Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce a reușit să înlăture termenul-limită de două mandate la președinția țării, impus în 1982 pentru a preveni instalarea unei dictaturi, și și-a eliminat rând pe rând adversarii politici și posibilii succesori, președintele Xi Jinping pare să fi devenit principalul pericol la adresa Partidului Comunist din China (PCC). Experții în viața politică a colosului asiatic avertizează că, în încercarea de a revitaliza PCC, Xi a ajuns să se contopească atât de mult cu partidul, încât a devenit el însuși un pericol la adresa existenței formațiunii pe care o conduce.
În ianuarie 2013, la câteva luni după ce a preluat puterea asupra PCC, Xi i-a adunat pe principalii oameni politici din țară și i-a întrebat ce anume a provocat colapsul Partidului Comunist din fosta Uniune Sovietică. Desigur, Xi știa deja răspunsul. „Partidul a negat în totalitate istoria sovietică, istoria Partidului Comunist din URSS, l-a respins pe Lenin și l-a contestat pe Stalin”, a spus el. „La toate nivelurile, organizațiile de partid nu aveau aproape niciun efect, iar armata nu era acolo!”, a adăugat liderul de la Beijing. Opt ani mai târziu, niciunul dintre factorii de mai sus nu se aplică în cazul PCC. În calitate de secretar general al PCC, Xi a readus partidul în centrul vieții din China. Cetățenii aniversează în număr impresionant istoria cosmetizată a formațiunii lor politice, la obiective turistice dedicate comunismului fondatorul partidului, Mao Zedong, este venerat din nou, iar celulele și organizațiile locale ale PCC au redevenit active. Mai mult, începând din 2015, Xi a demarat un program de modernizare și reformare a forțelor armate. În același timp, pe măsură ce a continuat procesul de consolidare a partidului, liderul chinez s-a dovedit extrem de preocupat să-și asigure puterea, pe o perioadă cât mai lungă. El a înlăturat termenul-limită de două mandate la președinția țării, impus în 1982 tocmai pentru a preveni instalarea unei dictaturi, a acumulat cele mai multe titluri obținute de un lider al PCC în ultimele decenii și a creat o ideologie care îi poartă numele, inclusă în constituția partidului. Experții în politica din China avertizează că, în încercarea sa de a revitaliza PCC, Xi a ajuns să se contopească atât de mult cu partidul, încât a devenit el însuși un pericol la adresa existenței formațiunii pe care o conduce. Concentrând puterea în propriile mâini, Xi „a ucis partidul ca organizație”, este de părere Cai Xi, fostă profesoară la școala de instruire a cadrelor PCC, care locuiește acum în străinătate și a devenit o critică înverșunată a partidului. „Cei 95 de milioane de membri de partid” au devenit „sclavi ai voinței sale”, a afirmat recent Cai pentru CNN.
Impunerea dictaturii
Xi Zhongxun, tatăl lui Xi, a fost un lider politic cu o gândire liberală. După ce fusese persecutat și condamnat la închisoare în timpul Revoluției Culturale, Xi Zhongxun a fost desemnat personal de către fostul mare lider chinez, Deng Xiaoping, pentru a conduce provincia Guangdong și a supraveghea transformarea orașului Shenzhen într-o zonă economică specială. Din această perspectivă, mulți observatori au crezut că Xi va călca pe urmele tatălui său. Așteptările lor aveau să fie însă înșelate rapid. Xi avea în minte un cu totul alt gen de reformă. În momentul preluării puterii de către actualul președinte, China părea, dinafară, mult mai puternică decât fusese percepută în deceniile precedente. Colosul asiatic aderase la Organizația Mondială a Comerțului, găzduise, în 2008, Jocurile Olimpice și depășise Japonia, ajungând cea de-a doua economie a lumii. Din interior, Xi a văzut însă un partid măcinat de lupte interne, de o corupție crescândă, de o disciplină relativă și, nu în ultimul rând, cu o conducere slabă. „Xi a venit la putere pe fondul unei fragmentări interne a partidului”, a precizat Cai Xi, fostă profesoară la Școala Centrală de Partid din Beijing. Hu Jintao, predecesorul lui Xi, fusese perceput drept un lider slab. Concomitent, stilul colectiv de conducere instaurat după moartea lui Mao Zedong, fondatorul Chinei moderne, a permis celor nouă membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic al PCC să lupte pentru obținerea propriilor zone de putere. Rezultatul a fost un proces decizional anevoios și o competiție acerbă pentru promovarea mai multor interese. În aceste condiții, soluția lui Xi a fost una extrem de simplă și radicală. Proaspătul președinte a optat pentru reîntoarcerea la conducerea exercitată de un singur lider. „Xi a folosit o cale greșită pentru a soluționa problema originală și a înrăutățit lucrurile”, consideră Cai.
