Academia franceză - În război cu limbile regionale

Academia Franceză a publicat, fapt extrem de rar, în urmă cu aproximativ zece zile, un comunicat care contesta unul dintre amendamentele adoptate de Camera Deputaţilor: "În data de 22 mai, deputaţii au votat un text ale cărui consecinţe atentează la identitatea naţională", scrie site-ul oficial al academiei. Cauza care îi mobilizeză pe cei ce sînt supranumiţi de francezi "les immortels" ("nemuritorii") este o "negare a republicii": amendamentul vizează recunoaşterea constituţională a existenţei limbilor regionale.

Academia Franceză a publicat, fapt extrem de rar, în urmă cu aproximativ zece zile, un comunicat care contesta unul dintre amendamentele adoptate de Camera Deputaţilor: "În data de 22 mai, deputaţii au votat un text ale cărui consecinţe atentează la identitatea naţională", scrie site-ul oficial al academiei. Cauza care îi mobilizeză pe cei ce sînt supranumiţi de francezi "les immortels" ("nemuritorii") este o "negare a republicii": amendamentul vizează recunoaşterea constituţională a existenţei limbilor regionale.

AFIRMAREA UNITĂŢII. Limba bascilor, corsicana sau occitana, se află printre limbile incriminate. Pînă nu demult, dialectele regionale nu au erau admise în afara cercului familial. Faptul că limba franceză era singura acceptată în şcoli, la serviciu şi în administraţie se voia un mod de afirmare a unităţii republicane, dar şi a egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Se spune că un francez trebuie să fie "la el acasa" în orice loc de pe teritoriul ţării sale şi trebuie să beneficieze de aceleaşi facilităţi în faţa textelor de lege. Pentru asta, el trebuie să fie capabil să comunice cu oricare din compatrioţii săi, indiferent dacă acesta a fost educat în Alsacia, Bretania sau în insulele franceze.

În ultima vreme însă, limbile regionale au început să renască. Astăzi există şcoli unde matematica este predată în dialect breton. Fenomenul – neobişnuit pentru Franţa – pare localizat, dar vivace, în plus beneficiază de un curent de opinie favorabil. De aceea nu a surprins pe nimeni faptul că deputatul Jean-Luc Warsmann (UMP, partidul de guvernămînt) susţinut de o parte a opoziţiei a propus un amendament vizînd modificarea Consituţiei prin adăugarea frazei: "Limbile regionale aparţin patrimoniului Franţei".

AMENDAMENT. Fraza de mai sus i-a şocat însă pe academicienii francezi. Aceştia nu contestă faptul că limbile regionale există, nici că ele aparţin patrimoniului cultural şi social. Problema este în altă parte, căci, spun ei: "Dreptul nu descrie, ci angajează". Iar faptul că acest amendament modifică primul articol al Constituţiei în timp ce faimoasa frază "Limba republicii este franceza" apare de abia în articolul al doilea este inacceptabil pentru membrii academiei: "Plasarea limbilor regionale înaintea limbii oficiale a Republicii e o sfidare a logicii, o negare a Republicii, o confuzie a principiului constitutiv al naţiunii".

Dilemă

Această dilemă spinoasă urmează să intre în curînd în dezbaterea Senatului. Reacţia virulentă a academiei, templul limbii lui Moliére, va influenţa probabil decizia şi e posibil ca amendamentul să fie pînă la urmă respins, fapt care va încinge din nou spiritele francezilor din Bastia (Corsica), Toulouse (sud) sau Lille (nord) aducînd din nou în actualitate unul dintre subiectele lor favorite.