61 de ani de la deportările românilor în Siberia şi Kazahstan

Astăzi se împlinesc 61 de ani de la producerea unuia dintre cele mai triste episoade din istoria românilor de peste Prut, atunci când 35 de mii de perosoane au fost deportate de către comunişti în Siberia şi Kazahstan. Ele au fost considerate de "apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale".

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 a început cel de-al treilea val al deportărilor, în special ale cetăţenilor români – dizidenţi la acea vreme. Aceste deportări au fost decise după ce Congresul al II-lea al Partidului Comunist din Moldova a luat, în februarie 1949, decizia de a colectiviza agricultura (operaţiune denumită conspirativ "IUG"/Sud). Puţin mai târziu, informează unimedia.md, reprezentantul Partidului Comunist în Moldova a emis hotărârea specială nr. 509 “Cu privire la deportarea din RSSM a familiilor de chiaburi, foşti moşieri şi de mari comercianţi”. Decizia care prevedea "deportarea în Kazahstan, Asia Centrală şi Siberia a 11.280 de familii, cu 40.850 de oameni", era însoţită de un act adiţional în care se specifica că decizia Guvernului Sovietic privind "deportarea categoriilor menţionate să se facă pe vecie"!  Operaţiunea a început pe 6 iulie 1949, ora 02,00, şi s-a  încheiat pe 7 iulie 1949, ora 20:00.
Într-un final, numărul familiilor deportate a fost mai mare decât cel prevăzut în decizia comuniştilor, cu 11, dar cel al persoanelor mai mic. Astfel,  35.796 persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate "chiaburi", iar celelalte acuzate de "colaborare cu fasciştii", de "apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale".  Acestor "deportaţi pe vecie" li s-au confiscat averile şi li s-a interzis să-şi ia cu ei bunuri materiale.

Documentele de arhivă indică participarea la desfăşurarea acestei operaţiuni a 4.496 de "lucrători operativi" ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 ofiţeri şi soldaţi şi a 4.705 activişti de partid din Moldova.

Pentru realizarea „sarcinilor de pertid”au fost mobilizate 4069 autovehicule pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicaţi şi au fost pregătite 30 de eşaloane, respectiv, 1573 de vagoane de vite în care românii basarabeni deportaţi au fost transportaţi în Siberia (Ţinutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni şi Tomsk) şi RSS Kazahă (regiunile Aktubinsk, Kazahstanul de Sud şi Jambul).

Dacă la 1 februarie 1949 erau colectivizate numai 22% din gospodăriile ţărăneşti, în luna decembrie 1949 raportul arăta cifra de 82,3%! De frica deportărilor, ţăranii au fost nevoiţi să intre în colhozuri, în numai cinci-şase luni fiind formate 1.743 colhozuri, care întruneau 306.400 gospodării ţărăneşti. Potrivit istoricilor, au fost deportaţi cei mai buni gospodari, în sate rămânând oamenii săraci, mai puţin harnici, dar devotaţi până în măduva oaselor regimului comunist.

„Valul deportărilor din 1949 a fost, fără îndoială, o crimă comisă de regimul leninisto-stalinist faţă de umanitate”, notează sursa citată. Dacă “troica” te declara chiabur, atunci nu mai aveai căi de scăpare. Erai categorisit duşman al poporului şi trimis la munci grele în Siberia sau Kazahstanul de nord.