Chiar dacă a câştigat la mustaţă un vot de încredere din partea Parlamentului, care nu îi va permite de acum încolo să guverneze în voie, Silvio Berlusconi a scăpat şi de data aceasta de prăpastie. Dacă dimineaţă Senatul îi oferise o victorie fără prea multe palpitaţii, nu la fel stăteau lucrurile şi marţi după-amiază în Camera Inferioară a Parlamentului. A scăpat cu trei voturi de moţiunea care putea să-i tulbure apele puterii sau, mai rău, putea să pună capăt celor aproximativ 20 de ani de când se află la putere.
Situaţia politică a lui Berlusconi s-a erodat profund după despărţirea de fostul său aliat, preşedintele Camerei, Gianfranco Fini. S-au adăugat scandalurile legate de petrecerile cu animatoare date de şeful Guvernului de la Roma în vilele sale private, precum şi criticile legate de faptul că în trei mandate de premier şi-a folosit influenţa oferită de această funcţie pentru a schimba legile în folosul propriu, Berlusconi având procese de corupţie pe rol. La ora actuală, este cel mai „longeviv” premier. Dacă ar fi „picat” la votul Camerei, ar fi fost obligat să demisioneze şi ar fi avut loc alegeri anticipate.
Marţi a fost o zi grea pentru premierul italian în vârstă de 74 de ani. Între votul Senatului şi cel al Camerei, Berlusconi şi câţiva dintre aliaţii lui au ieşit din sală, după ce un mare „inamic” al lui, fostul judecător Antonio Di Pietro, critic înfocat al premierului, îi strigase că ar fi bine să se ducă înapoi, în faţa procurorilor (aluzie la dosare de corupţie, pe care Berlusconi le-a suspendat cu mare abilitate, prin legile pe care le-a trecut cu succes prin votul Parlamentului). Cu o săptămână înainte, Di Pietro făcuse o plângere împotriva lui Berlusconi, acuzându-l că încerca să „fure” voturi, fapt care îi obligă pe procurori să investigheze cazul.
Luni, cu o zi înaintea votului, Berlusconi a vorbit în faţa ambelor Camere ale Parlamentului, lăudându-şi Guvernul său în primul rând pentru faptul că a reuşit să salveze Italia de criza financiară din zona euro. I-a mai şi ameninţat subtil pe parlamentari, sugerându-le că ţara ar cădea în instabilitate politică şi, automat, va fi expusă crizei financiare din Europa dacă cel de-al 62-lea guvern al Italiei de după război s-ar destrăma brusc.
Berlusconi a promis că va negocia o nouă agendă legislativă, ce va permite Guvernului să supravieţuiască până la viitoarele alegeri din 2013, şi a promis că va face unele schimbări în cabinetul său, pentru a le oferi funcţii celor care îl sprijină cu adevărat.