Furat de mirajul puterii şi convins că nimeni şi nimic nu-l va mai putea opri, fostul premier croat Ivo Sanader s-a trezit dintr-odată părăsit de toţi cei pe care îi „fidelizase” cu bani şi favoruri, fiind acum arestat în Austria şi acuzat de abuz de putere şi corupţie.
Recenta anchetă privind cazurile de corupţie de care este acuzat Sanader a scos la iveală faptul că este implicat în cel puţin două mari scandaluri de acest gen, pentru care a fost deja acuzat că „a conspirat la comiterea de infracţiuni şi abuz de funcţie”. Maximum de pedeapsă care îl aşteaptă pentru aceste fapte, dacă va fi găsit vinovat, este de 15 ani. Şi mai este investigat în alte patru cazuri similare, scrie The Guardian. Publicaţia britanică face o radiografie a mirajului puterii, folosindu-se de o paralelă între Sanader şi fostul dictator român Nicolae Ceauşescu şi ajungând la concluzia că fostul premier croat, care s-a retras din funcţie în circumstanţe obscure, în 2009, a manifestat aceeaşi „aroganţă a puterii” ca şi Ceauşescu. Dar dacă acum este părăsit de toţi cei care au avut numai foloase de pe urma lui, Sanader nu este chiar singur, ca politician croat, pe banca acuzaţilor, ci îi are „alături” de el şi pe alţii mai mici, din guvernul său, care au fost acuzaţi şi deja condamnaţi pentru acte de corupţie.
Nu regula unei dictaturi îl leagă pe Sanader de Ceauşescu, ci „fenomenul psihologic ce se referă la aroganţa puterii”, explică The Guardian. Ca şi Ceauşescu, şi Sanader a crezut că lui nu i se poate întâmpla să se prăbuşească într-o bună zi. Ani de-a rândul, Sanader a dat impresia că ştie exact ce face. A preluat mai întâi controlul Partidului său Democratic Croat, liniştind aripa radicală a acestuia, în special cu promisiuni politice, dar nu numai, relatează publicaţia britanică, ce continuă cu dezvăluirea strategiei ce a urmat.
Sanader şi-a pus apoi o mască proeuropeană, a arborat un comportament prietenos şi foarte civilizat, în timp ce, în culise, îşi cumpăra oamenii - şi de stânga, şi de dreapta – fie cu bani, fie cu alte avantaje, până când i-a atras în „reţeaua” lui pe cei mai importanţi „jucători”. Nici când a fost forţat să demisioneze, Sanader nu s-a crezut propriu-zis îndepărtat de la putere. N-avea nici o emoţie, ci, din contră, a avut îndrăzneala de a o instala în locul lui pe colaboratoarea sa, Jadranka Kosor, despre care credea că îi este loială la maximum. Ce-a făcut Kosor însă? I-a dat cu şutul cu prima ocazie. În anul următor, şi alţi „prieteni” de-ai lui l-au lovit ca şi Kosor, excluzându-l şi din partid.
În loc de epilog, The Guardian remarcă însă o diferenţă, aceea că „scena căderii lui Ceauşescu a durat mai puţin de un minut. A fost nevoie însă de mai mult timp până ce fostul premier croat Ivo Sanader (...) a fost înlăturat: aproximativ un an şi jumătate”.