Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În urmă cu 25 de ani, la 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei atomice de la Cernobîl exploda. Secretomania sovietică a încercat să ascundă cea mai mare catastrofa nucleară de până atunci.
Câteva zile, populaţia întregii Europe, dar mai ales locuitorii din jurul centralei, au fost lăsaţi fără niciun mijloc de protecţie. Oraşul Pripyat de lângă Cernobîl a fost evacuat abia după 36 de ore de la catastrofă, timp în care locuitorii au fost expuşi unei cantităţi uriaşe de radiaţii.
La un sfert de secol de la tragedie, localnicii din zona centralei i-au comemorat pe cei care au murit în urma exploziei şi a operaţiunilor de sigilare a reactorului.
Oficialii ucraineni au afirmat că doar 32 de oameni au fost ucişi de explozie. În 25 de ani, mii de localnici au murit, majoritatea de cancer, iar copiii născuţi atunci suferă de malformaţii.
La 25 de ani de la accident, oraşul Pripyat, aflat la trei kilometri de Cernobîl, este pustiu. Rămân aceleaşi imagini ale unui oraş fantomă, de unde 50.000 de oameni au plecat în grabă. Doar 300 de bătrâni s-au întors să locuiască în satele din jurul Pripyatului, în rest, doar animele sălbatice încep să repopuleze zona.
România a aflat după cinci zile despre Cernobîl
În România anului 1986, populaţia a aflat cu întârziere despre ce s-a întâmplat la Cernobîl. La cinci zile de la accident, sovieticii ţineau autorităţile române încă "în ceaţă". La 30 aprilie, direcţia vântului dinspre Kiev se schimbase brusc şi norul radioactiv care măturase deja nordul continentului european atinsese şi teritoriul românesc. La aproape o săptămână după explozia de la Cernobîl, chiar de "1 Mai Muncitoresc", Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR s-a întrunit într-o şedinţă de urgenţă pentru a discuta despre efectele catastrofei în România, scria Cotidianul, în 2008, care a publicat în premieră stenograma acelei şedinţe. O întâlnire "epocală" la care Ceauşescu a decis să informeze populaţia din zonele afectate de norul radioactiv doar pe jumătate şi să formeze o comisie de control asupra cazului, condusă de "savantul de renume mondial" Elena Ceauşescu. Însă, între timp, populaţia ieşise la iarbă verde şi petrecuse în natură, profitând de zilele libere de 1 Mai.
Informarea publicului despre nivelul ridicat de radiaţii la noi în ţară s-a făcut sub forma unor "pastile" de text, rătăcite prin paginile oficiosului PCR, Scânteia, şi în celelalte ziare controlate de partid. În aceste texte nu erau menţionate nici nivelurile de radioactivitate la care se ajunsese în zone precum cea a Iaşiului, nici că se depăşise pragul de alarmare. După 2 mai, oamenilor le era recomandat în aceste "anunţuri" vagi să spele bine fructele şi legumele sau să evite ieşirile copiilor în spaţii largi.
Ulterior a fost declanşată o campanie în şcoli prin care elevilor li s-a administrat "antidotul" - o doză de iod. Iodul devenise în acele zile un panaceu căutat intens. La farmacii şi policlinici, unde se distribuia gratuit, binecunoscutele cozi nu mai mirau pe nimeni. Zvonurile, tipice unei lipse de informări oficiale, căpătau proporţii, colportate de panică.
Preşedintele rus Dmitri Medvedev, care astăzi va fi prezent la Cernobîl pentru comemorare, a declarat că "a spune adevărul" este lecţia pe care omenirea trebuie să o înveţe de pe urma acestui accident, delimitându-se astfel de comportamentul puterii sovietice. "Principala lecţie este necesitatea de a spune adevărul oamenilor, pentru că lumea este atât de fragilă şi noi depindem aşa de mult unii de ceilalţi, încât orice tentativă de a ascunde adevărul, de a nu spune tot (...) se termină în tragedie", a declarat liderul de la Kremlin, la 25 de ani de la producerea tragediei.