Citește pe Antena3.ro
Eliminarea adversarilor
La scurt timp după ce a venit la putere, Xi a lansat o campanie de proporții contra corupției. Numai că aceasta nu a vizat doar oficialitățile corupte, ci și dușmanii politici ai președintelui. El a supervizat căderea spectaculoasă a unor figuri politice extrem de puternice. Între acestea s-au numărat Zhou Yongkang, fost membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic și șef al securității interne, întemnițat pe viață, și Xu Caihou, un important general al armatei, care a murit de cancer la scurt timp după ce a fost exclus din partid. În mai puțin de nouă ani, au fost anchetate 392 de oficialități de rang înalt și milioane de cadre de partid. Toți ceilalți au înțeles că loialitatea față de Xi este singurul mod de supraviețuire. Apoi, pentru a concentra puterea în mâinile sale, Xi a constituit peste 12 „grupuri centrale de conducere”, în vederea exercitării controlului asupra zonelor politice importante, inclusiv a reformei militare, securității cibernetice, finanțelor și politicii externe. Lista membrilor acestor entități nu este dezvăluită aproape niciodată. Însă, din relatările mass-media de stat, Xi conduce personal cel puțin șapte din aceste grupuri, iar mulți dintre apropiații lui dețin poziții importante. Aceste grupuri nu iau doar decizii politice, ci coordonează și implementarea lor. „În realitate, aceste grupuri au înlocuit mecanismul normal prin care partidul și guvernul operează”, susține Cai. „Conducerea colectivă a partidului a devenit un concept pur teoretic, iar Xi a devenit personificarea partidului”, adaugă ea. În 2015, Xi a redus la tăcere disidența din partid. O versiune revizuită a regulamentului intern interzicea „criticile neîntemeiate ale deciziilor și politicilor centrale ale partidului”. În 2017, Xi și-a văzut în sfârșit ideologia înscrisă în statutul PCC, numele său figurând alături de cel al marelui lider Mao Zedong, fondatorul Chinei moderne. „Gândirea lui Xi Jinping asupra socialismului cu caracteristici chineze pentru o nouă eră” a fost inclusă în statului PCC, între principiile călăuzitoare ale formațiunii politice aflate la putere. Orice contestare la adresa lui Xi a devenit, din acel moment, o amenințare directă la adresa conducerii exercitate de PCC.
Președinte pe viață
Apoi, în 2018, PCC a eliminat termenul-limită de două mandate la președinția țării, impus în 1982, permițându-i lui Xi să conducă pe viață, dacă dorește acest lucru. În mod normal, Xi ar fi trebuit să-și numească un succesor la conducere, în condițiile în care al doilea mandat prezidențial ar urma să se încheie în 2022. Se pare, însă, că marele lider a avut grijă ca între membrii Comitetului Permanent al Biroului Politic al PCC să nu figureze vreo personalitate care s-ar putea califica pentru funcția de președinte, fie din cauza vârstei, fie a lipsei de experiență. Acesta poate fi un semn clar că Xi vrea un al treilea mandat, susțin numeroși analiști politici.
Resentimente în cadrul PCC
Stilul dictatorial al lui Xi, precum și dezmembrarea procesului instituțional din țară au provocat în partid „numeroase resentimente față de Xi”, ce „s-ar putea dovedi periculoase pentru stabilitatea” PCC, este de părere Aleksandra Kubat, expert la „Lau China Institute” din Londra, citată de CNN. Pe lângă revolta internă, lipsa unui succesor al lui Xi poate deveni în timp o mare problemă pentru PCC, în condițiile în care China se confruntă cu încetinirea ritmului de creștere economică, scăderea natalității și competiția strategică cu SUA și va avea nevoie la un moment dat de un lider puternic, capabil să conducă țara.
Xi a fost ales, în noiembrie 2012, în tripla funcție de secretar general al PCC, vicepreședinte al Chinei și președinte al Comisiei Militare Centrale. În martie 2013, el a fost ales președinte al Chinei.
