.
Dosarul va conţine toate rezultatele şcolare, de la foaia matricolă, până la notele obţinute la examenele naţionale sau la olimpiade, diplomele, certificatele şi documentele primite de elevi pentru diverse activităţi.
Ceea ce nu s-a explicat despre portofoliul elevului, folosit ca instrument de evaluare în cele mai mari universități din lume, este exact faptul că la acele instituții de învățământ superior se plătesc taxe de peste 30.000 de dolari pe an și școala e doar pentru cei care își permit să plătească. Tocmai de aceea nu sunt acceptați candidații cu rezultate slabe, aceștia fiind, la nivel global, din pături sociale inferioare, cu putere financiară scăzută. Orientarea în carieră se face mai mult pe baza posibilităților de a plăti o facultate scumpă, iar la angajare în marile companii se face selecția pe aceleași criterii. De fapt nu este evaluată performanța, ci capacitatea de a plăti studii mai scumpe.
