Badische Zeitung descoperă cimitirul de la Săpânţa, de Ziua Morţilor: "Morminte în România pline de versuri amuzante despre decedaţi”

În ziua în care credincioşii romano-catolici îşi îndreaptă gândurile către cei răposaţi, jurnaliştii de la cotidianul german Badische Zeitung scot în evidenţă "Cimitirul Vesel” din Săpânţa, judeţul Maramures. Treptat ziua de 1 noiembrie, sărbătoarea "Ziua Tuturor Sfinţilor” s-a transformat, în Transilvania, în "Ziua Morţilor”, fiind numită în unele zone şi "Luminaţia”, sărbătoarea care adună la morminte zeci de mii de credincioşi. În această zi, preoţii oficiază slujbe de pomenire pentru sufletul morţilor, iar cei vii aprind lumânări şi se roagă.

Loc de pelerinaj
"Cu o simbolistică variată, catolicii îşi comemorează morţii în Ziua Tuturor Sfinţilor. Lucrurile stau cu totul altfel în satul Săpânţa din România. Acolo creştinii ortodocşi întâmpină moartea cu mult umor. În Cimitirul Vesel, mormintele sunt pline de poezii vesele, dar şi ironice. Tematica lor oglindeşte printre altele şi actualitatea migraţiei spre Europa de Vest”, subliniază jurnaliştii germani. Unele sculpturi în crucile din lemn sunt puţin exagerate: ”Sub această cruce zace sărmana mea soacră. Dacă ar fi trăit încă trei zile, eram eu în locul ei şi ea ar fi citit această poezie”. Maniera plină de umor de a întâmpina moartea a făcut din Cimitirul Vesel din judeţul Maramureş, aflat la graniţa cu Ucraina, un loc de pelerinaj. Cu casele ţărăneşti şi porţile sculptate din lemn, Săpânţa nu se diferenţiază de restul satelor vecine. Locuitorii sunt însă puţin mai înstăriţi, trăind din prelucrarea lemnului. Cei mai mulţi se declară creştini ortodocşi.

Cromatica poeziilor
Aproximativ 800 de poezii se află pe crucile de lemn din Săpânţa. Cromatica lor ne duce cu gândul la picturile de pe pereţii bisericilor ortodoxe. Textele de pe cruci sunt mai degrabă neortodoxe şi chiar tabu: "Aici mă odihnesc eu, Stan Toader. Cât am fost în viaţă, am băut vin şi bere”, apare pe o cruce. Tradiţia poeziilor pe cruci datează din anul 1935. Atunci unul dintre săteni, Stan Ioan Pătraş, a gravat într-o cruce prima poezie. S-a inspirat de la preotul satului Grigore Ritiu, care a predat limbile română şi latină la şcoala din sat. Din pasiunea lui Pătraş s-a dezvoltat un trend. "Începând cu anul 1960, toţi şi-au dorit cruci cu poezii”, îşi aduce aminte urmaşul lui Pătraş, Dumitru Pop. El însuşi i-a dedicat o poezie maestrului decedat, una convenţională: "Toată viaţa mea am făcut doar lucruri bune, i-am ajutat pe toţi care au avut nevoie de mine”.

Artişti necontestaţi
Aproape toate poeziile şi crucile din Cimitirul Vesel sunt creaţiile artiştilor Pătraş şi Pop. Până acum nu a îndrăznit nimeni să îi conteste. O cruce de lemn simplă costă între 100 şi 200 de euro, iar realizarea ei durează aproape trei zile. În ultimul timp au apărut solicitări şi de la vedete autohtone, dar şi de la persoane din străinătate. Imixtiunea lor în redactarea poeziilor este interzisă. "Oricât ar plăti, clienţii nu au dreptul să spună nimic la redactarea textelor, eu decid totul”, subliniază artistul.

Neobişnuit
Cimitirul Vesel din Săpânţa a devenit o atracţie turistică în ultimii ani. Cercetătorii sunt fascinaţi de folclorul actual din jurul morţii. "Manierea ironică cu care este tratată moartea este neobişnuită în spaţiul cultural românesc şi est-european. În poveştile şi baladele populare, moartea nu înseamnă întotdeauna un eveniment tragic, însă Cimitirul Vesel depăşeşte toate limitele. Se glumeşte pe seama morţilor, unii sunt chiar batjocoriţi”, declară etnologul Andrei Oişteanu pentru Badische Zeitung.

Actualizare
"Tradiţia este mai vie decât niciodată. Ultimele evenimente sociale pot fi citite pe crucile din lemn. Un rol important îl are şi migrarea forţei de muncă spre Europa de Vest: 'Autobuz blestemat, m-ai prins tocmai la Trieste şi au trebuit să mă trimită lângă sărmana mea mamă - fără nici un ban'”, concluzionează ziariştii germani, citând, pentru exemplificare, textul de pe una dintre cruci.

Semnificaţia Zilei Morţilor se regăseşti în tradiţia Bisericii Romano-Catolice, însă în timp a fost preluată şi de luterani, calvini şi unitarieni. În Evul Mediu, cu ocazia zilei de 1 noiembrie, după Sfânta Liturghie dedicată Zilei Tuturor Sfinţilor, credincioşii luau cu asalt cimitirele, rugându-se pentru sufletele celor decedaţi. În bisericile protestante nu apare Ziua Morţilor, însă credincioşii evanghelici şi reformaţi merg în cimitire, duc flori, aprind lumânări şi se roagă. Obiceiul a fost preluat şi de Biserica Greco-Catolică.