Alegerile europene - De ce anume depinde viitorul nostru

EUROPARLAMENT
Aderarea la Uniunea Europeană oferă romănilor şi Romăniei o serie de oportunităţi şi mijloace pentru a le fructifica. Campania electorală ar trebui să se concentreze in special asupra modului in care vom putea fructifica aceste oportunităţi

EUROPARLAMENT
In sfărşit, cunoaştem data alegerilor pentru Parlamentul European: 25 octombrie. Imediat a apărut o serie de voci care incearcă să ne convingă că, dată fiind conjunctura in care se desfăşoară aceste alegeri, ele nu au o miză europeană, ci una eminamente internă. Dar aş vrea să le reamintesc celor care incearcă să impună o agendă exclusiv internă temelor de campanie pentru alegerile europene că miza scrutinului nu este confirmarea unor cifre neverosimile de prin sondajele de opinie, ci chiar viitorul Romăniei.

In ultimul deceniu am făcut din aderarea la Uniunea Europeană o obsesie. Aderarea a ţinut loc de proiect naţional in procesul de tranziţie. Faptul că aderarea noastră a avut loc cu doi ani intărziere faţă de Ungaria, să zicem, a fost văzut, cel puţin la nivel declarativ, drept o tragedie naţională, s-au căutat vinovaţi. Oameni politici şi partide au fost făcuţi ţapi ispăşitori de cei care, aflaţi acum la putere, se comportă ca şi cum aderarea este sfărşitul, şi nu inceputul unui proces, ca şi cum după 1 ianuarie 2007 nu mai urmează nimic.

Ca europarlamentar, văd lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă. Nu conştientizăm suficient faptul că, prin aderare, Romănia are practic două capitale: Bucureşti şi Bruxelles. Mai mult, prin voinţa statelor membre, Parlamentul de la Bruxelles joacă un rol tot mai important in balanţa de putere la nivelul Uniunii.

De acum incolo, orice decizie la nivel naţional trebuie trecută prin filtrul a ceea ce numim acquis comunitar. Problemele noastre devin problemele tuturor membrilor, problemele altor membri devin şi problemele noastre. Mai mult, orice element care ţine de interesul naţional trebuie negociat şi armonizat cu alţii, trebuie judecat in contextul Uniunii.

Romănia trebuie să devină şi producătoare de acquis comunitar. Asta ne va obliga să ne definim foarte clar obiectivele şi nevoile pe termen lung, să le discutăm şi să le negociem cu instituţiile comunitare şi să construim o majoritate in Parlamentul de la Bruxelles, care să fie capabilă să le aprobe.

Din punctul meu de vedere, Romănia are drept priorităţi dezvoltarea durabilă, inclusiv dezvoltarea infrastructurilor, refacerea sectorului agricol, egalitatea de şanse, integrarea socială a unor categorii defavorizate, combaterea sărăciei şi, evident, gestionarea consecinţelor economice şi sociale ale schimbărilor climaterice.

Experienţa noastră in interiorul Uniunii Europene este extrem de scurtă, de aceea nu putem trage concluzii, dar o constatare se impune: a venit vremea unei revizii de fond a sistemului instituţional, pentru simplificarea procedurilor şi pentru a face mai uşor accesul colectivităţilor şi actorilor economici la fondurile comunitare.

Aderarea la Uniunea Europeană oferă romănilor şi Romăniei o serie de oportunităţi şi mijloace pentru a le fructifica. Campania electorală ar trebui să se concentreze in special asupra modului in care vom putea fructifica aceste oportunităţi.

Pentru asta este de dorit ca forţele politice şi acea parte cu angajament politic a societăţii civile să dea dovadă de responsabilitate şi să nu inventeze sau să nu resusciteze teme parazite.

Viitorul nostru va depinde esenţial de succesul procesului de integrare europeană şi deloc de felul in care ne vom alege senatorii sau deputaţii. Iar pentru ca integrarea să fie un succes, trebuie să incepem cu inceputul: să ne facem un plan şi să ne ţinem de el.