Americanii acuză: Europenii întreţin “business-ul” Al-Qaida, răpirile de persoane

În 2005, şi România era bănuită că a dat bani pentru eliberarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak, fapt negat de autorităţi
Răpirile de persoane au adus un venit de cel puţin 125 de milioane de dolari grupărilor teroriste afiliate organizaţiei Al-Qaida, din 2008 până în prezent. Franţa a plătit jumătate din această sumă, potrivit unei anchete realizate de cotidianul american New York Times, care arată cu degetul spre europeni, care-s văzuţi ca “finanţatori” ai unui business extrem de cinic.

Comerţul cu ostatici este o activitate lucrativă. Răscumpărările au adus milioane bune Al-Qaida şi grupurilor afiliate ei. Potrivit NYT, Franţa este principalul plătitor de răscumpărări. Plăţile le-a făcut direct sau prin intermediari precum mari companii sau anumite ţări din Golf, scrie Le Figaro.

Parisul a plătit 58,1 milioane de dolari din 2008 până acum pentru a elibera cetăţeni de-ai săi reţinuţi de Al-Qaida în Magrebul islamic. Dar cifrele ar putea fi mai mari, în măsura în care cotidianul american menţionează şi o răscumpărare de 9,5 milioane de dolari pentru eliberarea a trei cetăţeni francezi, fără a stabili cine a plătit-o. Urmează Elveţia, cu 12,4 milioane de dolari şi Spania, cu 10,1 milioane de dolari. Qatarul şi Omanul au plătit, de asemenea, răscumpărări la Al-Qaida. Între 2012 şi 2013, au plătit 20,4 milioane de dolari pentru a elibera doi finlandezi, un australian şi un elveţian. Aceste două ţări din Golf sunt deseori utilizate drept intermediari pentru occidentali.

O răscumpărare poate ajunge la 10 milioane de dolari
Această “mană financiară” a devenit treptat una dintre principalele resurse ale organizaţiilor teroriste. “Luarea de ostatici este o resursă pe care aş descrie-o drept un comerţ lucrativ şi o comoară preţioasă”, a scris Nasser al-Wuhayshi, şeful Al Qaida în Peninsula Arabică. Documente interne citate de New York Times demonstrează că acum cinci ani comandamentul central al Al Qaida, instalat în Pakistan, supraveghea deja negocierile pentru răscumpărarea ostaticilor capturaţi în zone izolate ale Africii. Principalele trei grupuri afiliate organizaţiei teroriste – Al-Qaida în Magrebul islamic, Al-Qaida în Peninsula Arabică şi Shebab în Somalia – au încheiat un protocol comun pentru răpirile şi procesul de negociere. Ele vor chiar să “subcontracteze” luările de ostatici unor grupări criminale care vor lua un comision de 10% din răscumpărare.

Comerţul luării de ostatici este înfloritor: în 2003, prima răscumpărare vărsată vreodată se ridica la 200.000 de dolari per ostatic. Azi, ele pot ajunge la 10 milioane de dolari. Al doilea comandament central al Al-Qaida a estimat recent că aceste plăţi reprezintă acum jumătate din veniturile operaţionale ale organizaţiei.

Unii nu dau, cei mai mulţi scot banii
Doar câteva ţări au refuzat categoric să plătească răscumpărări. SUA şi Marea Britanie sunt vârful de lance în această privinţă, ceea ce poate costa mult, dar preţul este în vieţi omeneşti. Singura speranţă a ostaticului rămâne intervenţia forţelor speciale sau evadarea. Dacă nu, el ar putea rămâne definitiv ostatic, în caz că nu este executat.

În 2002, reporterul Wall Street Journal, Daniel Pearl, a fost decapitat la nouă zile după ce a fost capturat, de către Khalid Sheikh Mohammed, considerat unul dintre arhitecţii atacurilor de la 11 septembrie 2001 din SUA.

Dar această strategie pare că aduce roade pe termen lung. Dintre cei 53 de ostatici răpiţi de Al-Qaida, care au fost contabilizaţi în ultimii cinci ani, numai trei erau americani. O treime erau francezi, cetăţeni ai altor ţări precum Austria, Elveţia sau Spania reprezentând 20% dintre persoanele răpite. “Europenii ar avea multe de spus pe această temă”, este de părere Vicki Huddleston, fost diplomat american în Mali. “Este o politică cu faţă dublă. Plătesc răscumpărări, apoi neagă că le-au plătit. Pericolul nu este doar întărirea grupărilor teroriste, ci de vulnerabilizare a cetăţenilor noştri”, consideră sursa citată. Cu toate acestea, comentează Le Figaro, majoritatea ţărilor europene confruntate cu această dilemă au ales răul cel mai mic: să plătească răscumpărarea, mai degrabă decât să îşi vadă ostaticii executaţi public.

