După "legendele" cu graţioasele zburătoare de pe lacurile vieneze servite la proţap de conaţionalii noştri aflaţi in pribegie prin Europa in primii după Revoluţie, presa britanică ii acuză acum pe romăni că sunt printre cei mai mari hoţi de peşte din Marea Britanie.
"Cea mai mare ameninţare pentru crap şi ştiucă nu mai rezidă in schimbările climatice şi in epidemii, ci in imigranţii din Europa de Est." Aşa incepe articolul de ieri din ziarul britanic Daily Mail, dedicat explicării cauzelor pentru care braconajul la peşte in Marea Britanie a crescut spectaculos in ultimii ani. Fireşte, vina o poartă recent sosiţii in Uniunea Europeană, care, flămănzi din cauza faptului că "peştele este considerat o delicatesă in ţări precum Polonia, Romănia şi Bulgaria", s-au năpustit fără nici un fel de scrupule la adresa fairplay-ului care domină pescuitul sportiv in Regatul Unit (adică prinzi peştele şi il arunci inapoi in balta de origine, pentru că, dacă vrei să ai peşte la cină, cumperi de la supermarket) şi au cam golit lacurile şi crescătoriile de crap şi ştiucă, in conformitate cu relatările cotidianului din Marea Britanie.
CĂTE BORDEIE... Purtătorul de cuvănt al Asociaţiei Crescătorilor Profesionişti de Peşte, Peter Cliff, aprofundează asupra dilemelor care se invărt in capetele imigranţilor est-europeni cănd dau de bălţile mustind de peşte de pe teritoriul Coroanei britanice: "Plăngerile ii vizează predominant pe est-europenii care au venit in Anglia, unde, desigur, există o cultură diferită. Ei sunt foarte satisfăcuţi să mănănce crap in locuri in care noi nici măcar n-am visa. Mulţi dintre cei cu care am discutat arată o mirare sinceră că nu il pot lua acasă să-l mănănce". După ce pescarii sportivi, care plătesc bani grei să prindă peştii numai pentru satisfacţia ritualului, lasă peştii inapoi in apă, romănii, polonezii sau bulgarii, incă "necizelaţi" in spiritul locului, scot "victimele" din apă şi le prăjesc la proţap, in exclamaţiile de stupoare specific britanică la adresa gestului lor. Producătorii de peşte se plăng de altfel că pentru un crap de 11 kilograme, care este furat cu nonşalanţă de europenii din Est, se pierd in medie 1.500 de euro, reprezentănd costurile de intreţinere ale exemplarului respectiv.