Angie fara de tara

Cine a castigat alegerile din Germania? Greu de spus. A la Pyrrhus au castigat toti concurentii. Conservatorii Angelei Merkel (CDU/CSU) au obtinut cele mai multe voturi; Gerhard Schröder a demonstrat ca disputele din interiorul social-democratilor (SPD) pe tema reformelor sunt istorie; liberalii (FDP) au reusit un scor ca in anii de glorie (si pentru ca au primit voturi - anti-SPD - din partea suporterilor taberei conservatoare, furati de prognozele in care coalitia unionala CDU/CSU parea zdrobitor invingatoare): sanctiunea data de electorat ecologistilor (Alianta ’90/Verzii) pentru ca au acceptat trimiterea de trupe in Balcanii de Vest si in Afganistan a fost mai putin drastica decat se temeau; in fine, stanga postcomunista (PSD, altoita cu socialistii disidenti din SPD-ul cancelarului invins duminica la urne) si-a dublat, practic, rezultatul din 2002.

Si? La ce le foloseste?

Coalitia crestin-democrat-crestin-sociala nu sta doar sub asteptarile demoscopice din primavara (cand actualul cancelar pierdea puncte de la o ora la alta, precum dinarul iugoslav in zilele inflatiei), ci a ramas si fara buna parte din fotoliile pe care le-a detinut in Legislativul anterior. "Doamna de Fier" a conservatorilor nu a convins in ipostaza de "Maggie" a Germaniei, ramanand, probabil, aseara, sa asculte, iar si iar, versul al II-lea din imnul neoficial al campaniei sale electorale, "Angie". Acolo, in acel al doilea vers, Mick Jagger, solistul trupei Rolling Stones, se intreaba "cine ne va scoate din situatia in care ne aflam?".

Despre Angie, nimic de reprosat, vorba celor de la Rolling Stones, "nu se poate spune ca nu a incercat". Imediat dupa aflarea rezultatelor, ea si-a asumat "riscul" conducerii Executivului si a intins o mana social-democratilor. Atata doar ca Gerhard cel rau si invins la numararea voturilor vrea sa ramana cancelar, indiferent de combinatia politica in care va guverna. O combinatie care nu are sanse de coagulare. Marea coalitie CDU/CSU-SPD se impotmoleste nu doar in orgoliile mai sus-amintite, ci si in diferentele de conceptie politica si viziune administrativa. Varianta de back-up se numeste "coalitia semafor", in care rosul social-democrat si verdele ecologist ar urma sa coopteze galbenul liberal. Guido Westerwelle, liderul FDP, nu pare insa deloc convins de o asemenea mezalianta, demonstrand, la aflarea rezultatelor, ceea ce poate nici nu trebuie demonstrat: Germania cea imposibil de reformat a devenit, pur si simplu, imposibil de guvernat.

Germanii stau cu reformele pe masa, dar le interpreteaza drept, pur si simplu, pierderea acelor privilegii sociale care, in rastimpul scurs de la consolidarea economica a Republicii Federale, au devenit nu doar anacronice, ci de-a dreptul paguboase pentru intregul sistem. Vremea in care buldozeristii munceau sambata si duminica voluntar pentru a reconstrui Germania a apus de mult.

In loc sa propuna solutii, candidata conservatoare a preferat sa planga pe umarul celor sapte ani de reforme ratate de Gerhard Schröder. Intre timp, Angela Merkel, invingatoare degeaba, sta si isi asculta, mai departe, imnul: "Angie, esti minunata, dar nu crezi ca e vremea sa ne luam ramas-bun?".