Carlos "Şacalul" vrea să-şi protejeze imaginea

Cu mult înainte ca numele Osama Ben Laden să însemne ceva, Ilici Ramírez Sánchez, supranumit Carlos "Şacalul", era cel mai temut terorist internaţional, clădindu-şi faima după ce, în 1975, a luat ostatici 11 miniştri din cadrul OPEC, acţiune teroristă urmată de alte atacuri sângeroase în anii '70 şi '80.

Carlos "Şacalul", descris de autorul de romane de spionaj Robert Ludlum drept 'cel mai periculos om din toate timpurile', a fost subiectul a numeroase cărţi şi filme în ultimii 20 de ani, multe dintre ele fiind departe de a-l prezenta într-o lumină măgulitoare. Mai recent însă, Carlos pare a fi hotărât să-şi protejeze imaginea, chiar din spatele gratiilor, din celula sa dintr-un penitenciar de maximă securitate din Paris. Fostul terorist a dat în judecată o companie de producţie franceză pentru realizarea unui documentar despre viaţa sa, solicitând să-i fie respectat dreptul de a se pronunţa cu privire la conţinutul acestui documentar, scrie The Washington Post, citat de Agerpres.

Isabelle Coutant-Peyre, soţia şi avocatul ce-l reprezintă pe Şacal (s-a căsătorit cu Carlos în 2001, în închisoare), a precizat că acesta a solicitat companiei de producţie Film in Stock să-i expedieze o copie master a documentarului, de îndată ce acesta va fi finalizat, şi să-i ofere un răgaz de trei luni pentru a se pronunţa cu privire la conţinutul peliculei. Orice altă decizie a casei de producţie ar reprezenta o violare a drepturilor de proprietate intelectuală pe care fostul terorist le deţine asupra folosirii numelui său şi a 'imaginii sale biografice'.

Coutant-Peyre a susţinut că documentarul ce a fost realizat pentru reţeaua de televiziune franceză Canal Plus, va fi probabil doar un material propagandistic în cazul în care soţul său, Şacalul, nu va putea să-i verifice autenticitatea. Ea îşi susţine poziţia făcând trimitere la declaraţiile date de producători, conform cărora Şacalul va fi portretizat ca un instigator la acte teroriste, vină pentru care nu a fost condamnat, fiindu-i încălcat astfel dreptul la prezumpţia de vinovăţie.

De cealaltă parte, avocatul companiei Film in Stock, Richard Malka, a declarat că nici un politician francez sau nici o altă personalitate publică despre care a fost realizat un documentar, nu a avut dreptul de a fi cenzorul acestor materiale, chiar dacă privesc în amănunt viaţa lor publică şi privată. Dacă Şacalul ar primi un astfel de drept, atunci producătorii documentarului ar fi privaţi de dreptul lor constituţional de a se exprima liber.

Judecătorii care analizează acest caz au anunţat că se vor pronunţa la data de 4 februarie.

Carlos Şacalul, de origine venezueleană, acum în vârstă de 60 de ani, a fost adus în faţa justiţiei după ce trupe speciale ale poliţiei franceze, acţionând conform unui pont primit de la serviciile secrete americane, l-au arestat în 1994, în timp ce era în convalescenţă în urma unei intervenţii chirurgicale suferite la Khartoum, capitala Sudanului. Urcat într-un avion guvernamental francez trimis special în Sudan, Carlos Şacalul a fost încarcerat din momentul în care a păşit pe pământ francez şi se află în continuare după gratii.

Înainte chiar de a fi prins, Carlos a fost judecat de autorităţile franceze şi condamnat în absenţă la închisoare pe viaţă pentru uciderea a doi agenţi din serviciile secrete franceze şi a informatorului acestora, într-un schimb de focuri produs după ce agenţii francezi au încercat să-l aresteze din ascunzătoarea sa din Paris, în 1975.

Carlos Şacalul acţiona în numele eliberării Palestinei şi împotriva establishmentului. Deşi s-a convertit la Islam după încarcerarea sa, Şacalul acţiona în virtutea unor idealuri de stânga, putând fi considerat un revoluţionat în sensul troţkist al cuvântului. Fiu al unui simpatizant comunist din Venezuela, Carlos a primit numele Ilici după numele lui Lenin.

La începutul anilor '70 Carlos s-a pus în serviciul Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, un grup radical condus de George Habash care a iniţiat primele atacuri teroriste de deturnare a unor curse aeriene. În calitate de agent al grupului de Operaţiuni Externe al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, Carlos Şacalul, ajutat de activişti palestinieni, a răpit miniştrii OPEC care participau la o întrunire la Viena în 1975. Mai târziu, în cursul aceluiaşi an, Carlos a încercat personal să doboare un avion de pasageri israelian cu ajutorul unei rachete trase de pe pista aeroportului Orly, conform autorităţilor franceze.

În pofida faptului că este condamnat la închisoare pe viaţă, Carlos Şacalul a continuat să se implice în acţiuni publice. În anul 2004 el şi-a publicat autobiografia, iar în urmă cu un an i-a adresat o scrisoare preşedintelui Barack Obama solicitându-i ajutorul pentru a-şi găsi un vechi camarad de arme, revoluţionarul pro-palestinian de origine elveţiană Bruno Breguet, care a dispărut în condiţii misterioase în 1995, în timp ce se afla pe un vas de pasageri care efectua o cursă între Italia şi Grecia.