Majoritatea statelor plătesc banii, decât să-şi ştie cetăţenii morţi, iar în ţară să se creeze o emoţie puternică. Numai că nu pot recunoaşte asta, pentru că, dacă se află, numărul răpirilor creşte. Vă amintiţi de răpirea celor trei jurnalişti români în Irak, în 2005? Şi atunci au circulat zvonuri, iar presa americană le-a întărit, că autorităţile române ar fi plătit răscumpărare de milioane de dolari pentru eliberarea celor trei. Autorităţile române au negat. Presedintele Basescu a negat în mai multe rânduri varianta plăţii unei răscumpărări. La bursa zvonurilor, suma vehiculată era de 10 milioane de dolari.

Întrebat despre o eventuală răscumpărare, ministrul român de Externe, Mihai Razvan Ungureanu declara, pentru Deutsche Welle: “Nu putem discuta despre o plată însă vă pot spune că a fost o operaţiune pusă la punct foarte atent de principalele servicii de informaţii. În cadrul celulei de criză s-a demonstrat faptul că această formulă de cooperare instituţională a funcţionat foarte bine şi a oferit prilejul de a demonstra cât de precisă poate fi o acţiune în cazul în care este bine controlată de o autoritate superioară cum este cea a preşedintelui României. Pentru noi toţi cei care am participat în cadrul celulei de criză este un succes şi o probă. Sperăm ca astfel de evenimente să nu se mai repete niciodată.”

Cazul Florence Aubenas
În aceeaşi celulă cu jurnaliştii români, răpitorii o ţineau şi pe ziarista franceză Florence Aubenas. Presa occidentală a scris, după eliberarea acesteia, că răscumpărarea plătită a fost de 10 milioane de dolari, conform unor documente ale autorităţilor irakiene implicate în negocierea ostaticilor.

Preţurile altor ostatici? Alţi jurnalişti francezi, Christian Chesnot şi Georges Malbrunot, 15 milioane de dolari, “la pachet”. Ziarista italiană Giuliana Sgrena a costat Roma şase milioane de dolari. Acestea erau sumele care se plăteau atunci, prin 2004-2005. Ulterior, preţurile au mai scăzut, deoarece şi răpirile deveniseră mai dese.

“Washingtonul critică guvernele care plătesc pentru răscumpărarea ostaticilor”, titra Liberation, care cita, în 2005, un document secret al Administraţiei Bush, dezvăluit de New York Times. Potrivit acestuia, în 2005 s-au plătit circa 24 de milioane de euro pentru eliberarea unor ostatici răpiţi în Irak de grupările teroriste. Raportul se referea la Florence Aubenas, dar şi la “alţi străini răpiţi în 2005 şi eliberaţi, prin răscumpărare, în acelaşi an”, făcându-se referire şi la cei trei români, dar nu şi la o sumă plătită pentru aceştia.

Procurorul Ciprian Nastasiu a afirmat, atunci, că ar fi fost vorba despre 13-14 milioane, din care patru milioane de dolari ar fi dispărut.

În martie 2008, ziare.com scria că “România a plătit bani grei pentru eliberarea jurnaliştilor răpiţi în Irak în urmă cu trei ani, se arată în decizia Curţii irakiene de Casaţie prin care s-a anulat condamnarea la moarte a lui Mohammad Munaf, translatorul celor trei jurnalişti români”. “Astfel, răpitorii au eliberat victimele după ce au negociat cu autorităţile române şi au primit o răscumpărare”, scria în documentul citat de ziare.com.

“Deoarece eliberarea celor trei jurnalişti români s-a jucat pe bani publici, trebuie cerut în Parlament declasificarea dosarului”, declara atunci vicepreşedintele PNL Norica Nicolai, în cadrul emisiunii “Ştirea zilei”, de la Antena3.

Şi unul dintre jurnaliştii români răpiţi, Ovidiu Ohanesian, declara atunci:”este confirmarea faptului că am spus adevărul de fiecare dată când am ieşit pe posturile TV. Am adus mărturii scrise că statul român a plătit foarte mulţi bani în această afacere. Nu se ştie unde s-a dus mare parte din aceşti bani”.